PRIVEGHIUL-roman

PAGE 321 400
ceceu să discut cu dumneata problema trecutului dumitale…După plenara
ceceului s-a analizat situaţia multor tovarăşi care au fost condamnaţi pe
nedrept ca deţinuţi politici ! Printre ei eşti şi dumneata ! Am dat dispoziţie
Secţiei de învăţământ să vă integreze în învăţământ ca învăţător chiar la
şcoala din sat. Şi doi : vă înmânăm carnetul de partid şi ne cerem scuze
pentru erorile din trecut ! » « Scuzele nu sunt suficiente, ar trebui
despăgubiri morale şi materiale enorme ! Anii aceia pierduţi n-am să-i mai
regăsesc ! Cât priveşte carnetul de partid, îmi pare rău dar nu sunt demn de
el şi refuz să-l mai primesc ! N-am crezut niciodată că un membru de partid
poate fi deţinut politic condamnat de propriul lui partid ! » « Tovarăşe Ilie,
daţi-vă seama ce vorbiţi ! » « Îmi dau perfect de bine seama ce vorbesc ! »
« Eu sunt în asentimentul dumitale că există anumite frustrări, am avut şi
noi greşelile noastre, pentru ele au căzut şi capete ; toate astea s-au discutat
acolo sus, comunişti de bază ca Lucreţiu Pătrăşcanu au plătit aceste greşeli
cu moartea lor ! Aşa sunt revoluţiile, acerbe, ca nişte uragane uriaşe care
mătură totul în calea lor ! » « Ştiu, nu dumneavoastră trebuie să daţi
socoteală, ci cei de atunci, acel Efrimovici nenorocit care mi-a semnat actul
de condamnare ! » « Ai dreptate, acum ne-am format securitatea noastră,
ne-am lepădat de elementele străine sovietice care făceau legea în ţara
asta ! » « Toată mizeria prin care am trecut eu s-a datorat lui Ion al Oaţii şi
lui Crivăţescu ăla care au dat declaraţii false şi aceşti oameni acum sunt
bine-mersi acolo în funcţii şi-şi văd de treburile lor ! » « Aveţi dreptate,
atunci partidul credea pe oricine, acum intră justiţia în drepturile ei, o
vinovăţie trebuie probată cu martori, s-au schimbat şi cadrele noastre ! »
« Poate să se schimbe totul, viaţa mea nu mai poate să mi-o redea nimeni ! »
« Bine, tovarăşe Ilie, la revedere ! » « La revedere ! »- îi întinse Ilie mâna şi
plecă.
Ajuns acasă, îi povesti şi Adinei prin ce trecuse. « Cum, se supărase
femeia, ai refuzat carnetul de partid ? O să ne urmărească toată viaţa !- îi
replică ea, supărată lui Ilie Georgescu. » « Poate să-mi facă tone de dosare,
să mă urmărească cât or vrea, eu comunist nu mă mai fac ! M-au integrat în
învăţământ, am decizia în buzunar, m-au pus director în locul lui Nae
Steru ! » « Şi el ce face ? » « Mi-au spus că pleacă la nevastă, după divorţ
s-au împăcat şi acum trăiesc amândoi în concubinaj ! » « Şi el nu mi-a spus
nimic ! » « Păi, ce, trebuia să-ţi spună ţie ? »
Imediat după integrarea lui în învăţământ, Ilie Georgescu şi cu Adina
plecară într-o tabără la munte pe Valea Jiului, el ca director de tabără şi ea
comandantă de unitate. Şi bucuria lor a fost enormă, natura îi făcuse să uite
de ei şi de vicisitudinile vieţii. Mâncau cu copiii şi apoi plecau pe munte, pe
cărări întortocheate, poposeau în poiene, se tăvăleau cu copiii la un loc pe
321