PRIVEGHIUL-roman

PAGE 319 400
56
upă venirea Adinei din voiajul ei de la bărbatu-său, relaţiile
D
ei cu Nae Steru se răciră. Directorul o invitase în cancelarie
să-i povestească şi lui despre Ilie Georgescu. Adina fu
reţinută în discuţii, rece şi distantă. Nae Steru sperase într-un
miracol. Ilie Georgescu va dispărea peste noapte şi femeia de care se
îndrăgostise el era de-acum a lui. Îşi făcuse atâtea iluzii încât îi veni greu să
se dezmeticească când o auzi pe Adina că în curând Ilie va fi mutat la
penitenciarul din Piteşti. Ba mai mult, auzise ea dintr-o sursă sigură că toţi
deţinuţii politici vor fi graţiaţi. Noul conducător al statului care se instalase
în locul lui Gheorghiu-Dej va da în curând un decret de graţiere.
De altfel imediat Nicolae Ceauşescu ţinuse o plenară după moartea
fostului conducător în care promisese marea cu sarea întregului popor.
Promisese o viaţă mai bună pentru toată lumea. Țara va intra într-un amplu
proces de industrializare, se vor crea noi locuri de muncă, se vor face noi
fabrici şi uzine, agricultura cooperatistă şi cea de stat va beneficia de noi
investiţii pentru procurarea de tractoare şi de unelte agricole…
Cu Ilie Georgescu se întâmplă însă ceva absurd, colegul lui de celulă se
ţinu întradevăr de cuvânt şi într-o dimineaţă, când intraseră în mină, îi făcu
vânt zelosului miliţian, prin spărtura liftului în puţul minei. Miliţianul
murise şi toată echipa lui fu chemată la interogatorii. Ancheta nu scosese
nimic de la ei, toţi erau de acord că miliţianul se lăsase pe stinghia liftului,
scândura se rupsese cu el şi căzuse în puţ. Fusese vina lui ! Deţinuţii fuseră
imediat izolaţi unul de altul, le luară zeci de declaraţii, dar degeaba.
Realitatea o ştia numai Ilie Georgescu cu acel deţinut care pusese totul
la cale. În câteva luni ancheta se termină şi, deşi nu găsi pe nimeni vinovat,
toţi deţinuţii din grupa lui fuseră mutaţi în alte puşcării mai severe, fără
dreptul de-a mai ieşi la muncă. Ilie Georgescu fu transferat la Făgăraş în
închisoarea de maximă siguranţă făcută de Maria Tereza ; aici era un infern,
un castel medieval cu ziduri groase, înconjurat de jur împrejur de apă, fusese
transformat în închisoare. Deţinuţii nu vedeau lumina zilei cu lunile, soarele
deabia pătrundea prin micile ferestruici la ei, mâncarea era îngrozitor de
proastă şi regimul foarte sever. Speranţele lui Ilie Georgescu şi ale Adinei se
spulberaseră în vânt. De fapt Adina îi pierduse urma, după ce aşteptase o
lună de zile să fie transferat la Piteşti, se dusese înapoi la închisoarea din
Dej , se interesase de soarta lui şi nu aflase nimic. Un ofiţer de serviciu o
informase că fusese transferat la altă închisoare, dar nici el nu cunoştea unde
e acea închisoare.
319