PRIVEGHIUL-roman

PAGE 318 400
foarte repede după care să vină la el să mai facă ceva gramatică…Ajuns la
cămin, Neluţu se puse cu burta pe carte, două zile nu ieşi din cameră, citi ca
nebunul. A treia zi nu mai putu să reziste, ieşi cu cei doi prieteni la
restaurant şi le povesti şi lor păţania… Şi ei erau cam de aceeaşi branşă, şi ei
făcuseră şcoala cam în acelaşi timp şi aveau aceleaşi cunoştinţe reduse,
poetul îl cunoştea foarte bine pe Blaga, recita din el poezii întregi, era dintrun
sat de lângă Lancrăm…dar cam atât… Cei doi se hotărâră să nu mai dea
examen, vor merge acasă şi vor pune burta pe carte, se vor prezenta la
examen anul viitor. Neluţu se hotărâ să încerce marea cu degetul, poate să
capete experienţă…Cam în acelaşi timp sosi în Timişoatra o trupă artistică
din Franţa care făcu furori, se numea Parisul pe gheaţă . Toată lumea se
înghesuia s-o vadă, era prima dată când o astfel de trupă păşea într-o ţară
socialistă, pe lângă programul de patinaj care era artă adevărată, oamenii
vedeau un program extraordinar, artă de zile mari care nu se compara cu
programele noastre culturale. Cei trei îşi luară bilete şi se duseră la
spectacol, uitând de examene…După spectacol, Neluţu nu dormi câteva
nopţi, ce făcuse el de cânt teminase şcola până acum ? Avusese timp destul
în armată ca să citească, după şcoala de sergenţi fusese numit bibliotecar pe
marea unitate, avea câteva mii de cărţi în primire, citise doar clasicii ruşi, pe
Dostoievski, pe Tolstoi, pe Gogol, pe Turgheniev, pe Lermontov…
Deschiderea către scriitori interzişi venise mai târziu, atunci erau inexistenţi,
de unde-i putea procura el ? Făcuse rost de un Eminescu, ediţie
maioresciană, în care era inclusă şi « Doina » dar i-o confiscase un ofiţer de
la documente secrete, sub motiv că e interzisă…Cum bagă el asemenea cărţi
subversive în unitatea militară ? Gata-gata să-l bage în tribunalul militar
pentru asemenea faptă ! În preziua examenului merse la secretariatul
facultăţii să se intereseze de dosar, o surpriză neaşteptată îl puse şi mai mult
în încurcătură : fusese repartizat la română- germană ! Nu ştia o boabă de
germană ! Vru să roage secretara să-i mut dosarul la română- rusă dar nu se
putu, aşa venise de la Secţia de învăţământ regională… Ghinioane peste
ghinioane…Intră totuşi la examenul scris la română, lucrarea suna cam
aşa : « Colectivizarea agriculturii oglindită în operele scriitorilor români »,
colectivizare pe care o trăise pe pielea lui ; în afară de « Desfăşurarea » lui
Marin Preda nu mai citise nimic, îi era scârbă de-aşa cărţi…Ce
« Cordovani » ? Ce »Sete » ? şi alte marafeturi de-astea ? Trebuie să se
ducă acasă şi să puie mâna serios pe carte ! Ieşi de la examen uşurat, toată
plimbarea asta la Timişoara îi prinsese bine, văzuse că nu ştie mai nimic, i
se făcuse şi lui ruşine de ignoranţa în care stătuse până acum… De data
aceasta deschisese şi el ochii…
318