PRIVEGHIUL-roman

PAGE 317 400
Neluţu de la şcoală şi au început şi ei să plângă soarta nefericită a fratelui
lor.
După terminarea celor lumeşti, Neluţu, sătul de viaţa amară din sat dar
şi sub presiunea destrămării iubirii lui faţă de Florica, plecă la Timişoara la
examen. Era prima ieşire a lui după venirea din armată, se urcase în tren cu
sentimentul regretului faţă de timpul pierdut în sat pentru toate fleacurile.
Acum începea altă viaţă, o viaţă nouă într-un oraş civilizat, unde avea de
învăţat multe. De la gară merse la o cunoştinţă a lui din sat care era plutonier
la o unitate militară din oraş unde stătu câteva zile până cunoscu oraşul şi
luă legătura cu facultatea. Se mută apoi la un cămin studenţesc de pe Calea
Aradului unde cunoscu doi colegi, un învăţător şi un poet din Ţara Moţilor
cu care legă o strânsă prietenie. Învăţătorul, un patriot înflăcărat, îi vorbi
despre viaţa grea a moţilor sub stăpânirea străină şi îi povesti zeci de
legende despre viaţa lui Iancu, craiul munţilor ; poetul Adrian Munţiu le
citea poezii în fiecare seară şi îi introduse în atmosfera cenaclului literar de
la Scrisul bănăţean, unde cunoscu oameni noi, maghiari, germani şi sârbi
dar şi români care trăiau într-o armonie perfectă, minţi strălucite care
vorbeau despre filizofie, literatură, poezie…Acum îşi dădu seama că
pierduse timpul în zadar şi se simţea prost în compania acestor oameni.
Într-una din seri primi un telefon de la o cunoştinţă a părinţilor, mare
şef la Centrofar peste tot Banatul să se ducă pe la el. Avu ocazia să
cunoască un om cu suflet mare care dorea din toată inima să-l ajute. Îl
întrebă cum stă cu pregătirea pentru examen, dacă mai are nevoie de
meditaţii sau de alt ajutor. Cum să n-aibă ! Ajutorul veni ca o mană
cerească peste el. Voiculescu, şeful Centrofarului îl sui într-o Volgă neagră,
elegantă, şi-l duse la un profesor universitar, Ignat Bociorta să-l testeze.
Profesorul îi primi împărăteşte şi stătu mult de vorbă cu Neluţu. Când
terminase el şcoala ? Ce şcoală terminase ? Care fusese programa şcolii ?
Cunoştea programa de examen ? Toate aceste întrebări îl speriară, el făcuse
şcoala în perioada cea mai neagră a proletcultismului. La literatura română
nu studiase decât câţiva scriitori, din Eminescu, care- zice-se- era fiu de
boieri, făcuse poezia « Viaţa » în care era vorba despre o fată care-şi câştiga
existenţa cu acul, din Sadoveanu studiase doar « Mitrea Cocor », din Marin
Preda doar nuvela « Desfăşurarea », din Dan Deşliu doar « Lazăr de la
Rusca » , cunoştea bine doar scriitorii de la « Contemporanul » cu criticul
lor Constantin-Dobrogeanu Gherea, habar n-avea de Arghezi, de Maiorescu,
de Blaga… « Ai căzut într-o zodie rea, domnule ,viitor student,-i-a zis
profesorul, nemulţumit de lipsa lui de pregătire- ai de recuperat mult şi nu
ştiu dacă ai timpul necesar până la examen ! » Domnul profesor i-a pus în
cârcă un sac de cărţi din biblioteca personală pe care trebuia să le citească
317