PRIVEGHIUL-roman

PAGE 315 400
condamnând ţara la agricultură. Avuseseră o adunare pe la Varşovia şi-zicea
lumea- că l-ar fi radiat pe saun, altfel n-avea când dracului să se
îmbolnăvească el aşa repede de cancer ? Numai ruşii i-au făcut-o ! Şi atunci
pe patul de moarte i-a chemat pe toţi ai lui pe lângă el şi le-a spus : ,,Bă, voi
să-l puneţi pe Niculae în locul meu, ăsta e fiu de ţăran, încă din copilărie a
cunoscut puşcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Şi tu,
Niculae, să-i dai dracului pe ruşi că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru
poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,,Fac, tovarăşu’ Gheorghiu, cum
să nu fac !…”, a răspuns Niculae şi cică ar fi îngenunchiat şi i-ar fi pupat
mâna. Atunci s-au supărat ceilalţi pe Niculae, de ce să-i pupe numai el
mâna şi ei nu, a vrut să facă acest gest şi Verdeţ, dar Dej i-a spus să stea la
locul lui că nu calcă pe urmele lui Niculae. Ceilalţi, când au auzit, au zis că
s-au dat dracului cu Niculae ăsta care e turc, o să-i dea pe toţi afară şi-o să
rămână el cu clica lui să conducă.
La câteva zile Gheorghiu –Dej muri şi toată ţara intră în doliu naţional,
se făcură şedinţe de condoleanţe, statul pusese la dispoziţia cetăţenilor
trenurile gratuite să meargă cine vrea la Bucureşti să-şi ia la revedere de la
el. Ţăranii nu mai puteau de bucurie : ,,Cine o veni în locul lui poate
desfiinţează colectivele şi le face un trai mai bun, fără cote şi impozite”.
Carol al Dii făcu şedinţă cu toţi salariaţii şi, plângând, le spuse că ţara a
pierdut pe cel mai mare om şi trebuie să lase toţi capetele în jos un minut în
semn de respect, Ion al Oaţii îngenunche şi se rugă pentru sufletul mortului,
toţi luaseră o mască de oameni trişti, câţiva comunişti se smiorcăiau într-un
colţ de mila tovarăşului… Imediat ce terminară şedinţa, Carol cu Ion al
Oaţii plecară la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el şi să transmită
condoleanţe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluţu să le facă o
cuvântare pe care s-o citească acolo. Neluţu le puse pe hârtie câteva
cuvinte : « Tovarăşe Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la
dumneavoastră ! Noi şi întreaga ţară suntem profund îndureraţi de dispariţia
atât de neaşteptată a dumneavoastră… » Carol şi Ion al Oaţii se urcaseră
repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis
până la Bucureşti şi înapoi. Toţi tăceau şi se priveau unii pe alţii cu
suspiciune. Ion al Oaţii scosese hârtia din buzunar şi încerca s-o descifreze,
îi era frică să n-o păţească ca odată într-o adunare când n-a mai putut să
descifreze scrisul şi a rămas ca prostul cu gura căscată la hârtia din faţă ;
acum lua literă cu literă şi o descifra să nu se facă de râs în faţa poporului.
« Carole, îl întrebă el pe prietenul lui, cum vine chestia asta cu ţara
îndurerată ? De ce să fie ţara îndurerată, să tăiem ţara şi să rămânem doar
noi îndureraţi ! » « Tai-o, Ioane, şi lasă-ne numai pe noi îndureraţi ! »
« Cum să taie ţara, domnule, sări un călător de lângă ei, şi ţara e îndurerată
315