PRIVEGHIUL-roman
PAGE 314 400 mine pe acolo… » «Băăă, tu ne-ai luat la poezie, cu lună, cu stele… Eşti dat dracului…ce cauţi, tu, noaptea cu ţigăncile prin baruri ? »- îl întreabă Gheorghe al lui Jianu care tăcuse şi ascultase până acum povestea lor de dragoste. « Prost eşti ! Tu ai iubit, mă, o ţigancă ? Habar n-ai tu !Ţiganca se lipeşte de tine ca lipitoarea, are corp de trestie şi suflet de aur ! »-îi zise Gheorghe şi mai luă o sticlă de bere şi-o puse la gură. Câte neveste ţinuse el ? Pe Lina, pe Maria, pe Ioana, pe Cornelia, pe Sanda, şi-acum o luase pe Tanţa asta ! Cu primele două nu l-a lăsat maică-sa, că sunt puturoase, le-a luat la goană de-acasă, de Ioana nu i-a plăcut lui, a fugit de urâtul ei pe la Târgovişte, Cornelia a plecat ea, nu i-a plăcut familia, în special Marina, care încuia mâncarea în odaie cum făcuse şi cu cumnatu-său când era mic, şi-o ţinea nemâncată toată ziua iar pe Sanda a prins-o cu Carol al Dii, înainte de a fi preşedinte, i-a tras o mamă de bătaie şi i-a spus să plece unde o vedea cu ochii că lui nu-i mai trebuie asemenea femeie la bătătură ! Mai e el om să mai iubească ? Mai simţea el fiorul dragostei dintâi după ce-i trecuseră atâtea femei prin mână ? Gheorghe ăsta ne vinde gogoşi cu iubirea lui faţă de Tanţa…,,Dar acum şi-a găsit naşul ! L-a legat cu copiii şi-l joacă tantaroiul cum vrea ea !”- gândea tizul lui, Gheorghe al lui Jianu, care lucra cu el la acelaşi Icral ca salahor. « Lasă asta- zice al lui Jianu- tu ai fost ieri la servici ? » « De ce ? »- întreabă Gheorghe al lui Ioviţă, curios. « Te-a căutat Tatu de la partid ! » « Ce treabă am eu cu Tatu ? » « Zicea că te ia gura pe dinainte ! Tu acolo cu mistria în mână vorbeşti vrute şi nevrute ! » « Oi fi vorbit, dracu ştie ! » « Tatu era şi cu sectoristul de la securitate… » « Şi ce voiau ? » « Băi, Clasă muncitoare, -zice Tatu- voi ascultaţi la balivernele ăluia ? » « Ce baliverne, tovarăşe Tatu, că ăla spune numai bancuri cu Bulă şi cu oltenii ! » « Lasă, că ştim noi ! Tot povesteşte despre ta-so c-a murit din cauza colectivizării ! Să-şi ţină gura- zice- că mai are şi pe soru-sa pe colo şi-o afectează şi pe ea ! » « Poate s-o afecteze, s-o dezafecteze, pe mine nu mă interesează ! » ,,Numai Ivan de la magazie m-a filat, lui i-am povestit chestia cu tata, şi-a amintit Gheorghe, şi-al dracului m-a şi turnat !” A doua zi se întâlneşte cu el la magazie şI-l întreabă : « Ce , mă, vreai să te muţi de la noi ? » « De ce ? »-îl întreabă Ivan curios. « Păi am auzit că vreai să te muţi la turnătorie ! Îţi pregăteşti terenul… » « Domnu’ Gheorghe, râzi de mine ! Ce să caut eu la turnătorie ? » ,,Nu se prinde, prostul, gândea Gheorghe, el crede că eu nu ştiu !” Peste câtva timp se dete un comunicat către ţară care-i încremeni pe toţi. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej e pe moarte. Gurile rele vorbeau în surdină că îl luase patriotismul pe dinainte şi oprise cu mâna lui o conductă de petrol de la Făureni-Reni care ducea în URSS, apoi luase atitudine fermă împotriva planului lui Valeev care făcea din România grânarul CAER-ului, 314
PAGE 315 400 condamnând ţara la agricultură. Avuseseră o adunare pe la Varşovia şi-zicea lumea- că l-ar fi radiat pe saun, altfel n-avea când dracului să se îmbolnăvească el aşa repede de cancer ? Numai ruşii i-au făcut-o ! Şi atunci pe patul de moarte i-a chemat pe toţi ai lui pe lângă el şi le-a spus : ,,Bă, voi să-l puneţi pe Niculae în locul meu, ăsta e fiu de ţăran, încă din copilărie a cunoscut puşcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Şi tu, Niculae, să-i dai dracului pe ruşi că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,,Fac, tovarăşu’ Gheorghiu, cum să nu fac !…”, a răspuns Niculae şi cică ar fi îngenunchiat şi i-ar fi pupat mâna. Atunci s-au supărat ceilalţi pe Niculae, de ce să-i pupe numai el mâna şi ei nu, a vrut să facă acest gest şi Verdeţ, dar Dej i-a spus să stea la locul lui că nu calcă pe urmele lui Niculae. Ceilalţi, când au auzit, au zis că s-au dat dracului cu Niculae ăsta care e turc, o să-i dea pe toţi afară şi-o să rămână el cu clica lui să conducă. La câteva zile Gheorghiu –Dej muri şi toată ţara intră în doliu naţional, se făcură şedinţe de condoleanţe, statul pusese la dispoziţia cetăţenilor trenurile gratuite să meargă cine vrea la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el. Ţăranii nu mai puteau de bucurie : ,,Cine o veni în locul lui poate desfiinţează colectivele şi le face un trai mai bun, fără cote şi impozite”. Carol al Dii făcu şedinţă cu toţi salariaţii şi, plângând, le spuse că ţara a pierdut pe cel mai mare om şi trebuie să lase toţi capetele în jos un minut în semn de respect, Ion al Oaţii îngenunche şi se rugă pentru sufletul mortului, toţi luaseră o mască de oameni trişti, câţiva comunişti se smiorcăiau într-un colţ de mila tovarăşului… Imediat ce terminară şedinţa, Carol cu Ion al Oaţii plecară la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el şi să transmită condoleanţe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluţu să le facă o cuvântare pe care s-o citească acolo. Neluţu le puse pe hârtie câteva cuvinte : « Tovarăşe Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la dumneavoastră ! Noi şi întreaga ţară suntem profund îndureraţi de dispariţia atât de neaşteptată a dumneavoastră… » Carol şi Ion al Oaţii se urcaseră repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis până la Bucureşti şi înapoi. Toţi tăceau şi se priveau unii pe alţii cu suspiciune. Ion al Oaţii scosese hârtia din buzunar şi încerca s-o descifreze, îi era frică să n-o păţească ca odată într-o adunare când n-a mai putut să descifreze scrisul şi a rămas ca prostul cu gura căscată la hârtia din faţă ; acum lua literă cu literă şi o descifra să nu se facă de râs în faţa poporului. « Carole, îl întrebă el pe prietenul lui, cum vine chestia asta cu ţara îndurerată ? De ce să fie ţara îndurerată, să tăiem ţara şi să rămânem doar noi îndureraţi ! » « Tai-o, Ioane, şi lasă-ne numai pe noi îndureraţi ! » « Cum să taie ţara, domnule, sări un călător de lângă ei, şi ţara e îndurerată 315
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
- Page 345 and 346: PAGE 345 400 5 eluţu, când îl v
- Page 347 and 348: PAGE 347 400 răutăţi…Apoi de u
- Page 349 and 350: PAGE 349 400 frumoasă, doar de aia
- Page 351 and 352: PAGE 351 400 cai frumoşi şi Linia
- Page 353 and 354: PAGE 353 400 spuie !”- zise Polin
- Page 355 and 356: PAGE 355 400 8 n timp ce Neluţu se
- Page 357 and 358: PAGE 357 400 9 iua trecuse ceva mai
- Page 359 and 360: PAGE 359 400 iai câteva zile conce
- Page 361 and 362: PAGE 361 400 10 am în acest timp
- Page 363 and 364: PAGE 363 400 e scrisul meu, dar ce-
PAGE 315 400<br />
condamnând ţara la agricultură. Avuseseră o adunare pe la Varşovia şi-zicea<br />
lumea- că l-ar fi radiat pe saun, altfel n-avea când dracului să se<br />
îmbolnăvească el aşa repede de cancer ? Numai ruşii i-au făcut-o ! Şi atunci<br />
pe patul de moarte i-a chemat pe toţi ai lui pe lângă el şi le-a spus : ,,Bă, voi<br />
să-l puneţi pe Niculae în locul meu, ăsta e fiu de ţăran, încă din copilărie a<br />
cunoscut puşcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Şi tu,<br />
Niculae, să-i dai dracului pe ruşi că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru<br />
poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,,Fac, tovarăşu’ Gheorghiu, cum<br />
să nu fac !…”, a răspuns Niculae şi cică ar fi îngenunchiat şi i-ar fi pupat<br />
mâna. Atunci s-au supărat ceilalţi pe Niculae, de ce să-i pupe numai el<br />
mâna şi ei nu, a vrut să facă acest gest şi Verdeţ, dar Dej i-a spus să stea la<br />
locul lui că nu calcă pe urmele lui Niculae. Ceilalţi, când au auzit, au zis că<br />
s-au dat dracului cu Niculae ăsta care e turc, o să-i dea pe toţi afară şi-o să<br />
rămână el cu clica lui să conducă.<br />
La câteva zile Gheorghiu –Dej muri şi toată ţara intră în doliu naţional,<br />
se făcură şedinţe de condoleanţe, statul pusese la dispoziţia cetăţenilor<br />
trenurile gratuite să meargă cine vrea la Bucureşti să-şi ia la revedere de la<br />
el. Ţăranii nu mai puteau de bucurie : ,,Cine o veni în locul lui poate<br />
desfiinţează colectivele şi le face un trai mai bun, fără cote şi impozite”.<br />
Carol al Dii făcu şedinţă cu toţi salariaţii şi, plângând, le spuse că ţara a<br />
pierdut pe cel mai mare om şi trebuie să lase toţi capetele în jos un minut în<br />
semn de respect, Ion al Oaţii îngenunche şi se rugă pentru sufletul mortului,<br />
toţi luaseră o mască de oameni trişti, câţiva comunişti se smiorcăiau într-un<br />
colţ de mila tovarăşului… Imediat ce terminară şedinţa, Carol cu Ion al<br />
Oaţii plecară la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el şi să transmită<br />
condoleanţe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluţu să le facă o<br />
cuvântare pe care s-o citească acolo. Neluţu le puse pe hârtie câteva<br />
cuvinte : « Tovarăşe Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la<br />
dumneavoastră ! Noi şi întreaga ţară suntem profund îndureraţi de dispariţia<br />
atât de neaşteptată a dumneavoastră… » Carol şi Ion al Oaţii se urcaseră<br />
repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis<br />
până la Bucureşti şi înapoi. Toţi tăceau şi se priveau unii pe alţii cu<br />
suspiciune. Ion al Oaţii scosese hârtia din buzunar şi încerca s-o descifreze,<br />
îi era frică să n-o păţească ca odată într-o adunare când n-a mai putut să<br />
descifreze scrisul şi a rămas ca prostul cu gura căscată la hârtia din faţă ;<br />
acum lua literă cu literă şi o descifra să nu se facă de râs în faţa poporului.<br />
« Carole, îl întrebă el pe prietenul lui, cum vine chestia asta cu ţara<br />
îndurerată ? De ce să fie ţara îndurerată, să tăiem ţara şi să rămânem doar<br />
noi îndureraţi ! » « Tai-o, Ioane, şi lasă-ne numai pe noi îndureraţi ! »<br />
« Cum să taie ţara, domnule, sări un călător de lângă ei, şi ţara e îndurerată<br />
315