PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 314 400 mine pe acolo… » «Băăă, tu ne-ai luat la poezie, cu lună, cu stele… Eşti dat dracului…ce cauţi, tu, noaptea cu ţigăncile prin baruri ? »- îl întreabă Gheorghe al lui Jianu care tăcuse şi ascultase până acum povestea lor de dragoste. « Prost eşti ! Tu ai iubit, mă, o ţigancă ? Habar n-ai tu !Ţiganca se lipeşte de tine ca lipitoarea, are corp de trestie şi suflet de aur ! »-îi zise Gheorghe şi mai luă o sticlă de bere şi-o puse la gură. Câte neveste ţinuse el ? Pe Lina, pe Maria, pe Ioana, pe Cornelia, pe Sanda, şi-acum o luase pe Tanţa asta ! Cu primele două nu l-a lăsat maică-sa, că sunt puturoase, le-a luat la goană de-acasă, de Ioana nu i-a plăcut lui, a fugit de urâtul ei pe la Târgovişte, Cornelia a plecat ea, nu i-a plăcut familia, în special Marina, care încuia mâncarea în odaie cum făcuse şi cu cumnatu-său când era mic, şi-o ţinea nemâncată toată ziua iar pe Sanda a prins-o cu Carol al Dii, înainte de a fi preşedinte, i-a tras o mamă de bătaie şi i-a spus să plece unde o vedea cu ochii că lui nu-i mai trebuie asemenea femeie la bătătură ! Mai e el om să mai iubească ? Mai simţea el fiorul dragostei dintâi după ce-i trecuseră atâtea femei prin mână ? Gheorghe ăsta ne vinde gogoşi cu iubirea lui faţă de Tanţa…,,Dar acum şi-a găsit naşul ! L-a legat cu copiii şi-l joacă tantaroiul cum vrea ea !”- gândea tizul lui, Gheorghe al lui Jianu, care lucra cu el la acelaşi Icral ca salahor. « Lasă asta- zice al lui Jianu- tu ai fost ieri la servici ? » « De ce ? »- întreabă Gheorghe al lui Ioviţă, curios. « Te-a căutat Tatu de la partid ! » « Ce treabă am eu cu Tatu ? » « Zicea că te ia gura pe dinainte ! Tu acolo cu mistria în mână vorbeşti vrute şi nevrute ! » « Oi fi vorbit, dracu ştie ! » « Tatu era şi cu sectoristul de la securitate… » « Şi ce voiau ? » « Băi, Clasă muncitoare, -zice Tatu- voi ascultaţi la balivernele ăluia ? » « Ce baliverne, tovarăşe Tatu, că ăla spune numai bancuri cu Bulă şi cu oltenii ! » « Lasă, că ştim noi ! Tot povesteşte despre ta-so c-a murit din cauza colectivizării ! Să-şi ţină gura- zice- că mai are şi pe soru-sa pe colo şi-o afectează şi pe ea ! » « Poate s-o afecteze, s-o dezafecteze, pe mine nu mă interesează ! » ,,Numai Ivan de la magazie m-a filat, lui i-am povestit chestia cu tata, şi-a amintit Gheorghe, şi-al dracului m-a şi turnat !” A doua zi se întâlneşte cu el la magazie şI-l întreabă : « Ce , mă, vreai să te muţi de la noi ? » « De ce ? »-îl întreabă Ivan curios. « Păi am auzit că vreai să te muţi la turnătorie ! Îţi pregăteşti terenul… » « Domnu’ Gheorghe, râzi de mine ! Ce să caut eu la turnătorie ? » ,,Nu se prinde, prostul, gândea Gheorghe, el crede că eu nu ştiu !” Peste câtva timp se dete un comunicat către ţară care-i încremeni pe toţi. Tovarăşul Gheorghe Gheorghiu- Dej e pe moarte. Gurile rele vorbeau în surdină că îl luase patriotismul pe dinainte şi oprise cu mâna lui o conductă de petrol de la Făureni-Reni care ducea în URSS, apoi luase atitudine fermă împotriva planului lui Valeev care făcea din România grânarul CAER-ului, 314

PAGE 315 400 condamnând ţara la agricultură. Avuseseră o adunare pe la Varşovia şi-zicea lumea- că l-ar fi radiat pe saun, altfel n-avea când dracului să se îmbolnăvească el aşa repede de cancer ? Numai ruşii i-au făcut-o ! Şi atunci pe patul de moarte i-a chemat pe toţi ai lui pe lângă el şi le-a spus : ,,Bă, voi să-l puneţi pe Niculae în locul meu, ăsta e fiu de ţăran, încă din copilărie a cunoscut puşcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Şi tu, Niculae, să-i dai dracului pe ruşi că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,,Fac, tovarăşu’ Gheorghiu, cum să nu fac !…”, a răspuns Niculae şi cică ar fi îngenunchiat şi i-ar fi pupat mâna. Atunci s-au supărat ceilalţi pe Niculae, de ce să-i pupe numai el mâna şi ei nu, a vrut să facă acest gest şi Verdeţ, dar Dej i-a spus să stea la locul lui că nu calcă pe urmele lui Niculae. Ceilalţi, când au auzit, au zis că s-au dat dracului cu Niculae ăsta care e turc, o să-i dea pe toţi afară şi-o să rămână el cu clica lui să conducă. La câteva zile Gheorghiu –Dej muri şi toată ţara intră în doliu naţional, se făcură şedinţe de condoleanţe, statul pusese la dispoziţia cetăţenilor trenurile gratuite să meargă cine vrea la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el. Ţăranii nu mai puteau de bucurie : ,,Cine o veni în locul lui poate desfiinţează colectivele şi le face un trai mai bun, fără cote şi impozite”. Carol al Dii făcu şedinţă cu toţi salariaţii şi, plângând, le spuse că ţara a pierdut pe cel mai mare om şi trebuie să lase toţi capetele în jos un minut în semn de respect, Ion al Oaţii îngenunche şi se rugă pentru sufletul mortului, toţi luaseră o mască de oameni trişti, câţiva comunişti se smiorcăiau într-un colţ de mila tovarăşului… Imediat ce terminară şedinţa, Carol cu Ion al Oaţii plecară la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el şi să transmită condoleanţe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluţu să le facă o cuvântare pe care s-o citească acolo. Neluţu le puse pe hârtie câteva cuvinte : « Tovarăşe Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la dumneavoastră ! Noi şi întreaga ţară suntem profund îndureraţi de dispariţia atât de neaşteptată a dumneavoastră… » Carol şi Ion al Oaţii se urcaseră repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis până la Bucureşti şi înapoi. Toţi tăceau şi se priveau unii pe alţii cu suspiciune. Ion al Oaţii scosese hârtia din buzunar şi încerca s-o descifreze, îi era frică să n-o păţească ca odată într-o adunare când n-a mai putut să descifreze scrisul şi a rămas ca prostul cu gura căscată la hârtia din faţă ; acum lua literă cu literă şi o descifra să nu se facă de râs în faţa poporului. « Carole, îl întrebă el pe prietenul lui, cum vine chestia asta cu ţara îndurerată ? De ce să fie ţara îndurerată, să tăiem ţara şi să rămânem doar noi îndureraţi ! » « Tai-o, Ioane, şi lasă-ne numai pe noi îndureraţi ! » « Cum să taie ţara, domnule, sări un călător de lângă ei, şi ţara e îndurerată 315

PAGE 315 400<br />

condamnând ţara la agricultură. Avuseseră o adunare pe la Varşovia şi-zicea<br />

lumea- că l-ar fi radiat pe saun, altfel n-avea când dracului să se<br />

îmbolnăvească el aşa repede de cancer ? Numai ruşii i-au făcut-o ! Şi atunci<br />

pe patul de moarte i-a chemat pe toţi ai lui pe lângă el şi le-a spus : ,,Bă, voi<br />

să-l puneţi pe Niculae în locul meu, ăsta e fiu de ţăran, încă din copilărie a<br />

cunoscut puşcăria, a stat cu mine la Doftana, e devotat partidului ! Şi tu,<br />

Niculae, să-i dai dracului pe ruşi că ne-au supt destul ! Să faci ceva pentru<br />

poporul ăsta al tău că prea a fost oropsit !” ,,Fac, tovarăşu’ Gheorghiu, cum<br />

să nu fac !…”, a răspuns Niculae şi cică ar fi îngenunchiat şi i-ar fi pupat<br />

mâna. Atunci s-au supărat ceilalţi pe Niculae, de ce să-i pupe numai el<br />

mâna şi ei nu, a vrut să facă acest gest şi Verdeţ, dar Dej i-a spus să stea la<br />

locul lui că nu calcă pe urmele lui Niculae. Ceilalţi, când au auzit, au zis că<br />

s-au dat dracului cu Niculae ăsta care e turc, o să-i dea pe toţi afară şi-o să<br />

rămână el cu clica lui să conducă.<br />

La câteva zile Gheorghiu –Dej muri şi toată ţara intră în doliu naţional,<br />

se făcură şedinţe de condoleanţe, statul pusese la dispoziţia cetăţenilor<br />

trenurile gratuite să meargă cine vrea la Bucureşti să-şi ia la revedere de la<br />

el. Ţăranii nu mai puteau de bucurie : ,,Cine o veni în locul lui poate<br />

desfiinţează colectivele şi le face un trai mai bun, fără cote şi impozite”.<br />

Carol al Dii făcu şedinţă cu toţi salariaţii şi, plângând, le spuse că ţara a<br />

pierdut pe cel mai mare om şi trebuie să lase toţi capetele în jos un minut în<br />

semn de respect, Ion al Oaţii îngenunche şi se rugă pentru sufletul mortului,<br />

toţi luaseră o mască de oameni trişti, câţiva comunişti se smiorcăiau într-un<br />

colţ de mila tovarăşului… Imediat ce terminară şedinţa, Carol cu Ion al<br />

Oaţii plecară la Bucureşti să-şi ia la revedere de la el şi să transmită<br />

condoleanţe guvernului. Veni cu două coli de hârtie la Neluţu să le facă o<br />

cuvântare pe care s-o citească acolo. Neluţu le puse pe hârtie câteva<br />

cuvinte : « Tovarăşe Dej, am venit aici să ne luăm la revedere de la<br />

dumneavoastră ! Noi şi întreaga ţară suntem profund îndureraţi de dispariţia<br />

atât de neaşteptată a dumneavoastră… » Carol şi Ion al Oaţii se urcaseră<br />

repede în tren, lume de tot felul îi înghesuia, dornică să se plimbe gratis<br />

până la Bucureşti şi înapoi. Toţi tăceau şi se priveau unii pe alţii cu<br />

suspiciune. Ion al Oaţii scosese hârtia din buzunar şi încerca s-o descifreze,<br />

îi era frică să n-o păţească ca odată într-o adunare când n-a mai putut să<br />

descifreze scrisul şi a rămas ca prostul cu gura căscată la hârtia din faţă ;<br />

acum lua literă cu literă şi o descifra să nu se facă de râs în faţa poporului.<br />

« Carole, îl întrebă el pe prietenul lui, cum vine chestia asta cu ţara<br />

îndurerată ? De ce să fie ţara îndurerată, să tăiem ţara şi să rămânem doar<br />

noi îndureraţi ! » « Tai-o, Ioane, şi lasă-ne numai pe noi îndureraţi ! »<br />

« Cum să taie ţara, domnule, sări un călător de lângă ei, şi ţara e îndurerată<br />

315

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!