PRIVEGHIUL-roman

PAGE 312 400
bolnavii sau pe care-i dădea pe mâna câte unui doctor mai bun. Guşă cu al
Juncului apucaseră bine, lucraseră la Spaţiul locativ şi avuseseră toate
locuinţele libere din Bucureşti pe mâna lor, confiscate de la burghezomoşierimea
care zăcea în puşcării. Dar Guşă fusese însă un prost, nu
profitase de afacere, se-apucase de băutură şi-l dăduseră afară, de fapt
rămăsese tot acolo funcţionar, dar nu mai răspundea el de case. Îi dăduse lui
Ionel al lui Stancu Juncu un palat confiscat de la jidani de pe timpul lui
Antonescu, se lăfăia ăsta în el, luase pe Riţa de la Apaca şi trăia cu ea aici.
Era şef peste tot Bucureştiul, confisca aurul şi briliantele de la boieri şi de la
jidani şi-l făcea cadou la curve. Venea-n Bariera Vergului şi striga la un
barman : « Băăă, cocoşatule, dă o ladă de bere la băieţi ! » Deşi scăpătat,
avea bani ! Lumea vorbea că mai are cheag, vinde în secret aur şi bijuterii în
Talcioc, bea până făcea pe el apoi chema un taxiu, îl plătea şi-l ducea acasă
la nevastă-sa. Pe nevastă-sa o luase partidul de la Crucea de piatră şi-o
încadrase la apaca, acolo o găsise el şi se îndrăgostise de ea. « Vreai, fa, să
fii a mea că ţi-ai făcut damblaua destul ? »- cică-i zisese el. « Vreau, dragă
Ionelule, auzi a dracului, dragă Ionelule, băiatule… », aşa-i zicea gagica
până să pună mâna pe el, îl mirosise că are bani. Dar până la urmă regreta şi
ea de ce făcuse, i se urâse cu el în casă să-l spele de necurăţenii atunci când
venea beat. « Făăă, eu te-am făcut om şi eu te-am adus în acest palat ! »- îi
striga el, luase casa unui jidan sau a unui mare boier şi se instalase în ea cu
covoare, cu mobilă stil, cu perdele lungi până-n pământ…O adusese şi o
îmbrăcase în capoate de mătase cu papuci de muselină cu vârfurile aurite şi
călca uşor pe covoarele persane şi unde călca rămânea urme în puful
covoarelor. A trăit un timp ca-n burta mă-si, îi curgeau plocoanele şi
curcanii şi sperţurile şi toţi numai cu sărut mâna umblau pe lângă el şi mai
ales pe lângă ea. Într-un timp îl puseseră mare bâzdâganie pe la Sfatul
popular al capitalei, aici s-a stricat el, bea pănă-l găsea damblaua şi se ducea
acasă cu maşină mică şi el cânta, ,,aoleooo, maşină mică/ unde-l duci pe
Ionică…” Totul a mers până într-o seară când a venit beat mort, nevastă-sa
nu era acasă, se dusese pe la nişte neamuri, a venit şi s-a culcat cu ţigarea-n
gură şi-a dat foc la casă, a ars până-n temelii, şi-atunci a zis el : « Hai
mândruţo, acasă la ţară, să pui mâna pe sapă şi pe secere, să te găsească
dracii în soarele ăla… » « Aoleooo, Ionele, eu nu merg la ţară, nu ştiu eu
cum e la ţară ? Eu rămân aici la ai mei, am pe soru-mea, o să stau un pic la
ea până mi-oi face şi eu vreun rost ! » Şi s-au despărţit, el a plecat la ţară şi
ea s-a dus iară la Apaca. Şi ăştia de la ţară l-au băgat imediat colector că era
omul partidului, umbla din casă în casă cu Pâncu şi cu Giurcă şi luau grâul
şi porumbul oamenilor şi-l duceau la gară şi-l puneau la pat-vagon pentru
Uniune…Pentru Uniune, căci striga prin şedinţe, Stalin şi poporul rus
312