PRIVEGHIUL-roman

PAGE 311 400
55
upă încheierea colectivizării, satul intră într-o nouă fază : cei
D
în vârstă care până acum se sculau dimineaţa demult să plece
la treabă , pierdură gustul muncii, se trezeau târziu, mâncau
şi apoi plecau la treabă ca să fie şi ei în rândul lumii, fie că
târau sapa după ei la prăşit, fie că încurcau lenea pe unde erau repartizaţi,
aşteptând să treacă ziua. De fapt nici nu ştiau pe ce lucrează ; erau pontaţi la
zile-muncă după nişte normative noi şi toţi trăgeau să facă cât mai multe
astfel de zile, nepăsându-le de calitatea muncii. Câţiva ani fuseră plătiţi
binişor, cât să mănânce şi să dea la animale şi la păsări să nu moară de
foame. După aceea colectiva începu să scârţâie, fie că nu aveau tractoare
suficiente să are ogoarele la timp, fie că munca oamenilor era de mântuială.
Cumpăraseră nişte vaci, cam vreo două mii, şi nu aveau cu ce să le
îngrijească, mureau pe capete şi le duceau mai mult mortăcini la abator.
Furturile se ţineau lanţ, ,,furăm de la stat !”- ziceau oamenii- şi aduceau
acasă fie porumb cu sacii, fie grâu. Tractoriştii scăpau cu remorci întregi
necântărite şi neînregistrate şi le vărsau, fie pe câmp, fie în curţile lor sau pe
la alţi oameni pe bani. Lozinca era aceasta :,,ei se fac că ne plătesc, noi ne
facem că muncim şi trăim cu ce ciupim !”Tinerii începură să plece cu
duiumul la oraş, fie la Bucureşti, fie la Piteşti la Combinatul petrochimic sau
la Negru de fum. Prima tranşă plecaseră cu Gheorghe al lui Ioviţă la
Bucureşti : Radu lu Căiţă, Tudor al Stanchii, Pitică al lui Visu, Profir al lui
Jianu, Guşă, Leana lui Radu lu Niţu, Polina lui Ioviţă, Pătraşcu al
Mastroachii şi alţii şi alţii. Se stângeau seara la Carul cu bere ca şi părinţii
lor altădată şi-şi povesteau păţaniile de peste zi sau ce-au mai auzit ei de pe
acasă. Şeful lor era Gheorghe al lui Ioviţă care avea un pitoresc aparte : era
un bun meseriaş, învăţase meseria cu bolintinenii şi devenise un zidar şi un
zugrav foarte căutat. Avea un salariu bun, câştiga cât câştigau alţii în douătrei
luni şi-i bea într-o seară. Avea inimă largă şi da la toţi de băut. « Gata,
copii ?- se adresa el prietenilor, făcându-le apelul- unde e Profir, că
lipseşte ! » Profir era miliţian la Primăria Capitalei şi făcea buletine de
indentitate de oraş la consătenii lui, venea cu punga plină când găsea câte un
astfel de chilipir, rupea şi el cât putea de la clienţi, o mie-două şi-i punea la
bătaie…Radu lu Căiţă devenise anteprenor la Circul de stat, un fel de
director administativ, venea întotdeauna îmbrăcat bine, la cravată şi la
costum, era un domn faţă de ceilalţi care aveau munci fizice şi veneau în
hainele lor de lucru. Tudor al Stanchii, flăcăul acela de care râsese cocoşata,
se încadrase portar la Spitalul Militar şi ciupea şi el clienţii care-şi vizitau
311