PRIVEGHIUL-roman

PAGE 31 400
care-i veneau până la genunchi, în picioare avea nişte botine mari, pe care
de-abia le trăgea după el. Se lăsase seara, se-auzea vântul sus, în ochi ne
venea un spic rece de zăpadă. « Ce facem, Durică ? » « Eu nu mai pot,
Ionele ! » Trebuia să stăm undeva să ne odihnim, mersesem toată ziua şi
obosisem, pe deasupra eram şi lihniţi de foame…Şi am intrt într-o biserică
părăsită, se lăsase noaptea, o noapte de calvar…Şi Durică ăsta îi tot da zor
cu poveştile lui despre ce văzuse el acolo la Odesa, cum se înecase toată
unitatea lor în Marea de Azov şi cum bombardaseră ruşii de-i făcuse
pilaf…Şi-au intrat într-o biserică părăsită…
,,Ne-am aşezat în faţa altarului pe nişte paie, povestea Ionel al lui
Duran, pe mine încerca să mă ia somnul, mă chinuiam să nu adorm ca să nu
îngheţ, aşa muriseră mulţi, adormiau şi-i înghiţeau gaia. Am privit în jur,
oare cine pângărise sfânta biserică ? Durică aprinsese un pic de foc să ne
desmorţim oasele. În licărul focului se vedeau pe catapeteasmă câţiva sfinţi
crăpaţi, cu ochii scoşi, afumaţi, înnegriţi, care rânjeau ca şi Durică ăsta carei
tot da zor cu Odesa, că ce văzuse el acolo, ă-hăăăă, nu mai văzuse nimeni,
parcă nu eram eu sătul de aşa ceva. Durică începuse să sforăie, îl luase
somnul, din când în când se trezea şi iar începea : « Doamneee, ce ţi-e şi cu
omu-ăsta ! Pe unde-l mai duce viaţa ! Băăă, înainte de luptă deşertaţi-vă, ai
înţeles, soldat ?-striga un caporal la noi- eu nici acu n-am înţeles, măi,
Ionele, de ce se restea ăla la noi şi ne spunea vorbele astea ! » ,,Păi dacă-ţi
intră vreun glonţ în burtă, iese mâncarea din tine Durică…” « Bine, mă,
Ionele, da’ noi nu vedeam mâncarea cu zilele, n-avea ce să iasă din noi ! »
Şi : ha-ha-ha !-râdea tot el ca prostu’ şi juca din picioare şi-şi freca mâinile
şi sufla în ele. Se întinsese pe paie, pusese raniţa sub cap şi ţinea puşca în
braţe, adormise aşa cu mantaua în cap…,,Dormi, camarad ?” « Nuuuu !-
bâiguia el- dar m-a moleşit focul-ăsta… » De fapt ne muiase oasele şi ne
cuprinsese o dulce toropeală…,,Nu trebuie să adormim, măi Durică, ne
prinde cineva sau îngheţăm naibii aici…Scăparăm noi de acolo din vâltoarea
luptelor…din ce regiment zici că vii tu ? de la partru Roşiori ?…” ,,Am
făcut armata cu al lui Căcărează, tu-l ştii p-ăla ? şi cu Tudor al
Mastroachii…ăştia au fost decimaţi acolo…-îngâna Durică- eu am scăpat ca
prin urechile acului…Eram plecat după haleală la o hazaică, celovec este ?,
nema celovec, hleba este ?, nema hleba, iaiţe, moloco ? nema iaiţe, nema
moloco, şi vine la mine cu nişte boabe fierte, cucuruz, cuşite, cuşite, haraşo,
haraşo !” S-a lăsat ger aspru, camarad…Urlă vântul prin turla
bisericii…iarnă rusească, camarad… ,,Uite, vine ,vine ,vine !”,-se sculă
Durică la un moment dat- da din mâini şi se freca la ochi…,,Ăsta a
înnebunit !”-mă gândii eu şi m-apucase o frică vecină cu moartea. ,,Cine
vine, mă, Durică ?”-îl întreb eu. ,,Cum cine vine, Isus Hristos, tu nu-l vezi ?
31