PRIVEGHIUL-roman

PAGE 304 400
54
dina mai se duse de câteva ori pe la Bucureşti pe la Elena,
A
dar nu rezolvă nimic. Statutul Elenei se schimbase, nu mai
stătea în acea vilă somtuoasă, se mutase într-un apartament
cu trei camere pe Giurgiului. Gulimănescu, soţul ei, ieşise la
pensie şi se îmbolnăvise, făcuse vreo două operaţii de prostată şi se bănuia
că are cancer. Elena era mai toată ziua ocupată, băieţii îi adusese pe cap doi
nepoţi să-i crească ea pentru că tinerele familii erau mai toată ziua la servici.
Aşadar îşi luase concediu fără plată un an de zile şi stătea acasă. Îi veni însă
o idee : ea o cunoaşte pe Polina lui Ioviţă ? Cum să nu o cunoască, îi fusese
învăţătoare atâta timp ! Ei, Polina asta a ajuns mare şefă la Fabrica de
confecţii, fosta apaca, e instructor de partid pe fabrică şi cunoaşte toţi ştabii
din cece, se pare că au ales-o şi în comitetul central ca membră supleiantă,
ea ar putea s-o ajute pe Adina.
Când auzi aşa, Adina fugi repede la fabrică şi o căută dar portarul îi
spuse că nu e în ţară, umblă mai mult prin străinătate să vândă marfa. De
când a venit ea aici, fabrica a luat mare amploare, i s-au dublat veniturile…
Plecase acasă supărată dar cu speranţa în suflet că Polina ar putea s-o
ajute. Merse la Stanca, la soru-sa, să-i dea adresa, dar Stanca îi spuse că nu
are noua adresă pentru că se mutase decurând, Marina nici atât nu mai ştia
de fie-sa, se cam zăpăcise, fuma toată ziua prin curte ţigări făcute din ziar şi
bea cafea de nechezol cu cana de băut apă.
Se duse la şcoală supărată, directorul Nae Steru o văzu şi o întrebă ce
are. « Umblu de câteva săptămâni bune să dau de adresa Polinei şi n-am de
unde o lua, numai ea poate să mă ajute cu Ilie, am auzit că e mare pe la
fosta apaca ! » « Păi dacă nu întrebi pe cine trebuie, ţi-o dau eu , doamnă,-
zise Nae cu zâmbetul pe buze- m-a ajutat şi pe mine cu divorţul ! Şi Polina e
un om de zile mari , cred că n-ar refuza pe nimeni ! » « Păi, bine, domnule
director, de ce nu-mi spui şi mie ! Am nevoie de ea chiar astăzi, trebuie să
plec la Bucureşti… »
A doua zi de dimineaţă luă maşina şi pe la nouă era la poarta fabricii.
Portarul îi spuse să aştepte că tovarăşa Polina trebuie să vină ; dacă cumva
intră pe poarta principală cu maşina, o va anunţa el…
Nu trecu mult şi Adina se pomeni agăţată pe la spate de ochi :
« Doamna învăţătoare, Adina ! Ce-i cu dumneavoastră pe-aici ? » « Ce să
fie dragă- o cuprinse Adina şi o sărută- a venit timpul să am şi eu nevoie de
tine…ştii povestea cu Ilie… » « Ce poveste ? Dar de ce stăm aici, haide-ţi
la birou, să stăm mai pe îndelete.. » Intrară pe nişte coridoare lungi, merseră
304