PRIVEGHIUL-roman

PAGE 303 400
căsătorise cu o moaşă mai mică decât el cu vreo cinsprezece ani şi o bătea
mai mereu fiindcă i se părea lui că femeia iubeşte. Acum venise devreme
acasă, se dezbrăcase şi sta la gura sobei în izmene. Avea şi el o parte bună :
putea să strige omul şi la miezul nopţii la el, se scula şi se ducea la bolnav şi
pentru asta îşi recăpătase un nume bun în sat şi încredera oamenilor. « Măi,
Ioane,- strigă Talioara la el- hai până la Leu acasă că nu ştiu ce are ! » « Ceare,
fa, a băut mult ? » « Mă, nu e de băutură, că-l cunosc eu când bea, mi-e
teamă să n-aibă aprindere la plămâni…Că s-a dus să-i taie porcul fetei de la
Palangă şi ce-o fi făcut el pe acolo, Dumnezeu ştie ! » Când ajunseră acasă,
Leu de-abia mai sufla, avea temperatură mare şi se astupa. « Ce-ai mă, fir-ai
al dracu, vezi că venişi şi tu la mâna mea ! Al dracu, nu te mai saturi de
băutură ! Stai că te înţep eu acu în c…să-ţi meargă fulgii, îţi fac două
penicilini şi te pun pe roate ! » Leu nu mai zicea nimic, privea galeş la el cu
ochii pierduţi în tavan, din când în când îşi mişca pleoapele şi gemea. « Fă,
Talioaro, tu avuseşi dreptate, cred că are aprindere de plămâni, după
penicilinile astea sper să-l mai lase, peste vreo două ore îi mai dai şi nasturii
ăştia ! » Şi Talioara dădu lampa mică şi se culcă lângă el îmbrăcată, cu
gândul ca peste două ore să-i dea medicamentele .Îşi aduse aminte de visul
lui cu Lisăndriţa venită în chip de strigoi la geamul lui şi pe femeie o luară
gândurile negre. Dar era obosită de peste zi şi o luă somnul repede. Când se
trezi să-i dea medicamentele şi puse mâna pe bărbat, îl găsi îngheţat, murise.
Se sculă repede şi ieşi afară şi începu să se jelească. Când auziră vecinii,
dădură buzna peste ea să vadă ce s-a întâmplat. Intrară repede în casă şi
rămăseră muţi de durere : Leu murise. Şi toată ziua fusese vesel, glumise şi
spusese numai prostii. ,,Doamneee- zicea lumea- a avut o moarte aşa de
frumoasă, să mai zică cineva că pe ăştia care nu cred în Dumnezeu, îi
chinuie mai mult…Leu l-a înjurat o viaţă întreagă pe Dumnezeu şi
Dumnezeu cu bunătatea lui l-a iertat . Mare mai e puterea lui de iartă toţi
păcătoşii…”
,,Heiii, fetiţă, l-o ierta aici pe pământ, dar vaide capul lui ce-are să
păţească în Iad, căci acolo e locul lui, cât a drăcuit şi a înjurat…”
Şi Leu sta acum cuminte în patul lui, fără să mai zică ceva…
303