PRIVEGHIUL-roman

PAGE 302 400
povestise la toată lumea, dar mai ales lui Ionel al lui Duran. Nu dură mult că
şi cu el se întâmplă o nenorocire, cam prin decembrie, pe la sfârşit chemă
nevasta şi-i zise : « Fă, Talioaro, mi-a dat fata aia de la Palangă vorbă să mă
duc să-i tai şi ei porcul ! » Avea două fete, una măritată în Râca şi a doua la
Palangă, un sat apropiat de-al lor, adesea ca să scape de sub ochii nevestei,
el întotdeauna îşi făcea drum pe la ea. « Du-te, mă, îi zise femeia, dar vezi
să nu te faci de râs cu băutura ta ! » Cu două zile înainte ninsese abundent şi
se puseseră nişte nămeţi cât casa, după care se lăsase un ger năprasnic. Leu
o luă încet pe marginea satului, apoi pe marginea pădurii pe şosea şi ajunse
la fată pe la nouă obosit mort. Acolo oamenii se chinuiau să pună porcul jos
să-l taie, sosise tocmai bine, el îi înfipse cuţitul în gât, porcul guiţă ce guiţă
şi se potoli. Îl tăiară, îl asortară, puseră carnea tranşată în două lăzi, urmă
apoi pomana porcului, mâncară, băură după care se duseră fiecare pe la
casele lor. Leu îi spuse fetei : « Mă, tată, mă duc şi eu acasă că e timpul ăsta
cam urât şi mi-e frică să nu mă prindă noaptea pe drum ! » « Du-te, tată, îi
zise fata, dar stai să-ţi dau şi ţie un pachet de carne că ştiu că voi îl tăiaţi
după Crăciun ! »
Leu ajunse acasă pe înserat, intră în curte obosit şi se aşeză pe
buturuga unui salcâm tăiat, cât a stat el acolo nimeni nu ştie, într-un târziu,
văzând-o pe Talioara, începu să strige :
« Făăăă, n-auzi…Talioarooo !…Am băut cam mult şi mi-e rău ! »
« Ce e, mă, cu tine, acuma vii ? Iar ai băut, nu te mai saturi, sătura-te-ai !
Intră-n casă că răceşti, tu nu vezi că eşti încins de pe drum ? » « Făăă, mie
mi-e cam rău… » « Văd că te-ai schimbat la faţă, hai odată în casă, puse
Talioara nişte lemne jos şi-l luă de braţ, tu nu vezi că ai şi temperatură ? »
Intră cu el în casă şi-l trânti în pat, se duse, luă lemnele şi făcu focul în sobă,
mulse vaca şi intră şi ea după el să vadă ce mai face. Leu sufla greu şi deabia
mai vorbia. « Măă, ce e cu tine, tu nu vezi că te-ai aprins ! Mă duc să
chem pe Stan Ion să-ţi facă vreo injecţie, ceva ! » Stan Ion fusese camarad
cu el şi cu Ionel al lui Duran în armată la Slatina, la călăraş cu schimbul şi se
calificase ca agent sanitar ; în lipsa doctorului el împărţea sănătatea în sat.
Era un om care se ţinea numai de glume, toată lumea-i zicea Calbarosu,
după înfăţişarea sa ; mic de statură, cu ochi de chinez, brunet, umbla şi vara
şi iarna cu o haină de piele pe el şi cu o geantă subsuară în care avea o
seringă şi câteva medicamente. Lumea căpătase încredere în el şi-l chema
pentru orice boală. Când se întâlnea cu Leu, întâi se drăcuiau, se înjurau în
glumă, apoi îşi aminteau ei ce năzbâtii făcuseră când fuseseră călăraşi cu
schimbul în armată şi apoi în război. Ţinea veşnic o ţigară în gură neaprinsă
şi rodea la ea până o termina. După ce o arunca, scotea alta din pachet şi o
băga în gură, zicea că ronţăind aşa la ea îşi mai descarcă nervii. Se
302