PRIVEGHIUL-roman

PAGE 301 400
53
e Lisăndriţa şi pe maică-sa, Ion al lui Mamaie, cel cu poezia
P
pe care i-o spunea lui Milea, le luase la Bucureşti, le urcase
într-un apartament la etajul zece şi le ţinea închise acolo,
ziceau că dacă coboară pe stradă se rătăcesc şi nu mai ştiu să
vină acasă. Se încadrase proaspăt miliţian în Bucureşti şi-şi adusese toată
familia aici. Femeile nu erau obişnuite cu apartamentul, să stea închise toată
ziulica aici, în vreme ce la ţară acolo la ele stăteau pe şanţ la trăncăneală
toată ziua. Dar maică-sa a murit repede şi a fost incinerată la crematorul
Cenuşa, cu Lisăndriţa a păţit ceva mai greu, vine odată Ion al lui Mamaie de
la servici pe la ora patru şi-o găseşte-n hol cu miliţia şi cu locatarii de vizavi,
certându-se. Locatarii apartamentului alăturat susţineau că au găsit-o
dormind în apartamentul lor, Lisăndriţa susţinea că ei veniseră peste ea şi-o
scoseseră afară din casă. Adevărul era altul şi oamenii îl descoperiră când
făcură ancheta. Femeia se dusese pe balcon, stătuse acolo ce stătuse,
uitându-se la soare şi gândindu-se la satul ei din care plecase, după care,
fiind oarbă, a sărit în balconul vecin şi a intrat în casă. « Pe unde ai intrat în
cameră- o întrebau miliţienii-doar că n-ai avut cheie ? » « Pe-acolo- arăta
femeia- pe uşa aceea care se deschide spre cer ! » « Şi dumneata n-ai văzut
că eşti în altă cameră ? » « Dă-le încolo de camere că seamănă toate, nu poţi
deosebi una de alta ! » Oamenii râseră şi de atunci Lisăndriţa nu mai avea
voie să iasă nici în balcon să mai vadă petecul ăla de soare care-i aducea
aminte de satul şi de lumea ei. De fapt muri şi ea repede, cam la câţiva ani
după fată şi Ion îi puse borcanul cu cenuşă lângă al maică-si tot acolo la
crematoriu. Leu auzise de păţania femeii şi de fiecare dată când venea un
bucureştean prin sat îi zicea în batjocură : « Vezi să nu ieşi şi tu pe uşa aia
care dă spre cer ca Lisăndriţa ! » Într-o noapte o şi visase. « Fă , Talioaro,-îi
povestise el nevestei- azi noapte am visat-o pe Lisăndriţa ! » « Bine ţi-a
făcut că ai râs de ea toată viaţa ! Şi cum ai visat-o ? » « Mai întâi am visat
că toţi oamenii care-au plecat de la noi din sat s-au transformat în îngeri şi
zboară noaptea pe deasupra Bucureştiului, numai Lisăndriţa venise la mine
la geam sub formă de strigoi, mă uitam şi o vedeam pe geam, era un schelet
de femeie, din ea mai rămăsese doar scăfârlia şi oasele înşirate, iar la spinare
avea o coasă ! » « Mă, aia e moartea, vine să te ia ! » « Făăă, du-te
dracului, că n-o fi gura ta aurită…De ce nu te-ar lua pe tine ? » « Pe mine
nu mă ia, mă, că eu mă duc la biserică şi mă închin la Dumnezeu, dar tu n-ai
dat prin biserică niciodată-n viaţa ta ! » Pe Leu îl munci mult acest vis, îl
301