PRIVEGHIUL-roman

PAGE 299 400
dom’ profesor ? » Ţică se făcea că n-aude şi da bice la cai şi-i striga lui
Neluţu în spate că le mai trebuia un taraf de lăutari şi era nuntă-n floare,
punea toată Valea Vâlsanului în picioare. « Ce nebunie şi pe ei, gândea
Neluţu, tinereţea asta năzdrăvană mai e, ce să-i spună el acum bietului om,
adică lui moş cocoş ăla care e tatăl Floricăi, că a venit să se însoare ? Să-l
vadă taică-său, i-ar trage o mamă de bătaie ruptă din Rai de s-ar sătura de
însurătoare ! Şi mai cu seamă ce să-i spună Floricăi când va apare în postura
asta la poartă la ei. Fata îi spusese : ,,Vino şi discută cu tata, dar e un om
absurd, nu cred c-ai să te înţelegi cu el !”. Şi nici n-avea de gând să se
înţeleagă…
Gândind el aşa se trezi cu căruţa oprită în poarta mare la Florica acasă,
zarva fu aşa de mare încât săriră toţi câinii vecinilor la ei să-i mănânce.
Ieşise în poartă Florica şi începuse să se închine, ,,Doamneee, zicea ea, mare
mai e grădina lui Dumnezeu…” Casa lor era băgată sub un dâmb, cu
muntele gata să cadă pe acoperişul de şindrilă, era o cocioabă mică cu o
cameră şi o tindă, aveau o curte şi mai mică de n-aveai unde întoarce căruţa,
Vorovenci deschisese porţile mari şi intrase cu căruţa până sub pragul casei.
Florica nu mai păru femeia aceea caldă de odinioară, acum era o femeie
rece, distantă care de-abia mai răspunse la sărutul băiatului. « Eu te
aşteptam doar pe tine, zise ea, de ce-ai făcut alaiul ăsta în tot satul ? » « N-
are nimic, îi replică Neluţu pe un ton şi mai rece, îţi facem reclamă la
măritiş, poate te măriţi mai repede cu maistrul tău de la Colibaş ! » « Hai,
lasă glumele şi intraţi în casă ! » Taică-său lucra la nişte coşuri de nuiele iar
maică-sa grebla grădina de frunze. Neluţu, puţin ameţit şi de băutură dar şi
de zdruncineala căruţii coborî şi dădu noroc cu ei. Îi şopti lui Ţică : « Bă,
Ţică, ăştia sunt rudari de ăia care fac coşuri şi vin prin sat pe la noi cu ele ! »
« Hai mă, lasă şi tu mofturile şi intră-n casă că eu plec cu căruţa, mâine am
ore, nu mai pot să stau după tine ! » « Eu îţi mulţumesc că m-ai adus până
aici ! » Ţică a plecat şi Neluţu a rămas. A intrat în casă cu Florica şi s-a
aşezat pe pat, începuse să fiarbă inima-n el, nu mai era aceeaşi Florică pe
care o cunoscuse el, slăbise, se urâţise şi mai ales tăcea şi se uita la el cu
ironie în priviri. « Ce-i ,fată, cu tine, de ce m-ai adus până aici şi acum faci
pe mofturoasa ? » « Dar ce te-am adus eu ? »-zise ea, parcă reproşindu-i de
ce venise. « Ştii ce, tata nu e de acord să mă mărit cu tine, am aranjat deja
cu Ionel, băiatul despre care ţi-am povestit… » « De chestia cu avortul ai
scăpat ? » « Da, ştiu că asta te interesa pe tine ! Am scăpat, dar era să mă
coste viaţa ! » « Atunci e bine, te poţi mărita liniştită… Mă mir cum poţi
trece aşa de repede peste dragostea noastră, dacă s-a numit dragoste…Mai
jucai şi teatru cu cămaşa ta de noapte… » Fata puse capul în jos şi începu să
plângă. « Ştiu că tu mă crezi pe mine o aia, dar să ştii că nu e aşa ! Poate că
299