PRIVEGHIUL-roman
PAGE 294 400 cooperativa lui, adusese bere şi vin şi oamenii căpătaseră vervă mare, mâncau, beau, şi chiuiau ca la nuntă. Pe scenă se desfăşurau programe artistice cu tineri veniţi din mai multe sate sub supravegherea lui Nae Steru şi a Adinei, conduşi de Neluţu, erau mai mult brigăzi artistice care criticau pe cei îndărătnici care nu voiseră să se înscrie în GAC şi acum le zăceau oasele pe la canal sau prin puşcării. Ţăranii priveau de pe margine şi-şi dădeau cu părerea că aşa au ademenit ei lumea, cu minciuni şi cu promisiuni într-o viaţă mai bună, dar nimeni nu ştia când va vani acea viaţă. După inaugurare, Lascăr o păţise zdravăn, primise de la secretarul Sfatului, Trâncă, o fotografie ca amintire în care Lascăr ăsta juca lângă o învăţătoare frumoasă, repartizată proaspăt în sat. Pe dosul fotografiei Trâncă scrisese cu litere mari : « Amintire de la Rica ! », trasformând pe â în i, poate din greşală sau intenţionat să glumească cu el. Fotografia nu o primise el, poşta i-o adusese nevestei care după ce o citise îl luase la întrebări : « Mă, dacă nu-mi spui ce e cu Rica asta, eu mă despart de tine ! » « Care Rica!- rămăsese Lascăr perplex- eu nu cunosc nicio Rică ! » Femeia se dusese la regiune la secretarul prim şi-i spusese toată tărăşenia şi ăsta, fără să mai cerceteze, îl chemase şi-i zisese să-şi facă bagajele că e eliberat din funcţie, să se ducă dracului la ciocanul lui dacă n-a fost în stare să ţină de această funcţie ! Târziu de tot, după câţiva ani, se întâlnise Neluţu cu el în Talcioc, vindea la haine vechi şi era pe lângă el cu toată şleapca de ţigani din Ferentari care-i dau ocol. « Ce faceţi, tovarăşe secretar ?- îl întrebase Neluţu- ce e cu dumneavoastră pe aici ? » « Pe dracu îl fac, me, proasta de nevastă-mea s-a dus şi m-a reclamat la judeţ că iubesc şi m-au dat afară, au zis că stau prost cu morala proletară ! Acum sunt singur, vaide capul meu, am divorţat de ea şi mă descurc şi eu cum pot, vând vechituri pe-aici pe la Taica Lazăr ! » Toată chestia asta o povestise Neluţu celor din comună după ce se întâlnise cu el în Bucureşti şi-l văzuse cu ţiganii după el. Dacă altădată numai bănuiau că e ţigan, acum le sosise confirmarea, era ţigan din Ferentari. Într-una din serile lor de şedinţe în organizaţia de partid unde puneau la cale mersul colectivei, Crivăţ care se cherchelise rău după ce băuseră câteva sticle cu ţuică, îi zise lui Neluţu : « Neluţule, tu ai observat ceva ? » « Ce ? »- rămase curios băiatul. « Tu n-ai văzut, mă, cum se uita noua învăţătoare la tine ? Te sorbea din ochi, nu alta… » « Când ? » « Cum când ? alaltăeri la serbare ! Bă, de ce nu mai sunt eu tânăr că ce-aş face cu ea, Doamne, Doamne ! » Neluţu observase şi el, dar căuta să amâne o întâlnire cu ea, îi plăcuse şi lui, era o fată dată dracului, un pui de mocăncuţă sănătoasă, cu obrajii rumeni şi cu un corp de gazelă cu picioare înalte şi cu nişte ochi care scăpărau scântei la fiecare privire. « Du-te, mă la ea, nu fi 294
PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa şi dacă nu zice nimic, a ta e ! » Chestia cu lampa era nouă pentru Neluţu, nu-i venise în minte această idee năstruşnică : dacă te duci seara la o femeie şi-i stingi lampa şi ea nu zice nimic, o poţi iubi în linişte. Crivăţ ştie ce spune, e şi ea om şi i se cere, iubirea e dată de la Dumnezeu şi e păcat să trecem pe lângă ea să nu observăm că ne intră în inimă. Mai avusese el una, tot mocancă, pe la şcoala pedagogică, dar era prea mic pentru ea şi nici n-o sărutase, îi scrisese până plecase în armată ,dar fata nu-i mai răspundea la scrisori, probabil că avea alte rosturi că într-o zi, când venise de la instrucţie, găsise un plic de la ea în care îl anunţa că se mărită şi peste două săptămâni are nuntă. De atunci lui Neluţu îi cam pierise pofta de femei, o iubise ca un prost şi ea habar nu avusese ! Acum era altceva, omul era făcut armata, toate fetele fug după băieţii cu armata făcută crezând că sunt buni de însurat. Ştiu ele ce ştiu, vor să ia băieţi copţi la minte, nu puştani fluturateci care le lasă după câteva săptămâni de iubire. Şi Neluţu de la şedinţă plecase cu gândul să dea pe la ea, băuse suficient ca să capete un pic de curaj, era o seară caldă de primăvară cu lună plină şi cântau brotăceii pe valea Bucovului şi venea miros de sălcii pletoase şi de flori crude şi scăpărau stelele pe un cer albastru, senin, bătea o boare de vânt, mai mult îi mângâia faţa, i-o răcorea, plutea în aer o vrajă care te îmbăta… Fata luase gazdă în Ciuculeşti, la marginea satului la o babă, şi el aflase că baba e plecată pe la Bucureşti pe la copii, tot Crivăţ îi spusese, era cotoi al dracului, mirosea repede… Pe fată o chema Florica, după întâmplarea cu secretarul doi, Lascăr, toată lumea îi zicea Rica, numele scurt de la Florica. Neluţu scurtase drumul, o luase pe o potecuţă pe lângă cimitir, pe câmp, să ajungă mai repede. Cimitirul îi strecurase în suflet teama că morţii sub formă de strigoi poate se iau după el, prea era linişte şi prea pustiu ; doar o javră de câine mai lătra în depărtare… Ajuns la poartă la Florica, nu îndrăzni să strige ; se aşeză pe nişte stanoage şi privi pe fereastră în casă, fata se dezbrăca la lumina lămpii, rămăsese într-o cămaşă de noapte, îşi despletise cozile ei care atârnau până peste mijloc şi se pieptăna. Neluţu deschise poarta şi intră tip-til în curte la fereastră, bătu în geam de câteva ori uşor să nu trezească câinele care dormea sub un şopron şi aşteptă. Fata îşi ascuţi auzul, se trase mai la fereastră şi întrebă cine este. « Eu ! »- zisese Neluţu. Fata i-a recunoscut glasul, parcă-l aştepta, a sărit ca arsă din pat şi a ieşit la uşă. « Hai, intră ! »- i-a zis ea, şi l-a luat de mână şi l-a băgat în casă. « Nu ştiu de ce dar parcă te aşteptam ! - continuă ea, dar ce ai, că eşti cam palid ? » « Am cam băut şi eu nu sunt obişnuit cu băutura ! » Căldura din casă îi făcuse rău şi-i veni să vomite. « Să-ţi aduc un lighean- fugi fata- eu am să te ţin de cap şi tu căzneşte-te să vomiţi ! » Cu Neluţu începu să se învârtă casa, tablourile 295
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
- Page 343 and 344: PAGE 343 400 râs, Stano ! » « Ma
PAGE 294 400<br />
cooperativa lui, adusese bere şi vin şi oamenii căpătaseră vervă mare,<br />
mâncau, beau, şi chiuiau ca la nuntă. Pe scenă se desfăşurau programe<br />
artistice cu tineri veniţi din mai multe sate sub supravegherea lui Nae Steru<br />
şi a Adinei, conduşi de Neluţu, erau mai mult brigăzi artistice care criticau<br />
pe cei îndărătnici care nu voiseră să se înscrie în GAC şi acum le zăceau<br />
oasele pe la canal sau prin puşcării. Ţăranii priveau de pe margine şi-şi<br />
dădeau cu părerea că aşa au ademenit ei lumea, cu minciuni şi cu promisiuni<br />
într-o viaţă mai bună, dar nimeni nu ştia când va vani acea viaţă.<br />
După inaugurare, Lascăr o păţise zdravăn, primise de la secretarul<br />
Sfatului, Trâncă, o fotografie ca amintire în care Lascăr ăsta juca lângă o<br />
învăţătoare frumoasă, repartizată proaspăt în sat. Pe dosul fotografiei Trâncă<br />
scrisese cu litere mari : « Amintire de la Rica ! », trasformând pe â în i,<br />
poate din greşală sau intenţionat să glumească cu el. Fotografia nu o primise<br />
el, poşta i-o adusese nevestei care după ce o citise îl luase la întrebări :<br />
« Mă, dacă nu-mi spui ce e cu Rica asta, eu mă despart de tine ! » « Care<br />
Rica!- rămăsese Lascăr perplex- eu nu cunosc nicio Rică ! » Femeia se<br />
dusese la regiune la secretarul prim şi-i spusese toată tărăşenia şi ăsta, fără<br />
să mai cerceteze, îl chemase şi-i zisese să-şi facă bagajele că e eliberat din<br />
funcţie, să se ducă dracului la ciocanul lui dacă n-a fost în stare să ţină de<br />
această funcţie ! Târziu de tot, după câţiva ani, se întâlnise Neluţu cu el în<br />
Talcioc, vindea la haine vechi şi era pe lângă el cu toată şleapca de ţigani<br />
din Ferentari care-i dau ocol. « Ce faceţi, tovarăşe secretar ?- îl întrebase<br />
Neluţu- ce e cu dumneavoastră pe aici ? » « Pe dracu îl fac, me, proasta de<br />
nevastă-mea s-a dus şi m-a reclamat la judeţ că iubesc şi m-au dat afară, au<br />
zis că stau prost cu morala proletară ! Acum sunt singur, vaide capul meu,<br />
am divorţat de ea şi mă descurc şi eu cum pot, vând vechituri pe-aici pe la<br />
Taica Lazăr ! » Toată chestia asta o povestise Neluţu celor din comună după<br />
ce se întâlnise cu el în Bucureşti şi-l văzuse cu ţiganii după el. Dacă altădată<br />
numai bănuiau că e ţigan, acum le sosise confirmarea, era ţigan din<br />
Ferentari.<br />
Într-una din serile lor de şedinţe în organizaţia de partid unde puneau la<br />
cale mersul colectivei, Crivăţ care se cherchelise rău după ce băuseră câteva<br />
sticle cu ţuică, îi zise lui Neluţu : « Neluţule, tu ai observat ceva ? »<br />
« Ce ? »- rămase curios băiatul. « Tu n-ai văzut, mă, cum se uita noua<br />
învăţătoare la tine ? Te sorbea din ochi, nu alta… » « Când ? » « Cum<br />
când ? alaltăeri la serbare ! Bă, de ce nu mai sunt eu tânăr că ce-aş face cu<br />
ea, Doamne, Doamne ! » Neluţu observase şi el, dar căuta să amâne o<br />
întâlnire cu ea, îi plăcuse şi lui, era o fată dată dracului, un pui de mocăncuţă<br />
sănătoasă, cu obrajii rumeni şi cu un corp de gazelă cu picioare înalte şi cu<br />
nişte ochi care scăpărau scântei la fiecare privire. « Du-te, mă la ea, nu fi<br />
294