PRIVEGHIUL-roman

PAGE 294 400
cooperativa lui, adusese bere şi vin şi oamenii căpătaseră vervă mare,
mâncau, beau, şi chiuiau ca la nuntă. Pe scenă se desfăşurau programe
artistice cu tineri veniţi din mai multe sate sub supravegherea lui Nae Steru
şi a Adinei, conduşi de Neluţu, erau mai mult brigăzi artistice care criticau
pe cei îndărătnici care nu voiseră să se înscrie în GAC şi acum le zăceau
oasele pe la canal sau prin puşcării. Ţăranii priveau de pe margine şi-şi
dădeau cu părerea că aşa au ademenit ei lumea, cu minciuni şi cu promisiuni
într-o viaţă mai bună, dar nimeni nu ştia când va vani acea viaţă.
După inaugurare, Lascăr o păţise zdravăn, primise de la secretarul
Sfatului, Trâncă, o fotografie ca amintire în care Lascăr ăsta juca lângă o
învăţătoare frumoasă, repartizată proaspăt în sat. Pe dosul fotografiei Trâncă
scrisese cu litere mari : « Amintire de la Rica ! », trasformând pe â în i,
poate din greşală sau intenţionat să glumească cu el. Fotografia nu o primise
el, poşta i-o adusese nevestei care după ce o citise îl luase la întrebări :
« Mă, dacă nu-mi spui ce e cu Rica asta, eu mă despart de tine ! » « Care
Rica!- rămăsese Lascăr perplex- eu nu cunosc nicio Rică ! » Femeia se
dusese la regiune la secretarul prim şi-i spusese toată tărăşenia şi ăsta, fără
să mai cerceteze, îl chemase şi-i zisese să-şi facă bagajele că e eliberat din
funcţie, să se ducă dracului la ciocanul lui dacă n-a fost în stare să ţină de
această funcţie ! Târziu de tot, după câţiva ani, se întâlnise Neluţu cu el în
Talcioc, vindea la haine vechi şi era pe lângă el cu toată şleapca de ţigani
din Ferentari care-i dau ocol. « Ce faceţi, tovarăşe secretar ?- îl întrebase
Neluţu- ce e cu dumneavoastră pe aici ? » « Pe dracu îl fac, me, proasta de
nevastă-mea s-a dus şi m-a reclamat la judeţ că iubesc şi m-au dat afară, au
zis că stau prost cu morala proletară ! Acum sunt singur, vaide capul meu,
am divorţat de ea şi mă descurc şi eu cum pot, vând vechituri pe-aici pe la
Taica Lazăr ! » Toată chestia asta o povestise Neluţu celor din comună după
ce se întâlnise cu el în Bucureşti şi-l văzuse cu ţiganii după el. Dacă altădată
numai bănuiau că e ţigan, acum le sosise confirmarea, era ţigan din
Ferentari.
Într-una din serile lor de şedinţe în organizaţia de partid unde puneau la
cale mersul colectivei, Crivăţ care se cherchelise rău după ce băuseră câteva
sticle cu ţuică, îi zise lui Neluţu : « Neluţule, tu ai observat ceva ? »
« Ce ? »- rămase curios băiatul. « Tu n-ai văzut, mă, cum se uita noua
învăţătoare la tine ? Te sorbea din ochi, nu alta… » « Când ? » « Cum
când ? alaltăeri la serbare ! Bă, de ce nu mai sunt eu tânăr că ce-aş face cu
ea, Doamne, Doamne ! » Neluţu observase şi el, dar căuta să amâne o
întâlnire cu ea, îi plăcuse şi lui, era o fată dată dracului, un pui de mocăncuţă
sănătoasă, cu obrajii rumeni şi cu un corp de gazelă cu picioare înalte şi cu
nişte ochi care scăpărau scântei la fiecare privire. « Du-te, mă la ea, nu fi
294