PRIVEGHIUL-roman

PAGE 293 400
În locul plugurilor şi al animalelor se înfiinţase la moara lui Nae
Moraru o Staţiune de maşini şi tractoare unde partidul adusese vreo
douăzeci de tractoare, câteva combine şi secerători pentru muncile agricole
de primăvară. Ca şef al lor îl numiseră pe vechiul tehnician agronom de la
Sfat, Victor Popa care-şi luase munca-n serios şi angajase vreo trizeci de
tractorişti, recrcrutaţi dintre ţăranii tineri care mai umblaseră cu tractoarele
sau dintre elevii care terminaseră şcoala profesională de mecanici agricoli.
Avea dreptate Budiman de la cazan care le spunea oamenilor : « Bă, tată, eu
le dau să bea la tractorişti că de-acum încolo ei sunt boii noştri ! » Acum era
prima primăvară în viaţa lor când oamenii nu mai ştiau încotro s-o ia la
muncă, altădată se sculau de la patru dimineaţa, puneau nevasta şi copiii în
căruţă şi plecau la arat şi la semănat ; acum se învârteau prin curţi fără
niciun rost şi se întrebau ce-or să mănânce la iarnă.
Ion al Oaţii se plimba cu mâinile la spate prin sat şi dădea ordine. Satul
se împărţise ca la armată pe brigăzi şi pe echipe, fiecare cu şefii lor şi
aştepta ordinele superiorilor. Tractoarele ieşiseră în câmp şi arau haturile pe
parcele mari, desfiinţând răzoarele, câteva echipe se apucaseră să desfunde
dealurile Ghiincioaiei şi să le planteze cu vie, alţii făceau tăieri în livezile
cu pomi confiscate de la Sterie sau de pe moşia Câmpinencii. Toată lumea
se pregătea de inaugurarea care se apropia, se mătura sediul, se pavau aleile,
se construia o mare scenă pe terenul de fotbal unde trebuia să se prezinte
programul artistic. În tot satul era forfotă mare, ţăranii erau puşi să-şi
văruiască gardurile şi să-şi facă şanşurile.
« Bă, Neluţule- îi zicea Ionel al lui Duran lui fi-său- stai, mă, la locul
tău, nu te mai amesteca cu ei, vede-ţi de treaba ta că nu ştii cum se întorc
timpurile ! » « Cum să se mai întoarcă ? N-aşteptaţi, voi , pe americani de
aproape două zeci de ani şi nu mai vin ! Ăsta e viitorul omenirii :
comunismul !- glumea el cu taică-său. Am eu grijă să mă retrag încet din
beleaua asta în care am intrat, la toamnă plec la Timişoara să dau examen la
facultate, le-am spus şi lor să-şi găsesască alt secretar ! » « Păi fă-o cât mai
repede că te înjură lumea ! Tu nu vezi că la umbra ta s-au aciolat toţi proştii
ca alde Ion al Oaţii, Carol, Pâncu, Giurcă şi alţii…Mi-e şi mie ruşine când
ies în lume şi-mi dă peste nas, ,,tu vorbeşti, mă,-zic- tu, care ai pe fi-tău
acolo amestecat cu ei ?” ,, Hai, lasă, că nu mi-e ruşine nici cu matacontinua
Neluţu cu gluma- nu te-au numit şef de echipă la sectorul
viticol ? » « Vai de şefia mea ! Eu muncesc cot la cot cu ei, mi-am rupt o
pereche de bocanci săpând la cazma ! »
Venise şi inaugurarea GAC-ului, secretarul doi, Lascăr, adusese de la
Casa de cultură din oraş un taraf de lăutari, îl urcase pe scenă şi cântau de
mama focului şi tot tineretul juca îndrăcit, mirosea a mici, Nae cu
293