PRIVEGHIUL-roman
PAGE 292 400 52 upă arestarea câtorva zeci de ţărani care-şi luaseră cererile D printre primii, oamenii, de frică, începură să le aducă singuri înapoi. În două săptămâni tot satul era înscris la GAC şi oamenii cu mâinile lor îşi duceau animalele, căruţele şi ce mai aveau ei la sediul gospodăriei. Se făcuse acolo un munte de fiare moarte la care nu se mai uita nimeni, boii şi caii erau legaţi de nişte garduri, însetaţi şi nemâncaţi. Sediul GAC-ului se mutase în casele fostului procuror de Muscel, Ionescu, care acum zăcea în închisoarea de la Aiud, sub motiv că subminase puterea statului socialist. Mai rămăsese acasă doar taică-său, un bătrânel simpatic, care o luase razna şi da ocol toată ziua fostei moşii. Procurorul pusese vie de jur împrejurul casei şi o înconjurase cu un gard viu din tecari. La poartă, din nişte scânduri lungi, învăţătorul Crivăţ scrisese cu litere albe pe fond roşu « GAC-ul drumul lui Lenin » şi le legase cu sârmă de stâlpii porţilor mari. În locul lui Carol, care rămase pe planul doi, ridică nasul Ion al Oaţii, care urma ca la adunarea de constituire, unde trebuia să participe întregul sat, să fie numit preşedinte de GAC. Secretarul doi al raionului, Lascăr, fu chemat la regiune şi felicitat şi decorat pentru munca depusă pentru finalizarea colectivizării în comună. La începutul lui martie se fixase serbarea de inaugurare şi toată lumea era în fierbere, învăţătorii cu pregătirea programului artistic, cooperatorii, cum se numiau acum ţăranii, făceau curăţenie la noul sediu, iar membri de partid, în frunte cu Neluţu, pavoazau noul sediu al PCR-ului. O sculptoriţă de la Bucureşti, pe nume Dogeanu Amalia, originară din sat, le făcuse cadou portretul lui Lenin, bust, lucrat de ea, care trebuia pus între cele două steaguri , al URSS-ului şi al României, desfăşurate pe tot peretele, iar deasupra trebuia scris « Trăiască prietenia de nezdruncinat dintre RPR şi URSS ! » În câteva zile bieţii cai şi boi fuseseră masacraţi şi trimişi spre abatorul din Piteşti, pe locul unde-i tăiase se strânseseră toate muştele din lume şi toţi câinii satului care fugeau cu oasele în gură, fiecare pe unde puteau, iar mormanul acela de pluguri fusese transportat la Crapu, unde trebuia să se construiască un baraj pentru irigaţii, şi îl pusese stavilă împotriva apeleor, amestecat cu pământ, moloz şi pietrişi. Țăranii priveau neputincioşi şi tăcuţi cum erau îngropate uneletele lor cu care lucraseră o viaţă şi blestemau printre dinţi pe tăcute noua orânduire socialistă în frunte cu Carol şi cu Ion al Oaţii. 292
PAGE 293 400 În locul plugurilor şi al animalelor se înfiinţase la moara lui Nae Moraru o Staţiune de maşini şi tractoare unde partidul adusese vreo douăzeci de tractoare, câteva combine şi secerători pentru muncile agricole de primăvară. Ca şef al lor îl numiseră pe vechiul tehnician agronom de la Sfat, Victor Popa care-şi luase munca-n serios şi angajase vreo trizeci de tractorişti, recrcrutaţi dintre ţăranii tineri care mai umblaseră cu tractoarele sau dintre elevii care terminaseră şcoala profesională de mecanici agricoli. Avea dreptate Budiman de la cazan care le spunea oamenilor : « Bă, tată, eu le dau să bea la tractorişti că de-acum încolo ei sunt boii noştri ! » Acum era prima primăvară în viaţa lor când oamenii nu mai ştiau încotro s-o ia la muncă, altădată se sculau de la patru dimineaţa, puneau nevasta şi copiii în căruţă şi plecau la arat şi la semănat ; acum se învârteau prin curţi fără niciun rost şi se întrebau ce-or să mănânce la iarnă. Ion al Oaţii se plimba cu mâinile la spate prin sat şi dădea ordine. Satul se împărţise ca la armată pe brigăzi şi pe echipe, fiecare cu şefii lor şi aştepta ordinele superiorilor. Tractoarele ieşiseră în câmp şi arau haturile pe parcele mari, desfiinţând răzoarele, câteva echipe se apucaseră să desfunde dealurile Ghiincioaiei şi să le planteze cu vie, alţii făceau tăieri în livezile cu pomi confiscate de la Sterie sau de pe moşia Câmpinencii. Toată lumea se pregătea de inaugurarea care se apropia, se mătura sediul, se pavau aleile, se construia o mare scenă pe terenul de fotbal unde trebuia să se prezinte programul artistic. În tot satul era forfotă mare, ţăranii erau puşi să-şi văruiască gardurile şi să-şi facă şanşurile. « Bă, Neluţule- îi zicea Ionel al lui Duran lui fi-său- stai, mă, la locul tău, nu te mai amesteca cu ei, vede-ţi de treaba ta că nu ştii cum se întorc timpurile ! » « Cum să se mai întoarcă ? N-aşteptaţi, voi , pe americani de aproape două zeci de ani şi nu mai vin ! Ăsta e viitorul omenirii : comunismul !- glumea el cu taică-său. Am eu grijă să mă retrag încet din beleaua asta în care am intrat, la toamnă plec la Timişoara să dau examen la facultate, le-am spus şi lor să-şi găsesască alt secretar ! » « Păi fă-o cât mai repede că te înjură lumea ! Tu nu vezi că la umbra ta s-au aciolat toţi proştii ca alde Ion al Oaţii, Carol, Pâncu, Giurcă şi alţii…Mi-e şi mie ruşine când ies în lume şi-mi dă peste nas, ,,tu vorbeşti, mă,-zic- tu, care ai pe fi-tău acolo amestecat cu ei ?” ,, Hai, lasă, că nu mi-e ruşine nici cu matacontinua Neluţu cu gluma- nu te-au numit şef de echipă la sectorul viticol ? » « Vai de şefia mea ! Eu muncesc cot la cot cu ei, mi-am rupt o pereche de bocanci săpând la cazma ! » Venise şi inaugurarea GAC-ului, secretarul doi, Lascăr, adusese de la Casa de cultură din oraş un taraf de lăutari, îl urcase pe scenă şi cântau de mama focului şi tot tineretul juca îndrăcit, mirosea a mici, Nae cu 293
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
- Page 341 and 342: PAGE 341 400 Acum se întreba el ce
PAGE 293 400<br />
În locul plugurilor şi al animalelor se înfiinţase la moara lui Nae<br />
Moraru o Staţiune de maşini şi tractoare unde partidul adusese vreo<br />
douăzeci de tractoare, câteva combine şi secerători pentru muncile agricole<br />
de primăvară. Ca şef al lor îl numiseră pe vechiul tehnician agronom de la<br />
Sfat, Victor Popa care-şi luase munca-n serios şi angajase vreo trizeci de<br />
tractorişti, recrcrutaţi dintre ţăranii tineri care mai umblaseră cu tractoarele<br />
sau dintre elevii care terminaseră şcoala profesională de mecanici agricoli.<br />
Avea dreptate Budiman de la cazan care le spunea oamenilor : « Bă, tată, eu<br />
le dau să bea la tractorişti că de-acum încolo ei sunt boii noştri ! » Acum era<br />
prima primăvară în viaţa lor când oamenii nu mai ştiau încotro s-o ia la<br />
muncă, altădată se sculau de la patru dimineaţa, puneau nevasta şi copiii în<br />
căruţă şi plecau la arat şi la semănat ; acum se învârteau prin curţi fără<br />
niciun rost şi se întrebau ce-or să mănânce la iarnă.<br />
Ion al Oaţii se plimba cu mâinile la spate prin sat şi dădea ordine. Satul<br />
se împărţise ca la armată pe brigăzi şi pe echipe, fiecare cu şefii lor şi<br />
aştepta ordinele superiorilor. Tractoarele ieşiseră în câmp şi arau haturile pe<br />
parcele mari, desfiinţând răzoarele, câteva echipe se apucaseră să desfunde<br />
dealurile Ghiincioaiei şi să le planteze cu vie, alţii făceau tăieri în livezile<br />
cu pomi confiscate de la Sterie sau de pe moşia Câmpinencii. Toată lumea<br />
se pregătea de inaugurarea care se apropia, se mătura sediul, se pavau aleile,<br />
se construia o mare scenă pe terenul de fotbal unde trebuia să se prezinte<br />
programul artistic. În tot satul era forfotă mare, ţăranii erau puşi să-şi<br />
văruiască gardurile şi să-şi facă şanşurile.<br />
« Bă, Neluţule- îi zicea Ionel al lui Duran lui fi-său- stai, mă, la locul<br />
tău, nu te mai amesteca cu ei, vede-ţi de treaba ta că nu ştii cum se întorc<br />
timpurile ! » « Cum să se mai întoarcă ? N-aşteptaţi, voi , pe americani de<br />
aproape două zeci de ani şi nu mai vin ! Ăsta e viitorul omenirii :<br />
comunismul !- glumea el cu taică-său. Am eu grijă să mă retrag încet din<br />
beleaua asta în care am intrat, la toamnă plec la Timişoara să dau examen la<br />
facultate, le-am spus şi lor să-şi găsesască alt secretar ! » « Păi fă-o cât mai<br />
repede că te înjură lumea ! Tu nu vezi că la umbra ta s-au aciolat toţi proştii<br />
ca alde Ion al Oaţii, Carol, Pâncu, Giurcă şi alţii…Mi-e şi mie ruşine când<br />
ies în lume şi-mi dă peste nas, ,,tu vorbeşti, mă,-zic- tu, care ai pe fi-tău<br />
acolo amestecat cu ei ?” ,, Hai, lasă, că nu mi-e ruşine nici cu matacontinua<br />
Neluţu cu gluma- nu te-au numit şef de echipă la sectorul<br />
viticol ? » « Vai de şefia mea ! Eu muncesc cot la cot cu ei, mi-am rupt o<br />
pereche de bocanci săpând la cazma ! »<br />
Venise şi inaugurarea GAC-ului, secretarul doi, Lascăr, adusese de la<br />
Casa de cultură din oraş un taraf de lăutari, îl urcase pe scenă şi cântau de<br />
mama focului şi tot tineretul juca îndrăcit, mirosea a mici, Nae cu<br />
293