PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 292 400 52 upă arestarea câtorva zeci de ţărani care-şi luaseră cererile D printre primii, oamenii, de frică, începură să le aducă singuri înapoi. În două săptămâni tot satul era înscris la GAC şi oamenii cu mâinile lor îşi duceau animalele, căruţele şi ce mai aveau ei la sediul gospodăriei. Se făcuse acolo un munte de fiare moarte la care nu se mai uita nimeni, boii şi caii erau legaţi de nişte garduri, însetaţi şi nemâncaţi. Sediul GAC-ului se mutase în casele fostului procuror de Muscel, Ionescu, care acum zăcea în închisoarea de la Aiud, sub motiv că subminase puterea statului socialist. Mai rămăsese acasă doar taică-său, un bătrânel simpatic, care o luase razna şi da ocol toată ziua fostei moşii. Procurorul pusese vie de jur împrejurul casei şi o înconjurase cu un gard viu din tecari. La poartă, din nişte scânduri lungi, învăţătorul Crivăţ scrisese cu litere albe pe fond roşu « GAC-ul drumul lui Lenin » şi le legase cu sârmă de stâlpii porţilor mari. În locul lui Carol, care rămase pe planul doi, ridică nasul Ion al Oaţii, care urma ca la adunarea de constituire, unde trebuia să participe întregul sat, să fie numit preşedinte de GAC. Secretarul doi al raionului, Lascăr, fu chemat la regiune şi felicitat şi decorat pentru munca depusă pentru finalizarea colectivizării în comună. La începutul lui martie se fixase serbarea de inaugurare şi toată lumea era în fierbere, învăţătorii cu pregătirea programului artistic, cooperatorii, cum se numiau acum ţăranii, făceau curăţenie la noul sediu, iar membri de partid, în frunte cu Neluţu, pavoazau noul sediu al PCR-ului. O sculptoriţă de la Bucureşti, pe nume Dogeanu Amalia, originară din sat, le făcuse cadou portretul lui Lenin, bust, lucrat de ea, care trebuia pus între cele două steaguri , al URSS-ului şi al României, desfăşurate pe tot peretele, iar deasupra trebuia scris « Trăiască prietenia de nezdruncinat dintre RPR şi URSS ! » În câteva zile bieţii cai şi boi fuseseră masacraţi şi trimişi spre abatorul din Piteşti, pe locul unde-i tăiase se strânseseră toate muştele din lume şi toţi câinii satului care fugeau cu oasele în gură, fiecare pe unde puteau, iar mormanul acela de pluguri fusese transportat la Crapu, unde trebuia să se construiască un baraj pentru irigaţii, şi îl pusese stavilă împotriva apeleor, amestecat cu pământ, moloz şi pietrişi. Țăranii priveau neputincioşi şi tăcuţi cum erau îngropate uneletele lor cu care lucraseră o viaţă şi blestemau printre dinţi pe tăcute noua orânduire socialistă în frunte cu Carol şi cu Ion al Oaţii. 292

PAGE 293 400 În locul plugurilor şi al animalelor se înfiinţase la moara lui Nae Moraru o Staţiune de maşini şi tractoare unde partidul adusese vreo douăzeci de tractoare, câteva combine şi secerători pentru muncile agricole de primăvară. Ca şef al lor îl numiseră pe vechiul tehnician agronom de la Sfat, Victor Popa care-şi luase munca-n serios şi angajase vreo trizeci de tractorişti, recrcrutaţi dintre ţăranii tineri care mai umblaseră cu tractoarele sau dintre elevii care terminaseră şcoala profesională de mecanici agricoli. Avea dreptate Budiman de la cazan care le spunea oamenilor : « Bă, tată, eu le dau să bea la tractorişti că de-acum încolo ei sunt boii noştri ! » Acum era prima primăvară în viaţa lor când oamenii nu mai ştiau încotro s-o ia la muncă, altădată se sculau de la patru dimineaţa, puneau nevasta şi copiii în căruţă şi plecau la arat şi la semănat ; acum se învârteau prin curţi fără niciun rost şi se întrebau ce-or să mănânce la iarnă. Ion al Oaţii se plimba cu mâinile la spate prin sat şi dădea ordine. Satul se împărţise ca la armată pe brigăzi şi pe echipe, fiecare cu şefii lor şi aştepta ordinele superiorilor. Tractoarele ieşiseră în câmp şi arau haturile pe parcele mari, desfiinţând răzoarele, câteva echipe se apucaseră să desfunde dealurile Ghiincioaiei şi să le planteze cu vie, alţii făceau tăieri în livezile cu pomi confiscate de la Sterie sau de pe moşia Câmpinencii. Toată lumea se pregătea de inaugurarea care se apropia, se mătura sediul, se pavau aleile, se construia o mare scenă pe terenul de fotbal unde trebuia să se prezinte programul artistic. În tot satul era forfotă mare, ţăranii erau puşi să-şi văruiască gardurile şi să-şi facă şanşurile. « Bă, Neluţule- îi zicea Ionel al lui Duran lui fi-său- stai, mă, la locul tău, nu te mai amesteca cu ei, vede-ţi de treaba ta că nu ştii cum se întorc timpurile ! » « Cum să se mai întoarcă ? N-aşteptaţi, voi , pe americani de aproape două zeci de ani şi nu mai vin ! Ăsta e viitorul omenirii : comunismul !- glumea el cu taică-său. Am eu grijă să mă retrag încet din beleaua asta în care am intrat, la toamnă plec la Timişoara să dau examen la facultate, le-am spus şi lor să-şi găsesască alt secretar ! » « Păi fă-o cât mai repede că te înjură lumea ! Tu nu vezi că la umbra ta s-au aciolat toţi proştii ca alde Ion al Oaţii, Carol, Pâncu, Giurcă şi alţii…Mi-e şi mie ruşine când ies în lume şi-mi dă peste nas, ,,tu vorbeşti, mă,-zic- tu, care ai pe fi-tău acolo amestecat cu ei ?” ,, Hai, lasă, că nu mi-e ruşine nici cu matacontinua Neluţu cu gluma- nu te-au numit şef de echipă la sectorul viticol ? » « Vai de şefia mea ! Eu muncesc cot la cot cu ei, mi-am rupt o pereche de bocanci săpând la cazma ! » Venise şi inaugurarea GAC-ului, secretarul doi, Lascăr, adusese de la Casa de cultură din oraş un taraf de lăutari, îl urcase pe scenă şi cântau de mama focului şi tot tineretul juca îndrăcit, mirosea a mici, Nae cu 293

PAGE 293 400<br />

În locul plugurilor şi al animalelor se înfiinţase la moara lui Nae<br />

Moraru o Staţiune de maşini şi tractoare unde partidul adusese vreo<br />

douăzeci de tractoare, câteva combine şi secerători pentru muncile agricole<br />

de primăvară. Ca şef al lor îl numiseră pe vechiul tehnician agronom de la<br />

Sfat, Victor Popa care-şi luase munca-n serios şi angajase vreo trizeci de<br />

tractorişti, recrcrutaţi dintre ţăranii tineri care mai umblaseră cu tractoarele<br />

sau dintre elevii care terminaseră şcoala profesională de mecanici agricoli.<br />

Avea dreptate Budiman de la cazan care le spunea oamenilor : « Bă, tată, eu<br />

le dau să bea la tractorişti că de-acum încolo ei sunt boii noştri ! » Acum era<br />

prima primăvară în viaţa lor când oamenii nu mai ştiau încotro s-o ia la<br />

muncă, altădată se sculau de la patru dimineaţa, puneau nevasta şi copiii în<br />

căruţă şi plecau la arat şi la semănat ; acum se învârteau prin curţi fără<br />

niciun rost şi se întrebau ce-or să mănânce la iarnă.<br />

Ion al Oaţii se plimba cu mâinile la spate prin sat şi dădea ordine. Satul<br />

se împărţise ca la armată pe brigăzi şi pe echipe, fiecare cu şefii lor şi<br />

aştepta ordinele superiorilor. Tractoarele ieşiseră în câmp şi arau haturile pe<br />

parcele mari, desfiinţând răzoarele, câteva echipe se apucaseră să desfunde<br />

dealurile Ghiincioaiei şi să le planteze cu vie, alţii făceau tăieri în livezile<br />

cu pomi confiscate de la Sterie sau de pe moşia Câmpinencii. Toată lumea<br />

se pregătea de inaugurarea care se apropia, se mătura sediul, se pavau aleile,<br />

se construia o mare scenă pe terenul de fotbal unde trebuia să se prezinte<br />

programul artistic. În tot satul era forfotă mare, ţăranii erau puşi să-şi<br />

văruiască gardurile şi să-şi facă şanşurile.<br />

« Bă, Neluţule- îi zicea Ionel al lui Duran lui fi-său- stai, mă, la locul<br />

tău, nu te mai amesteca cu ei, vede-ţi de treaba ta că nu ştii cum se întorc<br />

timpurile ! » « Cum să se mai întoarcă ? N-aşteptaţi, voi , pe americani de<br />

aproape două zeci de ani şi nu mai vin ! Ăsta e viitorul omenirii :<br />

comunismul !- glumea el cu taică-său. Am eu grijă să mă retrag încet din<br />

beleaua asta în care am intrat, la toamnă plec la Timişoara să dau examen la<br />

facultate, le-am spus şi lor să-şi găsesască alt secretar ! » « Păi fă-o cât mai<br />

repede că te înjură lumea ! Tu nu vezi că la umbra ta s-au aciolat toţi proştii<br />

ca alde Ion al Oaţii, Carol, Pâncu, Giurcă şi alţii…Mi-e şi mie ruşine când<br />

ies în lume şi-mi dă peste nas, ,,tu vorbeşti, mă,-zic- tu, care ai pe fi-tău<br />

acolo amestecat cu ei ?” ,, Hai, lasă, că nu mi-e ruşine nici cu matacontinua<br />

Neluţu cu gluma- nu te-au numit şef de echipă la sectorul<br />

viticol ? » « Vai de şefia mea ! Eu muncesc cot la cot cu ei, mi-am rupt o<br />

pereche de bocanci săpând la cazma ! »<br />

Venise şi inaugurarea GAC-ului, secretarul doi, Lascăr, adusese de la<br />

Casa de cultură din oraş un taraf de lăutari, îl urcase pe scenă şi cântau de<br />

mama focului şi tot tineretul juca îndrăcit, mirosea a mici, Nae cu<br />

293

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!