PRIVEGHIUL-roman
PAGE 290 400 bilet de intrare ! » « O fi la poarta raiului sau s-o fi dus în fundul iadului ? »-puse Piticul întrebarea, rostogolind privirile lui scăpărătoare cu nişte ochi mici ca de ciuvică peste figura mortului. « Închideţi-i, domnule, ochii să semene şi el a mort ! »- le propuse bătrânul ocnaş şi Ilie Georgescu, impresionat profund de tânărul mort, se aplecă şi-i închise ochii, trăgându-i pleoapele în jos peste luminile ochilor, zicând : « Dumnezeu să-l ierte ! » Văzuse în război destule figuri moarte în diferite ipostaze, dar nu-l impresionaseră ca figura lui Guşteru. « Dumnezeu să-l ierte ! »- răspunseseră ceilalţi ocnaşi, descoperindu-şi cheliile în faţa lui. « Hai să-l umflăm de-aici- propuse Piticul- că mi s-a făcut o foame de lup ! Lăsaţi-l c- avem noi timp de jelit ! » « L-aţi găsit, mă ?- se holbă miliţianul la el când îl văzu- dar ce dracului a păţit, l-aţi omorât careva ? » « Cine să-l omoare, domnu miliţian, nu vedeţi că şi-a luat singur zilele… »- interveni Parascovenie. « Avea nevastă, mă ? »- întrebă unul din cei doi tineri. « Cum să n-aibă ! Avea şi doi copii, mi i-a arătat alaltăieri într-o fotografie… - răspunse al doilea.- muncea ca un nebun să-şi scurteze pedeapsa ! » « Domnule, cred că i-a sărit burghiul în tâmplă ! »- îşi dădu cu părerea Parascovenie, studiindu-i loviturile de la cap ; tremura întruna şi se agita, întorcându-i faţa mortului când pe o parte când pe alta- am mai văzut asemenea cazuri, fierul e fier, când ricoşază cu viteza aia se înfige al dracului… » După ce aşezară mortul în camion, porniră cu el la vale, se lăsase seara peste coama dealului ca o negură, învăluind toate contururile într-un crepuscul indefinit. Ilie Georgescu puse capul pe genunchi, vru să închidă ochii şi să aţipească puţin dar somnul fugi repede dinaintea mortului şi rămase cu gândurile împrăştiate. Cum vor scoate ei cămaşa cu ancheta ? Dacă îl va acuza că n-au avut grijă de echipă ? Sau că l-au omorât ei ? Cât timp trecuse de când ispăşa el această pedeapsă ? La Jilava săpase la canale, la Piteşti lucrase pe un şantier de construcţii, la Făgăraş construise un bloc la o unitate militară, era salahor, căra cu roaba mortar la nişte zidari, erau nişte oameni simpatici, îi aduceau adesea pâine şi ţigări, atunci putuse să-i scrie Adinei prin ei câteva scrisori, dar n-avea voie să şi primească. De fapt supraveghetorul le atrăsese atenţia : « Bă, vi s-a urât cu libertatea ? Vreţi să vă îmbrac în haine învărgate să vă pun lângă ei ? Voi nu ştiţi că n-aveţi voie să întreţineţi legături cu deţinuţii ? » Şi i-a schimbat, au adus alţii care se grăbiau să-şi facă normele, nişte ardeleni puşi pe pricoapsă, care strigau toată ziua la el : « Hai, salahor, hai că s-a gătat mortarul ! » Şi era foarte greu să faci echilibristică pe nişte scânduri cu roaba plină cu mortar… Noaptea dormea dus, fără vise, trecuse timpul aşa de repede… 290
PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţi-l jos !- le ordonă miliţianul când ajunseră în faţa penitenciarului- coborâţi-l încet- hai, legionarule, pune mâna, nu te mai codi, hai mai repede că aveţi întârziere de la program aproape două ore, o să se supere comandantul… » « Dar ce vină avem noi, domnu miliţian, dacă a murit ăsta ? »- se zgâi Piticul la el. « Lasă-l că-l aranjez eu pe moş Teacă ăsta ! - zise încet bătrânul legionar- de la un timp ne face viaţa mai amară ! » « Lasă vorba ,Piticule, că-ţi întorc o labă de te fac eu să mai deschizi fleanca ! »- îl repezi miliţianul pe Piticul. Mortul fu trimis la morga spitalului şi deţinuţii îşi continuară plimbarea de seară după care merseră şi se culcară. « Domnule Georgescu, veni la el Elefterie Popescu, eu îi fac de petrecanie nenorocitului ăstuia de miliţian ! Şi ştii ce m-am gândit ? Ai văzut dumneata că în liftul cu care coborâm noi în galerii sunt rupte două scânduri, ne aşezăm astfel ca să stea el în dreptul acelor scânduri şi eu cu mâinile mele îi fac vânt în hăul galeriilor ! Prea şi-a bătut joc de noi…Dacăl mai lăsăm, ne mănâncă viaţa…Nu ţine şi el cont că dumneata în viaţa civilă ai fost cineva ! » « Să nu faci aşa ceva, domnule Elefterie, că dacă-ţi eşuiază planul, ăştia ne împuşcă ! » « Să mă împuşte pe mine că şi aşa nu mai am mult de trăit ! » După întâmplarea cu Guşteru, două săptămâni n-au mai ieşit din penitenciar, plutea o bănuială peste toţi şi până s-a finalizat ancheta, cei zece deţinuţi au trăit cu frica în sân ca nu cumva să le arunce lor mortul în spinare. 291
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
- Page 333 and 334: PAGE 333 400 focurile stinse de vâ
- Page 335 and 336: PAGE 335 400 vorbească bine, îi p
- Page 337 and 338: PAGE 337 400 începuturi avusese un
- Page 339 and 340: PAGE 339 400 « Să mă dea draculu
PAGE 291 400<br />
« Hai, deţinut, daţi-l jos !- le ordonă miliţianul când ajunseră în faţa<br />
penitenciarului- coborâţi-l încet- hai, legionarule, pune mâna, nu te mai<br />
codi, hai mai repede că aveţi întârziere de la program aproape două ore, o să<br />
se supere comandantul… » « Dar ce vină avem noi, domnu miliţian, dacă a<br />
murit ăsta ? »- se zgâi Piticul la el. « Lasă-l că-l aranjez eu pe moş Teacă<br />
ăsta ! - zise încet bătrânul legionar- de la un timp ne face viaţa mai amară ! »<br />
« Lasă vorba ,Piticule, că-ţi întorc o labă de te fac eu să mai deschizi<br />
fleanca ! »- îl repezi miliţianul pe Piticul.<br />
Mortul fu trimis la morga spitalului şi deţinuţii îşi continuară plimbarea<br />
de seară după care merseră şi se culcară.<br />
« Domnule Georgescu, veni la el Elefterie Popescu, eu îi fac de<br />
petrecanie nenorocitului ăstuia de miliţian ! Şi ştii ce m-am gândit ? Ai<br />
văzut dumneata că în liftul cu care coborâm noi în galerii sunt rupte două<br />
scânduri, ne aşezăm astfel ca să stea el în dreptul acelor scânduri şi eu cu<br />
mâinile mele îi fac vânt în hăul galeriilor ! Prea şi-a bătut joc de noi…Dacăl<br />
mai lăsăm, ne mănâncă viaţa…Nu ţine şi el cont că dumneata în viaţa<br />
civilă ai fost cineva ! » « Să nu faci aşa ceva, domnule Elefterie, că dacă-ţi<br />
eşuiază planul, ăştia ne împuşcă ! » « Să mă împuşte pe mine că şi aşa nu<br />
mai am mult de trăit ! »<br />
După întâmplarea cu Guşteru, două săptămâni n-au mai ieşit din<br />
penitenciar, plutea o bănuială peste toţi şi până s-a finalizat ancheta, cei zece<br />
deţinuţi au trăit cu frica în sân ca nu cumva să le arunce lor mortul în<br />
spinare.<br />
291