PRIVEGHIUL-roman

PAGE 290 400
bilet de intrare ! » « O fi la poarta raiului sau s-o fi dus în fundul iadului ?
»-puse Piticul întrebarea, rostogolind privirile lui scăpărătoare cu nişte ochi
mici ca de ciuvică peste figura mortului. « Închideţi-i, domnule, ochii să
semene şi el a mort ! »- le propuse bătrânul ocnaş şi Ilie Georgescu,
impresionat profund de tânărul mort, se aplecă şi-i închise ochii, trăgându-i
pleoapele în jos peste luminile ochilor, zicând : « Dumnezeu să-l ierte ! »
Văzuse în război destule figuri moarte în diferite ipostaze, dar nu-l
impresionaseră ca figura lui Guşteru. « Dumnezeu să-l ierte ! »-
răspunseseră ceilalţi ocnaşi, descoperindu-şi cheliile în faţa lui. « Hai să-l
umflăm de-aici- propuse Piticul- că mi s-a făcut o foame de lup ! Lăsaţi-l c-
avem noi timp de jelit ! » « L-aţi găsit, mă ?- se holbă miliţianul la el când
îl văzu- dar ce dracului a păţit, l-aţi omorât careva ? » « Cine să-l omoare,
domnu miliţian, nu vedeţi că şi-a luat singur zilele… »- interveni
Parascovenie. « Avea nevastă, mă ? »- întrebă unul din cei doi tineri. « Cum
să n-aibă ! Avea şi doi copii, mi i-a arătat alaltăieri într-o fotografie… -
răspunse al doilea.- muncea ca un nebun să-şi scurteze pedeapsa ! »
« Domnule, cred că i-a sărit burghiul în tâmplă ! »- îşi dădu cu părerea
Parascovenie, studiindu-i loviturile de la cap ; tremura întruna şi se agita,
întorcându-i faţa mortului când pe o parte când pe alta- am mai văzut
asemenea cazuri, fierul e fier, când ricoşază cu viteza aia se înfige al
dracului… »
După ce aşezară mortul în camion, porniră cu el la vale, se lăsase seara
peste coama dealului ca o negură, învăluind toate contururile într-un
crepuscul indefinit. Ilie Georgescu puse capul pe genunchi, vru să închidă
ochii şi să aţipească puţin dar somnul fugi repede dinaintea mortului şi
rămase cu gândurile împrăştiate. Cum vor scoate ei cămaşa cu ancheta ?
Dacă îl va acuza că n-au avut grijă de echipă ? Sau că l-au omorât ei ? Cât
timp trecuse de când ispăşa el această pedeapsă ? La Jilava săpase la canale,
la Piteşti lucrase pe un şantier de construcţii, la Făgăraş construise un bloc la
o unitate militară, era salahor, căra cu roaba mortar la nişte zidari, erau nişte
oameni simpatici, îi aduceau adesea pâine şi ţigări, atunci putuse să-i scrie
Adinei prin ei câteva scrisori, dar n-avea voie să şi primească. De fapt
supraveghetorul le atrăsese atenţia : « Bă, vi s-a urât cu libertatea ? Vreţi să
vă îmbrac în haine învărgate să vă pun lângă ei ? Voi nu ştiţi că n-aveţi voie
să întreţineţi legături cu deţinuţii ? » Şi i-a schimbat, au adus alţii care se
grăbiau să-şi facă normele, nişte ardeleni puşi pe pricoapsă, care strigau
toată ziua la el : « Hai, salahor, hai că s-a gătat mortarul ! » Şi era foarte
greu să faci echilibristică pe nişte scânduri cu roaba plină cu mortar…
Noaptea dormea dus, fără vise, trecuse timpul aşa de repede…
290