PRIVEGHIUL-roman
PAGE 28 400 aşteptau marea minune. Ea, cu batista-n mână, s-a îndreptat, ruşinată, către Ilie Georgescu. S-a auzit deodată un oooooo!, ea a întins batista pe podea şi i-a făcut semn lui Ilie să vină către ea. Ilie a sărutat-o pe obraz, confuz şi stângaci ,în văzul tuturor, apoi Adina n-a putut să mai suporte şi l-a rugat pe Ilie s-o ducă acasă ! Cântau cocoşii, se rumeniseră zorii, se lăsase răcoarea, cer de stele cu lună şi-un aer rece, treceau vântoasele prin ei, era prima lor tentativă de dragoste, Adina l-a luat de braţ şi s-a giugiulit în sufletul lui, o apucase un tremurat şi nu ştia ce are, el i-a dat haina, i-a pus-o pe umeri şi-n această întâlnire instantanee, Ilie i-a dat primul sărut, ea a întins guriţa ca un un pui de rândunică şi l-a primit şi de-atunci totul a stat în loc, tot universul, cu lună, cu stele, cu cer senin, era prima chemare spre marele necunoscut care este dragostea… Din acea noapte stăteau numai amândoi. Duminica se plimbau numai amândoi. -Nicu meu n-ale ochi pentlu ea !-îi şopti Eliza Câmpineanu Linei. -Cum să aibă, cocoană, că mi-a spus mie că are o artistă acolo la Bucureşti, zicea c-o cheamă Valeria şi joacă la Odeon ! -De altiste-i alde lui acum ? Să le lase dlacului… -Să le lase ,cocoană, dar e îndrăgostit rău de ea ! -Dlagostea vine şi tlece, Lino, şi lămâi toată viaţa cu pacostea-n casă ! Ce ştie el! E un copil, sălmanul… 28
PAGE 29 400 7 ând venise Gigea cu unchi-său, Stancu, de la plug se lăsase C amurgul, se auzeau vacile mugind şi cocoşii cântând. Intraseră în sat pe la Coşerii, pe podul de peste Bucov, boii obosiţi mergeau încet, trăgeau cât puteau spre fântâna cu cumpănă, erau însetaţi de-atâta vlagă. O femeie cu cobiliţa la spinare îi recunoscu şi se grăbi să le dea vestea cea mare: -Du-te, Gigeooo, acasă mai repede că a venit Ionel al tău din război ! Stancu Andreescu oprise căruţa să bea boii apă. -Ce zise ,Gigeo, femeia aia ? Gigea tremura toată, nu mai auzea nimic, o apucase parcă frigurile şi nu mai ştia nimic de ea. Coborî din căruţă şi o luă fuga spre casă, ajunse cu sufletul la gură şi auzi zarvă mare în curte la tuşe-sa, Păuna. « Tâmpita aia m-a minţit, a venit Gheorghe sau Ioniţă al lor şi ea a crezut că este Ionel al meu! » Sări gardul, nu mai avu răbdare s-o ia pe uşă şi s-a dus drept la el, plângând. -Tu eşti, Ionele, -i-a sărit ea în braţe- pe mine de ce nu m-ai anunţat ?- întrba ea şi-l săruta – când ai venit? Hai acasă la noi, ia copiii ăia şi hai să mâncăm ! Of, Doamne, bine c-ai venit că înnebuneam singură, că muri şi taticu şi rămăsesem singură pe pământ…femeie singură cu trei copiii…fata aia n-a venit de la şcoală ?-se adresă ea copilului celui mare. -N-a venit, sau poate c-a venit şi-a găsit poarta încuiată şi s-o fi dus la Cornelia! Între timp dulăul de lângă magazie începuse să latre, a ieşit afară Neluţu, băiatul cel mare, şi a văzut-o pe soru-sa cu traista cu cărţi la spinare şi a început să strige cât putea : - A venit tata din război, tanti ! -Ce vorbeşti, mă, tu acolea, mincinosule ! -Zău a venit, dacă nu mă crezi, hai de-l vezi, e-n casă cu mama şi cu ăla micu, ne-a adus bomboane şi biscuiţi ! Fata s-a ruşinat şi-a intart în casă cu capul în jos : -Sărut mâna, tată!-a apucat ea să zică şi părintele a luat-o în braţe şi a sărutat-o şi i-a dat şi ei bomboane şi biscuiţi. Rămaşi singuri, bărbatul cu nevasta îşi povestiră vrute şi nevrute. Culcaseră copiii în antreu şi începură a se destăinui unul altuia ; el îi povesti cum a venit acasă tocmai de la Cotul Donului, prin ce calvar trecuse, cum dăduse mâna cu moartea, ea îi spuse cum murise taică-său, cum muncise 29
- Page 1 and 2: ION IONESCU-BUCOVU ROMAN 2012
- Page 3 and 4: PAGE 3 400 O epocă într-o carte d
- Page 5 and 6: PAGE 5 400 PARTEA INTÂI : APOCALIP
- Page 7 and 8: PAGE 7 400 1 ând venise acasă din
- Page 9 and 10: PAGE 9 400 2 omuna Râca se află c
- Page 11 and 12: PAGE 11 400 fără milă de mamă.
- Page 13 and 14: PAGE 13 400 3 upă venirea lui Ione
- Page 15 and 16: PAGE 15 400 Slatina…Ce să-l mai
- Page 17 and 18: PAGE 17 400 Venise toamna acasă, d
- Page 19 and 20: PAGE 19 400 peisaj bucolic cu o pri
- Page 21 and 22: PAGE 21 400 camera ei să se dezbra
- Page 23 and 24: PAGE 23 400 5 ăi, fraţilor,-conti
- Page 25 and 26: PAGE 25 400 ăsta nenorocit care ne
- Page 27: PAGE 27 400 -E fata părintelui Ghe
- Page 31 and 32: PAGE 31 400 care-i veneau până la
- Page 33 and 34: PAGE 33 400 într-o parte ca o brez
- Page 35 and 36: PAGE 35 400 8 upă ce veni de la bi
- Page 37 and 38: PAGE 37 400 -De ce-ai mai venit, î
- Page 39 and 40: PAGE 39 400 -Iart-o, Mielule, tată
- Page 41 and 42: PAGE 41 400 10 icu Câmpineanu veni
- Page 43 and 44: PAGE 43 400 nişte bălării, i-au
- Page 45 and 46: PAGE 45 400 bătrâne, auzindu-i-se
- Page 47 and 48: PAGE 47 400 11 a poartă la Stancu
- Page 49 and 50: PAGE 49 400 lagăr, am stat ascuns
- Page 51 and 52: PAGE 51 400 -Am pierdut o vacă!- i
- Page 53 and 54: PAGE 53 400 Te pui cu rusul, zicea
- Page 55 and 56: PAGE 55 400 imaginar, urmat de o dr
- Page 57 and 58: PAGE 57 400 -La care întrebare ? -
- Page 59 and 60: PAGE 59 400 face parte dintre acei
- Page 61 and 62: PAGE 61 400 -Ia, dă-l în coa’ s
- Page 63 and 64: PAGE 63 400 -V-aduc, îi zâmbi Ioa
- Page 65 and 66: PAGE 65 400 umeri, parcă el ar fi
- Page 67 and 68: PAGE 67 400 muncitoare la apaca, o
- Page 69 and 70: PAGE 69 400 15 u Adina faptele se p
- Page 71 and 72: PAGE 71 400 După alte trei săptă
- Page 73 and 74: PAGE 73 400 chiar de Patrarh, ,,câ
- Page 75 and 76: PAGE 75 400 16 amăăă, pregăteş
- Page 77 and 78: PAGE 77 400 -…că mai bineee, con
PAGE 29 400<br />
7<br />
ând venise Gigea cu unchi-său, Stancu, de la plug se lăsase<br />
C<br />
amurgul, se auzeau vacile mugind şi cocoşii cântând.<br />
Intraseră în sat pe la Coşerii, pe podul de peste Bucov, boii<br />
obosiţi mergeau încet, trăgeau cât puteau spre fântâna cu<br />
cumpănă, erau însetaţi de-atâta vlagă. O femeie cu cobiliţa la spinare îi<br />
recunoscu şi se grăbi să le dea vestea cea mare:<br />
-Du-te, Gigeooo, acasă mai repede că a venit Ionel al tău din război !<br />
Stancu Andreescu oprise căruţa să bea boii apă.<br />
-Ce zise ,Gigeo, femeia aia ?<br />
Gigea tremura toată, nu mai auzea nimic, o apucase parcă frigurile şi nu<br />
mai ştia nimic de ea. Coborî din căruţă şi o luă fuga spre casă, ajunse cu<br />
sufletul la gură şi auzi zarvă mare în curte la tuşe-sa, Păuna. « Tâmpita aia<br />
m-a minţit, a venit Gheorghe sau Ioniţă al lor şi ea a crezut că este Ionel al<br />
meu! » Sări gardul, nu mai avu răbdare s-o ia pe uşă şi s-a dus drept la el,<br />
plângând.<br />
-Tu eşti, Ionele, -i-a sărit ea în braţe- pe mine de ce nu m-ai anunţat ?-<br />
întrba ea şi-l săruta – când ai venit? Hai acasă la noi, ia copiii ăia şi hai să<br />
mâncăm ! Of, Doamne, bine c-ai venit că înnebuneam singură, că muri şi<br />
taticu şi rămăsesem singură pe pământ…femeie singură cu trei copiii…fata<br />
aia n-a venit de la şcoală ?-se adresă ea copilului celui mare.<br />
-N-a venit, sau poate c-a venit şi-a găsit poarta încuiată şi s-o fi dus la<br />
Cornelia!<br />
Între timp dulăul de lângă magazie începuse să latre, a ieşit afară<br />
Neluţu, băiatul cel mare, şi a văzut-o pe soru-sa cu traista cu cărţi la spinare<br />
şi a început să strige cât putea :<br />
- A venit tata din război, tanti !<br />
-Ce vorbeşti, mă, tu acolea, mincinosule !<br />
-Zău a venit, dacă nu mă crezi, hai de-l vezi, e-n casă cu mama şi cu ăla<br />
micu, ne-a adus bomboane şi biscuiţi !<br />
Fata s-a ruşinat şi-a intart în casă cu capul în jos :<br />
-Sărut mâna, tată!-a apucat ea să zică şi părintele a luat-o în braţe şi a<br />
sărutat-o şi i-a dat şi ei bomboane şi biscuiţi.<br />
Rămaşi singuri, bărbatul cu nevasta îşi povestiră vrute şi nevrute.<br />
Culcaseră copiii în antreu şi începură a se destăinui unul altuia ; el îi povesti<br />
cum a venit acasă tocmai de la Cotul Donului, prin ce calvar trecuse, cum<br />
dăduse mâna cu moartea, ea îi spuse cum murise taică-său, cum muncise<br />
29
Change language