PRIVEGHIUL-roman

PAGE 289 400
conacul părinţilor fetei. Cum e firesc în astfel de poveşti de dragoste
intervine un al treilea, un inginer agronom angajat pe moşie, care se
îndrăgosteşte de femeie. Pictorul îi prinde şi face o dublă crimă ; îl taie pe
inginer cu hangerul, o achiziţie turcească, care stătea în holul castelului ca
trofeu, i-l înfige drept în stomac, iar Minodorei îi retează vena jugulară. A
urmat un proces celebru şi artistul plastic a fost condamnat la muncă silnică
pe viaţă. Cei care-l cunoscuseră povesteau că-şi cerea voie de la
supraveghetori să lucreze şi noaptea la lumina lumânării…Într-o dimineaţă
când au intrat în schimb, l-au găsit mort lângă statuie…
Pe Ilie Georgescu îl impresionase mult trista poveste de dragoste şi se
visa noaptea în diferite ipostaze, când criminal cu cuţitul sărind la gâtul
Adinei, când un Cupidon furându-i câte un sărut sau căzându-i la picioare şi
cerşindu-i dragostea ei. Nu mai ştia nimic de ea de-atâta timp, aflase că
fusese arestată şi ea, se interesase prin toate penitenciarele pe unde trecuse
dar nimeni nu-i dăduse vreo veste despre ea. Voia să ia legătura cu ea să-i
scrie, dar erau supravegheaţi strict şi nu puteau să facă nicio mişcare. Dacă
ar fi avut talent ca pictorul Rizescu, i-ar fi făcut şi el un bust din sare să
rămână posterităţii ca amintire. Noaptea, în clipele lui de singurătate când
nu putea să doarmă, îi apărea sub pleoape, stătea de vorbă cu ea, o mângâia,
o iubea, adesea îi făcea poezii pe care le memora şi le spunea în gând ca pe
nişte rugăciuni cu părerea că ceva din acest zbucium trebuie să ajungă până
la ea…
În primele săptămâni el cu echipa lui fuseră fruntaşi, după o lună de la
venirea lor, o întâmplare neobişnuită le înrăutăţi situaţia : unul din cei trei
tineri, poreclit Guşterele, nu mai ieşi din mină la apel, aşteptară cu camionul
ce aşteptară, în timp ce unul din cei doi miliţieni îi înjura de mama focului
că ei sunt vinovaţi, nu se poate, ei trebuie să ştie de soarta lui. « Băă, sare
cel bătrân, Belizarie, spuneţi dacă ştiţi ceva, că dăm toţi de dracu… » « Nu
ştim nimic, zău, puseră cei doi tineri care mai rămăseseră cu capul în jos, ce
dracu, dac-am şti n-am spune ? » « Domnule şef de echipă, te credeam
destoinic, vaide învăţătoria dumitale ! »- se răţoi al doilea miliţian la el.
« Nu plecăm de aici până nu-l găsim, căutaţi-l prin toată ocna ! »- le ordonă
miliţianul. Oamenii săriră jos din camion, extenuaţi de munca de peste zi,
înjurând şi vociferând la adresa dispărutului. Mina era foarte mare, avea
galerii nenumărate cărora nu la dai de cap nici câteva zile, unde să-l cauţi pe
Guştere ? Oamenii se împărţiseră câte doi şi începuseră căutarea, cam după
vreo oră îl găsiseră pe Guştere mort, se lovise la cap, fie intenţionat, fie din
greşală, avea tâmpla plină de sânge ; murise decurând, corpul încă-i mai era
cald, ochii rămăseseră deschişi cu privirea undeva în tavan. « Ha,ha,ha !-
începu Parascovenie- încă un suflet eliberat, acum stă la poarta raiului să ia
289