PRIVEGHIUL-roman
PAGE 282 400 inima ta eu n-am să mor niciodată !” ,,Atunci să-i dau drumul să intre-n casă !”, gândise Adina tot în vis- şi se duce la uşă şi i-o deschide şi el o cuprinde de mijloc, o ia în braţe şi o sărută pătimaş, după care o trânteşte în pat şi-i dă două palme, ,,Na, Adino, să ţii minte că n-am murit, am să te iubesc nebuneşte că mi-a fost tare dor de tine !”- şi s-a băgat lângă ea şi s- au iubit ca doi nebuni toată noaptea, după care spre dimineaţă a plecat spre pădure- ,,am să vin seara şi am să plec dimineaţa”- i-a spus el- ,,am scăpat din puşcărie, de fapt am fugit pentru tine”, după care a dispărut ! Şi se făcea că întregul sat este în curte la ea, cosciugul era în mijlocul curţii- ,,tot a murit”- gândea ea- ,,după câte se vede l-au adus mort, eu dorm aici şi curtea e plină de lume şi pe el îl jeleşte doar Dorina, fosta lui nevastă…”, dar nu se auzea nimic, doar dădea din gură, totul se făcea sub o tăcere stranie sub zodia unui timp în afara ei, parcă ar fi privit pe o pânză de cinematograf fără sonor…La un moment dat se scoală din cosciug şi strigă tare, speriind toată lumea care asiste la înmormântarea lui : ,,Eu n-am murit, Adinooo, eu n-am murit !” S- trezit cu acest strigăt în cap şi se întreba şi ea ce legături stranii se făcuseră în creierul ei între întrebarea directorului şi ipotetica moarte a lui. ,,E posibil să fi şi murit- gândea ea- s-au mai întâmplat cazuri, fără să anunţe familiile, mai cu seamă că noi suntem căsătoriţi nelegitim…” 282
PAGE 283 400 50 ostul secretar de raion, Florea, după cele câteva zile de F spitalizare mersese la Mozăceni şi trăsese direct la Maria. De fapt o găsise la poartă tristă şi îndoliată. « Ce ai ?- a întrebat-o el- de ce eşti tristă ? » « Nimic- i-a răspuns ea- i-am spus şi lui ! Pentru că această căsătorie s-a bazat pe o minciună… » « Ce i-ai spus ? » « I-am spus c-ai venit la mine din întâmplare şi trăieşti, nu este aşa cum m-a minţit el că ai murit pe un pod în Budapesta, împuşcat de nemţi… » « Păi ce vorbă e asta ? » « Înainte de căsătorie, când am venit cu mama în sat şi m-am întâlnit cu el, mi-a spus că te cunoaşte şi că a făcut parte din plutonul tău. În luptele pentru cucerirea Budapestei tu ai fost împuşcat pe un pod şi ai căzut în Dunăre, deminai acel pod când te-au reperat nemţii… » « Cum îl cheamă pe bărbatul tău ? » « Parfenie, Dumitru Parfenie ! » « Da, îmi amintesc de unul Parfenie, era întradevăr în plutonul meu ! Ce bine a ticluit această minciună ! Deci de aia nu m-ai mai aşteptat tu pe mine, mă credeai mort ! » « Întradevăr l-am crezut ! Am fost o proastă ! Când l-am întrebat de ce m-a minţit, mi-a spus că altfel nu mă căsătoream cu el…Am tras o ceartă de ne-a ştiut tot satul…După care şi-a luat ce era al lui şi a plecat la combinat ! Acum nu mai scap de rudele lui, tot vin pe capul meu şi spun că le-am nenorocit omul !» « Fă-ţi bagajele că am dat telefon la un cunoscut să vină cu un camion să te ia de aici, am lăsat dracului raionul de partid baltă şi mergem la Bucureşti, acolo avem apartamentul nostru, eu mă voi duce înapoi la uzinele Republica strungar iar pe tine o să te bag la apaca la croitorie ! » Toate acestea oamenii le auziseră povestite din gura noului secretar doi, Lascăr, care venise în locul lui. Lascăr era un ţigan din Ferentari care fusese luat din uzină şi dus la şcoala de politruci. Un tip scund de culoare tuciurie care n-avea scrupule, îi înjura pe toţi, dându-le ordine din mica încăpere a Sfatului în care se instalase. Toţi rămăseră trăsniţi când auziră de la Lascăr întâmplarea cu fostul secretar, care lăsase baltă raionul de partid şi plecase la Bucureşti cu iubita lui din tinereţe. Unii în surdină vorbeau că fusese dat afară din secretariat şi nu-i convenise noua funcţie pe care o primise, un fel de achizitor pe la direcţia cooperativelor, de-aia plecase. Şi acum cu Lascăr nu era de glumit, a doua zi imediat convocă pe toţi factorii de răspundere de la oamenii de serviciu până la primar, să vină toţi membrii de partid la şcoală la o şedinţiă istorică ,, că, tovarăşi, e slabă munca politică, duşmanul de clasă s-a cuibărit în inimile lor, ale ţăranilor, şi 283
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
- Page 325 and 326: PAGE 325 400 bătăile inimii lui s
- Page 327 and 328: PAGE 327 400 fost regele lui Israel
- Page 329 and 330: PAGE 329 400 cununat de Eliza Câmp
- Page 331 and 332: PAGE 331 400 2 upă eşecul examenu
PAGE 283 400<br />
50<br />
ostul secretar de raion, Florea, după cele câteva zile de<br />
F<br />
spitalizare mersese la Mozăceni şi trăsese direct la Maria. De<br />
fapt o găsise la poartă tristă şi îndoliată. « Ce ai ?- a întrebat-o<br />
el- de ce eşti tristă ? » « Nimic- i-a răspuns ea- i-am spus şi<br />
lui ! Pentru că această căsătorie s-a bazat pe o minciună… » « Ce i-ai<br />
spus ? » « I-am spus c-ai venit la mine din întâmplare şi trăieşti, nu este aşa<br />
cum m-a minţit el că ai murit pe un pod în Budapesta, împuşcat de<br />
nemţi… » « Păi ce vorbă e asta ? » « Înainte de căsătorie, când am venit cu<br />
mama în sat şi m-am întâlnit cu el, mi-a spus că te cunoaşte şi că a făcut<br />
parte din plutonul tău. În luptele pentru cucerirea Budapestei tu ai fost<br />
împuşcat pe un pod şi ai căzut în Dunăre, deminai acel pod când te-au<br />
reperat nemţii… » « Cum îl cheamă pe bărbatul tău ? » « Parfenie,<br />
Dumitru Parfenie ! » « Da, îmi amintesc de unul Parfenie, era întradevăr în<br />
plutonul meu ! Ce bine a ticluit această minciună ! Deci de aia nu m-ai mai<br />
aşteptat tu pe mine, mă credeai mort ! » « Întradevăr l-am crezut ! Am fost<br />
o proastă ! Când l-am întrebat de ce m-a minţit, mi-a spus că altfel nu mă<br />
căsătoream cu el…Am tras o ceartă de ne-a ştiut tot satul…După care şi-a<br />
luat ce era al lui şi a plecat la combinat ! Acum nu mai scap de rudele lui,<br />
tot vin pe capul meu şi spun că le-am nenorocit omul !»<br />
« Fă-ţi bagajele că am dat telefon la un cunoscut să vină cu un camion<br />
să te ia de aici, am lăsat dracului raionul de partid baltă şi mergem la<br />
Bucureşti, acolo avem apartamentul nostru, eu mă voi duce înapoi la uzinele<br />
Republica strungar iar pe tine o să te bag la apaca la croitorie ! » Toate<br />
acestea oamenii le auziseră povestite din gura noului secretar doi, Lascăr,<br />
care venise în locul lui.<br />
Lascăr era un ţigan din Ferentari care fusese luat din uzină şi dus la<br />
şcoala de politruci. Un tip scund de culoare tuciurie care n-avea scrupule, îi<br />
înjura pe toţi, dându-le ordine din mica încăpere a Sfatului în care se<br />
instalase. Toţi rămăseră trăsniţi când auziră de la Lascăr întâmplarea cu<br />
fostul secretar, care lăsase baltă raionul de partid şi plecase la Bucureşti cu<br />
iubita lui din tinereţe. Unii în surdină vorbeau că fusese dat afară din<br />
secretariat şi nu-i convenise noua funcţie pe care o primise, un fel de<br />
achizitor pe la direcţia cooperativelor, de-aia plecase.<br />
Şi acum cu Lascăr nu era de glumit, a doua zi imediat convocă pe toţi<br />
factorii de răspundere de la oamenii de serviciu până la primar, să vină toţi<br />
membrii de partid la şcoală la o şedinţiă istorică ,, că, tovarăşi, e slabă<br />
munca politică, duşmanul de clasă s-a cuibărit în inimile lor, ale ţăranilor, şi<br />
283