PRIVEGHIUL-roman

PAGE 283 400
50
ostul secretar de raion, Florea, după cele câteva zile de
F
spitalizare mersese la Mozăceni şi trăsese direct la Maria. De
fapt o găsise la poartă tristă şi îndoliată. « Ce ai ?- a întrebat-o
el- de ce eşti tristă ? » « Nimic- i-a răspuns ea- i-am spus şi
lui ! Pentru că această căsătorie s-a bazat pe o minciună… » « Ce i-ai
spus ? » « I-am spus c-ai venit la mine din întâmplare şi trăieşti, nu este aşa
cum m-a minţit el că ai murit pe un pod în Budapesta, împuşcat de
nemţi… » « Păi ce vorbă e asta ? » « Înainte de căsătorie, când am venit cu
mama în sat şi m-am întâlnit cu el, mi-a spus că te cunoaşte şi că a făcut
parte din plutonul tău. În luptele pentru cucerirea Budapestei tu ai fost
împuşcat pe un pod şi ai căzut în Dunăre, deminai acel pod când te-au
reperat nemţii… » « Cum îl cheamă pe bărbatul tău ? » « Parfenie,
Dumitru Parfenie ! » « Da, îmi amintesc de unul Parfenie, era întradevăr în
plutonul meu ! Ce bine a ticluit această minciună ! Deci de aia nu m-ai mai
aşteptat tu pe mine, mă credeai mort ! » « Întradevăr l-am crezut ! Am fost
o proastă ! Când l-am întrebat de ce m-a minţit, mi-a spus că altfel nu mă
căsătoream cu el…Am tras o ceartă de ne-a ştiut tot satul…După care şi-a
luat ce era al lui şi a plecat la combinat ! Acum nu mai scap de rudele lui,
tot vin pe capul meu şi spun că le-am nenorocit omul !»
« Fă-ţi bagajele că am dat telefon la un cunoscut să vină cu un camion
să te ia de aici, am lăsat dracului raionul de partid baltă şi mergem la
Bucureşti, acolo avem apartamentul nostru, eu mă voi duce înapoi la uzinele
Republica strungar iar pe tine o să te bag la apaca la croitorie ! » Toate
acestea oamenii le auziseră povestite din gura noului secretar doi, Lascăr,
care venise în locul lui.
Lascăr era un ţigan din Ferentari care fusese luat din uzină şi dus la
şcoala de politruci. Un tip scund de culoare tuciurie care n-avea scrupule, îi
înjura pe toţi, dându-le ordine din mica încăpere a Sfatului în care se
instalase. Toţi rămăseră trăsniţi când auziră de la Lascăr întâmplarea cu
fostul secretar, care lăsase baltă raionul de partid şi plecase la Bucureşti cu
iubita lui din tinereţe. Unii în surdină vorbeau că fusese dat afară din
secretariat şi nu-i convenise noua funcţie pe care o primise, un fel de
achizitor pe la direcţia cooperativelor, de-aia plecase.
Şi acum cu Lascăr nu era de glumit, a doua zi imediat convocă pe toţi
factorii de răspundere de la oamenii de serviciu până la primar, să vină toţi
membrii de partid la şcoală la o şedinţiă istorică ,, că, tovarăşi, e slabă
munca politică, duşmanul de clasă s-a cuibărit în inimile lor, ale ţăranilor, şi
283