PRIVEGHIUL-roman

PAGE 28 400
aşteptau marea minune. Ea, cu batista-n mână, s-a îndreptat, ruşinată, către
Ilie Georgescu. S-a auzit deodată un oooooo!, ea a întins batista pe podea şi
i-a făcut semn lui Ilie să vină către ea. Ilie a sărutat-o pe obraz, confuz şi
stângaci ,în văzul tuturor, apoi Adina n-a putut să mai suporte şi l-a rugat pe
Ilie s-o ducă acasă !
Cântau cocoşii, se rumeniseră zorii, se lăsase răcoarea, cer de stele cu
lună şi-un aer rece, treceau vântoasele prin ei, era prima lor tentativă de
dragoste, Adina l-a luat de braţ şi s-a giugiulit în sufletul lui, o apucase un
tremurat şi nu ştia ce are, el i-a dat haina, i-a pus-o pe umeri şi-n această
întâlnire instantanee, Ilie i-a dat primul sărut, ea a întins guriţa ca un un pui
de rândunică şi l-a primit şi de-atunci totul a stat în loc, tot universul, cu
lună, cu stele, cu cer senin, era prima chemare spre marele necunoscut care
este dragostea…
Din acea noapte stăteau numai amândoi. Duminica se plimbau numai
amândoi.
-Nicu meu n-ale ochi pentlu ea !-îi şopti Eliza Câmpineanu Linei.
-Cum să aibă, cocoană, că mi-a spus mie că are o artistă acolo la
Bucureşti, zicea c-o cheamă Valeria şi joacă la Odeon !
-De altiste-i alde lui acum ? Să le lase dlacului…
-Să le lase ,cocoană, dar e îndrăgostit rău de ea !
-Dlagostea vine şi tlece, Lino, şi lămâi toată viaţa cu pacostea-n casă !
Ce ştie el! E un copil, sălmanul…
28