PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 274 400 zică decât « să trăiţi, ce doriţi ? » şi atunci când zicea « să trăiţi » silabisea rar cuvintele, dezvelindu-şi nişte dinţi cenuşii ca nişte lopeţi, făcând o plecăciune până-n pământ la indiferent cine intra în clădire. « Ce să-i facizicea el- aici nu ştii cu cine ai de-aface, vin fel de fel de tovarăşi de la regiune sau de sus de la cece şi trebuie să-i saluţi, că nu ştii, mâinepoimâine se schimbă calimera şi de !… » În dimineaţa aceea cu cer azuriu, micul orăşel se trezise mai de vreme ca de obicei din cauza zgomotului motoarelor de la maşinile judeţenei de partid care uruiau nervoase aducând de pe teren instructorii la şedinţă, o şedinţă fulger anunţată peste noapte de ţârâitul înnebunitor al pâlniilor telefonice. Nimeni nu ştia nimic, se-auzeau numai frânturi de şoapte despre acea răscoală, ţăranii, domnule, îndrăzniseră să se opună colectivizării ; că acolo la Mozăceni e un mare cuib de reacţionari care-au dat totul peste cap, că tovarăşul prim e în spital la reanimare, l-au lovit cu cuţitele, că mai sunt şi alte victime... « E groasă, tovarăşe secretar, îi zisese Licaciu, secretarului doi, ăştia sunt toţi în fierbere , pun ceva la cale, se-aude că au venit unii de la ceceu, trimişi de Dej, să pună treburile la punct, au auzit şi ei acolo sus de Mozăceni ! » « Ce zici, Licaciule că se aude ?- se trezi din visurile lui secretarul doi- ce-o să ne facă, mă, o să ne belească ? » « Păi unde vă e gândul, tovarăşe secretar, ce dracu, eu vorbesc în vânt- mai zise Licaciu, inervat că vorbea cu pereţii- şi tăcu, făcând o scurtă piruietă pe două roţi prin faţa clădirii şi oprind brusc la uşa raionului de partid. Florea sări nervos jos din maşină şi se trezi în mijlocu forfotei din curtea raionului. În spate grupuri- grupuri de ţărani stăteau tăcuţi, somnoroşi şi neraşi, păziţi de nişte ofiţeri de la securitate ; unii erau trântiţi pe jos, alţii stăteau pe vine şi aşteptau tremurând pe lângă garduri să fie mutaţi la miliţie. Cu excepţia a vreo doi ţărani care purtau nişte şube mari pe ei, restul părea să fie luaţi prin surprindere pentru că erau îmbrăcaţi sumar cu nişte flanele rupte şi cu bocancii neîncheiaţi la şireturi. « Ce se-aude, mă, Beldie pe-aici, îl întrebă secretarul doi pe portar , după ce coborâ din maşină- ce e forfota asta ? » « Să trăiţi, nu prea bine ! »- luă portarul poziţia de drepţi în faţa lui. Lângă el şeful miliţiei striga cât îl ţinea gura în pâlnia telefonului : « Aţi luat măsuri ? mă-su-ri !- silabisea el nervos pentru că nu se auzea prea bine, bătând în masă cu cureaua centironului- luaţi toate măsurile de rigoare ! » « Să trăiţi, tovarăşe secretar, luă comandantul miliţiei poziţia de drepţi în faţa lui, permiteţi să vă raportez ! Am pus în alertă toate posturile de miliţie să întărească vigilenţa ! După exemplul celor de la Mozăceni se pare că s-au mai răsculat şi alte comune ! Am făcut şi arestări !» « Ce arestări, mă, ce arestări, parcă aţi deschis târg de ţărani aici ! Să dispară imediat din curtea 274

PAGE 275 400 raionului de partid !» « Să trăiţi, am înţeles ! »- făcu comandantul o piruietă de stânga-mprejur şi dispăru din faţa lui. Peste o jumătate de oră sala cea mare a raionului de partid era tixită de oameni ; fuseseră chemaţi toţi secretarii comiteltului raional, secretarii de comitete comunale, instructorii de partid şi de tineret, comandanţii de miliţie şi preşedinţii de ceapeuri. La prezidiu nu luă loc nimeni, secretarul prim de la regiune ocupase şi el un loc în bănci mai în faţă şi aştepta şi el ca ceilalţi. Peste câteva minute apărură doi instructori de la comitetul central care ocupară scaunele din faţă. Unul din ei se ridică în picioare şi puse o întrebare întregii săli : « Une este Parfenie ăla care a fost însărcinat cu munca de colectivizare la Mozăceni ? » Toţi întoarseră capetele după acel Parfenie care era instructor raional. Omul se sculă în picioare spăsit şi răspunse : « Aici, tovarăşe instructor ! » « Ia spune, măi, tovarăşe, cum s-a petrecut toată povestea asta cu Mozăcenii de-a ajuns şi la preşedinţie la Bucureşti şi în toată ţara ! » « Păi, cum să se petreacă, tovarăşe instructor, cum să se petreacă, reluă el ideea pe un alt ton, lucrurile sunt cunoscute, le cunoaşteţi şi dumneavoastră, sunt cunoscute şi de tovarăşul prim de la regiune, i-am raportat personal la telefon, s-au făcut cercetări şi de miliţie şi de securitate, lucrurile sunt în curs de rezolvare ! » « Ce rezolvare, tovarăşi, continuă instructorul, ridicându-se în picioare şi făcându-i semn cu mâna lui Parfenie să ia loc, aţi greşit toţi, oamenii trebuiau lămuriţi de binefacerile socialismului, de bunăstarea pe care va aduce-o cooperativizarea agriculturii, voi, ca să scăpaţi mai repede, le-aţi smuls cererile cu ameninţări şi cu presiuni, acum i-aţi şi arestat ! Asta nu e muncă politică, tovarăşi, am ordin de la cece să destitui tot secretariatul comitetului raional şi să instalez până la alegeri un om de-al nostru din cece ! » Florea, când auzi, a încremenit în bancă. Vru să se ridice şi să ia cuvântul, dar se abţinu, credea că face vreo gafă mai mare şi agravează lucrurile. O asemenea şedinţă care să se termine în două zeci de minute nu mai văzuseră ei, care erau învăţaţi cu şedinţele lor chilometrice, ce va urma acum, se întrebau ei, ce vor face foştii secretari, vor mai primi ei vre-un os de ros pe-acolo pe la raion ? Răspunsul veni tot de la acel instructor de la cece : fostele organe rămân la dispoziţia raionului de partid, vor primi alte însărcinări ! « Ce dracu însărcinări să mai primim, să tăiem frunză la câini ? Ne-a luat partidul de la locul nostru de-acolo de la fabrică şi acum îşi bate joc de noi ! »- gândi Florea, supărat că-şi părăsise locul de muncă de la uzinele Republica. Într-un fel lui îi făcuse bine că se întâlnise cu Maria, dar ceilalţi ce câştigaseră ? Îşi lăsaseră familiile acolo şi plecaseră aiurea să construiască socialismul la sate ! 275

PAGE 275 400<br />

raionului de partid !» « Să trăiţi, am înţeles ! »- făcu comandantul o piruietă<br />

de stânga-mprejur şi dispăru din faţa lui.<br />

Peste o jumătate de oră sala cea mare a raionului de partid era tixită de<br />

oameni ; fuseseră chemaţi toţi secretarii comiteltului raional, secretarii de<br />

comitete comunale, instructorii de partid şi de tineret, comandanţii de miliţie<br />

şi preşedinţii de ceapeuri. La prezidiu nu luă loc nimeni, secretarul prim de<br />

la regiune ocupase şi el un loc în bănci mai în faţă şi aştepta şi el ca ceilalţi.<br />

Peste câteva minute apărură doi instructori de la comitetul central care<br />

ocupară scaunele din faţă. Unul din ei se ridică în picioare şi puse o<br />

întrebare întregii săli : « Une este Parfenie ăla care a fost însărcinat cu<br />

munca de colectivizare la Mozăceni ? » Toţi întoarseră capetele după acel<br />

Parfenie care era instructor raional. Omul se sculă în picioare spăsit şi<br />

răspunse : « Aici, tovarăşe instructor ! » « Ia spune, măi, tovarăşe, cum s-a<br />

petrecut toată povestea asta cu Mozăcenii de-a ajuns şi la preşedinţie la<br />

Bucureşti şi în toată ţara ! » « Păi, cum să se petreacă, tovarăşe instructor,<br />

cum să se petreacă, reluă el ideea pe un alt ton, lucrurile sunt cunoscute, le<br />

cunoaşteţi şi dumneavoastră, sunt cunoscute şi de tovarăşul prim de la<br />

regiune, i-am raportat personal la telefon, s-au făcut cercetări şi de miliţie şi<br />

de securitate, lucrurile sunt în curs de rezolvare ! » « Ce rezolvare, tovarăşi,<br />

continuă instructorul, ridicându-se în picioare şi făcându-i semn cu mâna lui<br />

Parfenie să ia loc, aţi greşit toţi, oamenii trebuiau lămuriţi de binefacerile<br />

socialismului, de bunăstarea pe care va aduce-o cooperativizarea<br />

agriculturii, voi, ca să scăpaţi mai repede, le-aţi smuls cererile cu ameninţări<br />

şi cu presiuni, acum i-aţi şi arestat ! Asta nu e muncă politică, tovarăşi, am<br />

ordin de la cece să destitui tot secretariatul comitetului raional şi să instalez<br />

până la alegeri un om de-al nostru din cece ! » Florea, când auzi, a<br />

încremenit în bancă. Vru să se ridice şi să ia cuvântul, dar se abţinu, credea<br />

că face vreo gafă mai mare şi agravează lucrurile.<br />

O asemenea şedinţă care să se termine în două zeci de minute nu mai<br />

văzuseră ei, care erau învăţaţi cu şedinţele lor chilometrice, ce va urma<br />

acum, se întrebau ei, ce vor face foştii secretari, vor mai primi ei vre-un os<br />

de ros pe-acolo pe la raion ? Răspunsul veni tot de la acel instructor de la<br />

cece : fostele organe rămân la dispoziţia raionului de partid, vor primi alte<br />

însărcinări ! « Ce dracu însărcinări să mai primim, să tăiem frunză la câini ?<br />

Ne-a luat partidul de la locul nostru de-acolo de la fabrică şi acum îşi bate<br />

joc de noi ! »- gândi Florea, supărat că-şi părăsise locul de muncă de la<br />

uzinele Republica. Într-un fel lui îi făcuse bine că se întâlnise cu Maria, dar<br />

ceilalţi ce câştigaseră ? Îşi lăsaseră familiile acolo şi plecaseră aiurea să<br />

construiască socialismul la sate !<br />

275

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!