PRIVEGHIUL-roman
PAGE 274 400 zică decât « să trăiţi, ce doriţi ? » şi atunci când zicea « să trăiţi » silabisea rar cuvintele, dezvelindu-şi nişte dinţi cenuşii ca nişte lopeţi, făcând o plecăciune până-n pământ la indiferent cine intra în clădire. « Ce să-i facizicea el- aici nu ştii cu cine ai de-aface, vin fel de fel de tovarăşi de la regiune sau de sus de la cece şi trebuie să-i saluţi, că nu ştii, mâinepoimâine se schimbă calimera şi de !… » În dimineaţa aceea cu cer azuriu, micul orăşel se trezise mai de vreme ca de obicei din cauza zgomotului motoarelor de la maşinile judeţenei de partid care uruiau nervoase aducând de pe teren instructorii la şedinţă, o şedinţă fulger anunţată peste noapte de ţârâitul înnebunitor al pâlniilor telefonice. Nimeni nu ştia nimic, se-auzeau numai frânturi de şoapte despre acea răscoală, ţăranii, domnule, îndrăzniseră să se opună colectivizării ; că acolo la Mozăceni e un mare cuib de reacţionari care-au dat totul peste cap, că tovarăşul prim e în spital la reanimare, l-au lovit cu cuţitele, că mai sunt şi alte victime... « E groasă, tovarăşe secretar, îi zisese Licaciu, secretarului doi, ăştia sunt toţi în fierbere , pun ceva la cale, se-aude că au venit unii de la ceceu, trimişi de Dej, să pună treburile la punct, au auzit şi ei acolo sus de Mozăceni ! » « Ce zici, Licaciule că se aude ?- se trezi din visurile lui secretarul doi- ce-o să ne facă, mă, o să ne belească ? » « Păi unde vă e gândul, tovarăşe secretar, ce dracu, eu vorbesc în vânt- mai zise Licaciu, inervat că vorbea cu pereţii- şi tăcu, făcând o scurtă piruietă pe două roţi prin faţa clădirii şi oprind brusc la uşa raionului de partid. Florea sări nervos jos din maşină şi se trezi în mijlocu forfotei din curtea raionului. În spate grupuri- grupuri de ţărani stăteau tăcuţi, somnoroşi şi neraşi, păziţi de nişte ofiţeri de la securitate ; unii erau trântiţi pe jos, alţii stăteau pe vine şi aşteptau tremurând pe lângă garduri să fie mutaţi la miliţie. Cu excepţia a vreo doi ţărani care purtau nişte şube mari pe ei, restul părea să fie luaţi prin surprindere pentru că erau îmbrăcaţi sumar cu nişte flanele rupte şi cu bocancii neîncheiaţi la şireturi. « Ce se-aude, mă, Beldie pe-aici, îl întrebă secretarul doi pe portar , după ce coborâ din maşină- ce e forfota asta ? » « Să trăiţi, nu prea bine ! »- luă portarul poziţia de drepţi în faţa lui. Lângă el şeful miliţiei striga cât îl ţinea gura în pâlnia telefonului : « Aţi luat măsuri ? mă-su-ri !- silabisea el nervos pentru că nu se auzea prea bine, bătând în masă cu cureaua centironului- luaţi toate măsurile de rigoare ! » « Să trăiţi, tovarăşe secretar, luă comandantul miliţiei poziţia de drepţi în faţa lui, permiteţi să vă raportez ! Am pus în alertă toate posturile de miliţie să întărească vigilenţa ! După exemplul celor de la Mozăceni se pare că s-au mai răsculat şi alte comune ! Am făcut şi arestări !» « Ce arestări, mă, ce arestări, parcă aţi deschis târg de ţărani aici ! Să dispară imediat din curtea 274
PAGE 275 400 raionului de partid !» « Să trăiţi, am înţeles ! »- făcu comandantul o piruietă de stânga-mprejur şi dispăru din faţa lui. Peste o jumătate de oră sala cea mare a raionului de partid era tixită de oameni ; fuseseră chemaţi toţi secretarii comiteltului raional, secretarii de comitete comunale, instructorii de partid şi de tineret, comandanţii de miliţie şi preşedinţii de ceapeuri. La prezidiu nu luă loc nimeni, secretarul prim de la regiune ocupase şi el un loc în bănci mai în faţă şi aştepta şi el ca ceilalţi. Peste câteva minute apărură doi instructori de la comitetul central care ocupară scaunele din faţă. Unul din ei se ridică în picioare şi puse o întrebare întregii săli : « Une este Parfenie ăla care a fost însărcinat cu munca de colectivizare la Mozăceni ? » Toţi întoarseră capetele după acel Parfenie care era instructor raional. Omul se sculă în picioare spăsit şi răspunse : « Aici, tovarăşe instructor ! » « Ia spune, măi, tovarăşe, cum s-a petrecut toată povestea asta cu Mozăcenii de-a ajuns şi la preşedinţie la Bucureşti şi în toată ţara ! » « Păi, cum să se petreacă, tovarăşe instructor, cum să se petreacă, reluă el ideea pe un alt ton, lucrurile sunt cunoscute, le cunoaşteţi şi dumneavoastră, sunt cunoscute şi de tovarăşul prim de la regiune, i-am raportat personal la telefon, s-au făcut cercetări şi de miliţie şi de securitate, lucrurile sunt în curs de rezolvare ! » « Ce rezolvare, tovarăşi, continuă instructorul, ridicându-se în picioare şi făcându-i semn cu mâna lui Parfenie să ia loc, aţi greşit toţi, oamenii trebuiau lămuriţi de binefacerile socialismului, de bunăstarea pe care va aduce-o cooperativizarea agriculturii, voi, ca să scăpaţi mai repede, le-aţi smuls cererile cu ameninţări şi cu presiuni, acum i-aţi şi arestat ! Asta nu e muncă politică, tovarăşi, am ordin de la cece să destitui tot secretariatul comitetului raional şi să instalez până la alegeri un om de-al nostru din cece ! » Florea, când auzi, a încremenit în bancă. Vru să se ridice şi să ia cuvântul, dar se abţinu, credea că face vreo gafă mai mare şi agravează lucrurile. O asemenea şedinţă care să se termine în două zeci de minute nu mai văzuseră ei, care erau învăţaţi cu şedinţele lor chilometrice, ce va urma acum, se întrebau ei, ce vor face foştii secretari, vor mai primi ei vre-un os de ros pe-acolo pe la raion ? Răspunsul veni tot de la acel instructor de la cece : fostele organe rămân la dispoziţia raionului de partid, vor primi alte însărcinări ! « Ce dracu însărcinări să mai primim, să tăiem frunză la câini ? Ne-a luat partidul de la locul nostru de-acolo de la fabrică şi acum îşi bate joc de noi ! »- gândi Florea, supărat că-şi părăsise locul de muncă de la uzinele Republica. Într-un fel lui îi făcuse bine că se întâlnise cu Maria, dar ceilalţi ce câştigaseră ? Îşi lăsaseră familiile acolo şi plecaseră aiurea să construiască socialismul la sate ! 275
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
- Page 323 and 324: PAGE 323 400 P A R T E A A D O U A
PAGE 275 400<br />
raionului de partid !» « Să trăiţi, am înţeles ! »- făcu comandantul o piruietă<br />
de stânga-mprejur şi dispăru din faţa lui.<br />
Peste o jumătate de oră sala cea mare a raionului de partid era tixită de<br />
oameni ; fuseseră chemaţi toţi secretarii comiteltului raional, secretarii de<br />
comitete comunale, instructorii de partid şi de tineret, comandanţii de miliţie<br />
şi preşedinţii de ceapeuri. La prezidiu nu luă loc nimeni, secretarul prim de<br />
la regiune ocupase şi el un loc în bănci mai în faţă şi aştepta şi el ca ceilalţi.<br />
Peste câteva minute apărură doi instructori de la comitetul central care<br />
ocupară scaunele din faţă. Unul din ei se ridică în picioare şi puse o<br />
întrebare întregii săli : « Une este Parfenie ăla care a fost însărcinat cu<br />
munca de colectivizare la Mozăceni ? » Toţi întoarseră capetele după acel<br />
Parfenie care era instructor raional. Omul se sculă în picioare spăsit şi<br />
răspunse : « Aici, tovarăşe instructor ! » « Ia spune, măi, tovarăşe, cum s-a<br />
petrecut toată povestea asta cu Mozăcenii de-a ajuns şi la preşedinţie la<br />
Bucureşti şi în toată ţara ! » « Păi, cum să se petreacă, tovarăşe instructor,<br />
cum să se petreacă, reluă el ideea pe un alt ton, lucrurile sunt cunoscute, le<br />
cunoaşteţi şi dumneavoastră, sunt cunoscute şi de tovarăşul prim de la<br />
regiune, i-am raportat personal la telefon, s-au făcut cercetări şi de miliţie şi<br />
de securitate, lucrurile sunt în curs de rezolvare ! » « Ce rezolvare, tovarăşi,<br />
continuă instructorul, ridicându-se în picioare şi făcându-i semn cu mâna lui<br />
Parfenie să ia loc, aţi greşit toţi, oamenii trebuiau lămuriţi de binefacerile<br />
socialismului, de bunăstarea pe care va aduce-o cooperativizarea<br />
agriculturii, voi, ca să scăpaţi mai repede, le-aţi smuls cererile cu ameninţări<br />
şi cu presiuni, acum i-aţi şi arestat ! Asta nu e muncă politică, tovarăşi, am<br />
ordin de la cece să destitui tot secretariatul comitetului raional şi să instalez<br />
până la alegeri un om de-al nostru din cece ! » Florea, când auzi, a<br />
încremenit în bancă. Vru să se ridice şi să ia cuvântul, dar se abţinu, credea<br />
că face vreo gafă mai mare şi agravează lucrurile.<br />
O asemenea şedinţă care să se termine în două zeci de minute nu mai<br />
văzuseră ei, care erau învăţaţi cu şedinţele lor chilometrice, ce va urma<br />
acum, se întrebau ei, ce vor face foştii secretari, vor mai primi ei vre-un os<br />
de ros pe-acolo pe la raion ? Răspunsul veni tot de la acel instructor de la<br />
cece : fostele organe rămân la dispoziţia raionului de partid, vor primi alte<br />
însărcinări ! « Ce dracu însărcinări să mai primim, să tăiem frunză la câini ?<br />
Ne-a luat partidul de la locul nostru de-acolo de la fabrică şi acum îşi bate<br />
joc de noi ! »- gândi Florea, supărat că-şi părăsise locul de muncă de la<br />
uzinele Republica. Într-un fel lui îi făcuse bine că se întâlnise cu Maria, dar<br />
ceilalţi ce câştigaseră ? Îşi lăsaseră familiile acolo şi plecaseră aiurea să<br />
construiască socialismul la sate !<br />
275