PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 272 400 se ducă după el! Că mă lăsă văduvă, să trag eu de necazuri ! » « Iancu Muscalu ! »- strigă tehnicianul, cu ochii în scriptele lui. « Prezent !- strigă el şi se repezi peste capetele oamenilor s-o ia după care o rupse bucăţi mici şi o aruncă în vânt- din cauza ei nu pot să dorm de trei nopţi!” Luptase în Tatra şi venise teafăr acasă şi primise ,,La Fagi” două hectare de pământ. El îi povestise lui Ioviţă despre fie-său, cum murise el acolo în munţi într-o misiune de recunoaştere. « Am luptat pentru ele şi acum să mi le ia ?- vorbea el singur- sus acolo sunt mai cu cap nu precum e Carol ăsta… » Apoi urmară pe rând Talioara lui Leu ( lui îi spusese Nae : ,,bă, să nu te pună dracu s-o iai tu că te mătură ăştia de la cooperativă, rămâi fără bruma asta de servici !”), Mişu lui Visu, Cârmâz, Melodie, Cap Patrat, Fleancu, Foamete, Bana, Visoaica, Stancu A. Barbu, Veselnicu, Brabete, al lui Bubulete, Florică al Cioblii, Văduva Ion, Sandu Postelnicu şi toţi ceilalţi. Cum luau cererile, cum se duceau la sediul ceape şi-şi alegeau animalele, căruţele, plugurile şi le aduceau acasă. Până seara Linia rămase pustie, ploaia cădea rece peste sat, parcă n-ar fi fost iarnă, semăna mai de grabă cu o toamnă morocănoasă, care le muiase oasele bieţilor ţărani şi le înnegrise sufletul cu asemenea atmosferă. Neluţu lui Ionel al lui Duran venise acasă şi-i spusese lui taică-său : « Să nu vii când e toată lumea aia acolo că mă dă ăştia afară , te laşi mai pe seară când se vor mai potoli lucrurile, te duci la tehnicianul agronom la Sfat şi o iai mai pe şest să nu prea ştie lumea că ai luat-o ». Cât stătuse acasă, Ionel al lui Duran turbase când vedea lumea că trece bucuroasă acasă cu cererea luată şi cu animalele şi el stă cu mâinile-n sân şi se uită la ei. Aproape pe întuneric plecă singur pe lângă gard, gândindu-se cum să facă şi cum să dreagă ca să-l găsească doar pe tehnician acolo să-i dea cererea fără prea mult tam-tam şi să plece acasă liniştit. Intrase în clădire în vârful picioarelor şi-l întrebase pe îngrijitor unde este tehnicianul cu pricina ,,E înăuntru!”- îi zisese ăla şi-l întrebase ce-are cu el. “Ce să am, o treabă, să-mi dea şi mie cererea aia!” Secretarul Florea, care era afară şi-l aştepta pe Licaciu, şoferul maşinii, îl întrebă pe îngrijitor: ,,Cine e mă ăla care luă cererea?” « Cine să fie-zisese îngrijitorul- e tatăl tovarăşului secretar de organizaţie, Neluţ! » « Fir-aţi ai dracului de comunişti vopsiţi, păi dacă şi ăsta o ia, atunci ce să mai zicem noi de oamenii simpli ? » « Licaciule, îi zise secretarul doi, Florea, şoferului, supărat foc după ce se potoli chestia cu cererile,- porneşte maşina, mergem la Mozăceni să văd ce e cu Maria, ieri aşa de prost am fost încât nici la revedere nu mi-am luat de la ea !. » « Păi ziceaţi că e măritată, tovarăşe secretar, să nu ne ia bărbatu-său ăla cu joarda de la poartă ! » « Lasă-l dracului că lucrează la Piteşti la combinat, n-o veni el tocmai în seara asta 272

PAGE 273 400 acasă ! De ieri până acum nu mi-am luat gândul de la ea ! » « Pe semne c- aţi iubit-o mult, tovarăşe secretar ! » « Bă, Licaciule, tu ştii , mă, cât am aşteptat eu clipa asta ? O caut de ani de zile, am căutat-o prin toată Oltenia, am luat satele la rând, parcă intrase în pământ!” Ajunşi la Mozăceni la Maria, Florea coborâ din maşină la poartă la ea şi privi pe geamul de la şosea. A văzut mişcându-se umbra unui bărbat prin casă, deci venise soţul ei acasă aşa cum îi spusese ea că face naveta cu maşina de şase în fiecare seară. Merse apoi la Sfat unde încă se mai făceau anchete cu ţăranii care spărseseră colectivul, se interesă de soarta secretarului-prim pe care-l tăiaseră ţăranii după care ceru cheia de la camera oficială să se ducă să se odihnească. Nu dormise de două nopţi şi-l prinsese oboseala. A doua zi vrusese să se ducă pe la ea dar văzuse lumini în toată casa şi lume multă şi-a aflat că-i murise maică-sa. Pe la ora două a văzut-o singură în căruţă, îndoliată, bocindu-şi mama, trecea spre biserică prin faţa Sfatului, a pus capul în jos, Maria s-a uitat la el câteva clipe, cerând parcă milă şi iertare şi a trecut mai departe. După îmormântare s-a întâlnit cu ea şi l-a rugat s-o lase o săptămână să-şi revină după care vor vedea ce-or face. Imediat fusese chemat la raion cu notă telefonică şi părăsise satul. Clădirea raionului de partid era o veche casă boierească în centrul oraşului ca mai toate clădirile. În afară de şcoală, care era o construcţie nouă şi impunătoare, şi de biserică pe care o construise regele Carol, după ce vechea biserică luase foc într-o zi de Paşti şi în care muriseră arşi de vii câteva sute de persoane, toate clădirile orăşelului erau vechi şi neîngrijite. De fapt nici nu semăna a oraş, era un fel de nod de cale ferată unde se încherbălase o localitate mai răsărită, formată din negustori şi din ţărani mai înstăriţi. După război decăzuse mult, locuitorii vechi, fie că se mutaseră în Piteşti, fie că-şi găsiseră alte mijloace de trai prin alte părţi. Casele confiscate deveniseră instituţii de stat, mutaseră în ele secţia de învăţământ, secţia financiară, organizaţia de femei, uteceul, pionierii, arlusul, sediul partidului, etc. Clădirea raionului de partid avea un coridor în triunghi luminat puternic de nişte ferestre mari încadrate de nişte arcade, aşezate în faţa soarelui, coridor din care dădeau pe o singură latură încăperile comitetului judeţean de partid. Jos, o scară masivă din beton, urca până la intrarea principală, străjuită de o parte şi de alta de două capete de lei ale căror guri stăteau deschise gata parcă să înghită prada. Deasupra era şters proaspăt sau mai degrabă tăiat cu dalta numele fostului boier şi agăţată cu grijă firma comitetului raional de partid, scrisă frumos cu litere de tipar pe fond roşu. Lângă clădire, făcând corp comun cu ea, se ridicase din cărămidă un fel de gheretă în care era instalat portarul, un bătrânel mărunţel, care nu ştia să 273

PAGE 272 400<br />

se ducă după el! Că mă lăsă văduvă, să trag eu de necazuri ! » « Iancu<br />

Muscalu ! »- strigă tehnicianul, cu ochii în scriptele lui. « Prezent !- strigă el<br />

şi se repezi peste capetele oamenilor s-o ia după care o rupse bucăţi mici şi o<br />

aruncă în vânt- din cauza ei nu pot să dorm de trei nopţi!” Luptase în Tatra<br />

şi venise teafăr acasă şi primise ,,La Fagi” două hectare de pământ. El îi<br />

povestise lui Ioviţă despre fie-său, cum murise el acolo în munţi într-o<br />

misiune de recunoaştere. « Am luptat pentru ele şi acum să mi le ia ?-<br />

vorbea el singur- sus acolo sunt mai cu cap nu precum e Carol ăsta… »<br />

Apoi urmară pe rând Talioara lui Leu ( lui îi spusese Nae : ,,bă, să nu te<br />

pună dracu s-o iai tu că te mătură ăştia de la cooperativă, rămâi fără bruma<br />

asta de servici !”), Mişu lui Visu, Cârmâz, Melodie, Cap Patrat, Fleancu,<br />

Foamete, Bana, Visoaica, Stancu A. Barbu, Veselnicu, Brabete, al lui<br />

Bubulete, Florică al Cioblii, Văduva Ion, Sandu Postelnicu şi toţi ceilalţi.<br />

Cum luau cererile, cum se duceau la sediul ceape şi-şi alegeau<br />

animalele, căruţele, plugurile şi le aduceau acasă. Până seara Linia rămase<br />

pustie, ploaia cădea rece peste sat, parcă n-ar fi fost iarnă, semăna mai de<br />

grabă cu o toamnă morocănoasă, care le muiase oasele bieţilor ţărani şi le<br />

înnegrise sufletul cu asemenea atmosferă.<br />

Neluţu lui Ionel al lui Duran venise acasă şi-i spusese lui taică-său :<br />

« Să nu vii când e toată lumea aia acolo că mă dă ăştia afară , te laşi mai pe<br />

seară când se vor mai potoli lucrurile, te duci la tehnicianul agronom la Sfat<br />

şi o iai mai pe şest să nu prea ştie lumea că ai luat-o ».<br />

Cât stătuse acasă, Ionel al lui Duran turbase când vedea lumea că trece<br />

bucuroasă acasă cu cererea luată şi cu animalele şi el stă cu mâinile-n sân şi<br />

se uită la ei. Aproape pe întuneric plecă singur pe lângă gard, gândindu-se<br />

cum să facă şi cum să dreagă ca să-l găsească doar pe tehnician acolo să-i<br />

dea cererea fără prea mult tam-tam şi să plece acasă liniştit. Intrase în<br />

clădire în vârful picioarelor şi-l întrebase pe îngrijitor unde este tehnicianul<br />

cu pricina ,,E înăuntru!”- îi zisese ăla şi-l întrebase ce-are cu el.<br />

“Ce să am, o treabă, să-mi dea şi mie cererea aia!” Secretarul Florea,<br />

care era afară şi-l aştepta pe Licaciu, şoferul maşinii, îl întrebă pe îngrijitor:<br />

,,Cine e mă ăla care luă cererea?” « Cine să fie-zisese îngrijitorul- e tatăl<br />

tovarăşului secretar de organizaţie, Neluţ! » « Fir-aţi ai dracului de<br />

comunişti vopsiţi, păi dacă şi ăsta o ia, atunci ce să mai zicem noi de<br />

oamenii simpli ? » « Licaciule, îi zise secretarul doi, Florea, şoferului,<br />

supărat foc după ce se potoli chestia cu cererile,- porneşte maşina, mergem<br />

la Mozăceni să văd ce e cu Maria, ieri aşa de prost am fost încât nici la<br />

revedere nu mi-am luat de la ea !. » « Păi ziceaţi că e măritată, tovarăşe<br />

secretar, să nu ne ia bărbatu-său ăla cu joarda de la poartă ! » « Lasă-l<br />

dracului că lucrează la Piteşti la combinat, n-o veni el tocmai în seara asta<br />

272

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!