PRIVEGHIUL-roman
PAGE 272 400 se ducă după el! Că mă lăsă văduvă, să trag eu de necazuri ! » « Iancu Muscalu ! »- strigă tehnicianul, cu ochii în scriptele lui. « Prezent !- strigă el şi se repezi peste capetele oamenilor s-o ia după care o rupse bucăţi mici şi o aruncă în vânt- din cauza ei nu pot să dorm de trei nopţi!” Luptase în Tatra şi venise teafăr acasă şi primise ,,La Fagi” două hectare de pământ. El îi povestise lui Ioviţă despre fie-său, cum murise el acolo în munţi într-o misiune de recunoaştere. « Am luptat pentru ele şi acum să mi le ia ?- vorbea el singur- sus acolo sunt mai cu cap nu precum e Carol ăsta… » Apoi urmară pe rând Talioara lui Leu ( lui îi spusese Nae : ,,bă, să nu te pună dracu s-o iai tu că te mătură ăştia de la cooperativă, rămâi fără bruma asta de servici !”), Mişu lui Visu, Cârmâz, Melodie, Cap Patrat, Fleancu, Foamete, Bana, Visoaica, Stancu A. Barbu, Veselnicu, Brabete, al lui Bubulete, Florică al Cioblii, Văduva Ion, Sandu Postelnicu şi toţi ceilalţi. Cum luau cererile, cum se duceau la sediul ceape şi-şi alegeau animalele, căruţele, plugurile şi le aduceau acasă. Până seara Linia rămase pustie, ploaia cădea rece peste sat, parcă n-ar fi fost iarnă, semăna mai de grabă cu o toamnă morocănoasă, care le muiase oasele bieţilor ţărani şi le înnegrise sufletul cu asemenea atmosferă. Neluţu lui Ionel al lui Duran venise acasă şi-i spusese lui taică-său : « Să nu vii când e toată lumea aia acolo că mă dă ăştia afară , te laşi mai pe seară când se vor mai potoli lucrurile, te duci la tehnicianul agronom la Sfat şi o iai mai pe şest să nu prea ştie lumea că ai luat-o ». Cât stătuse acasă, Ionel al lui Duran turbase când vedea lumea că trece bucuroasă acasă cu cererea luată şi cu animalele şi el stă cu mâinile-n sân şi se uită la ei. Aproape pe întuneric plecă singur pe lângă gard, gândindu-se cum să facă şi cum să dreagă ca să-l găsească doar pe tehnician acolo să-i dea cererea fără prea mult tam-tam şi să plece acasă liniştit. Intrase în clădire în vârful picioarelor şi-l întrebase pe îngrijitor unde este tehnicianul cu pricina ,,E înăuntru!”- îi zisese ăla şi-l întrebase ce-are cu el. “Ce să am, o treabă, să-mi dea şi mie cererea aia!” Secretarul Florea, care era afară şi-l aştepta pe Licaciu, şoferul maşinii, îl întrebă pe îngrijitor: ,,Cine e mă ăla care luă cererea?” « Cine să fie-zisese îngrijitorul- e tatăl tovarăşului secretar de organizaţie, Neluţ! » « Fir-aţi ai dracului de comunişti vopsiţi, păi dacă şi ăsta o ia, atunci ce să mai zicem noi de oamenii simpli ? » « Licaciule, îi zise secretarul doi, Florea, şoferului, supărat foc după ce se potoli chestia cu cererile,- porneşte maşina, mergem la Mozăceni să văd ce e cu Maria, ieri aşa de prost am fost încât nici la revedere nu mi-am luat de la ea !. » « Păi ziceaţi că e măritată, tovarăşe secretar, să nu ne ia bărbatu-său ăla cu joarda de la poartă ! » « Lasă-l dracului că lucrează la Piteşti la combinat, n-o veni el tocmai în seara asta 272
PAGE 273 400 acasă ! De ieri până acum nu mi-am luat gândul de la ea ! » « Pe semne c- aţi iubit-o mult, tovarăşe secretar ! » « Bă, Licaciule, tu ştii , mă, cât am aşteptat eu clipa asta ? O caut de ani de zile, am căutat-o prin toată Oltenia, am luat satele la rând, parcă intrase în pământ!” Ajunşi la Mozăceni la Maria, Florea coborâ din maşină la poartă la ea şi privi pe geamul de la şosea. A văzut mişcându-se umbra unui bărbat prin casă, deci venise soţul ei acasă aşa cum îi spusese ea că face naveta cu maşina de şase în fiecare seară. Merse apoi la Sfat unde încă se mai făceau anchete cu ţăranii care spărseseră colectivul, se interesă de soarta secretarului-prim pe care-l tăiaseră ţăranii după care ceru cheia de la camera oficială să se ducă să se odihnească. Nu dormise de două nopţi şi-l prinsese oboseala. A doua zi vrusese să se ducă pe la ea dar văzuse lumini în toată casa şi lume multă şi-a aflat că-i murise maică-sa. Pe la ora două a văzut-o singură în căruţă, îndoliată, bocindu-şi mama, trecea spre biserică prin faţa Sfatului, a pus capul în jos, Maria s-a uitat la el câteva clipe, cerând parcă milă şi iertare şi a trecut mai departe. După îmormântare s-a întâlnit cu ea şi l-a rugat s-o lase o săptămână să-şi revină după care vor vedea ce-or face. Imediat fusese chemat la raion cu notă telefonică şi părăsise satul. Clădirea raionului de partid era o veche casă boierească în centrul oraşului ca mai toate clădirile. În afară de şcoală, care era o construcţie nouă şi impunătoare, şi de biserică pe care o construise regele Carol, după ce vechea biserică luase foc într-o zi de Paşti şi în care muriseră arşi de vii câteva sute de persoane, toate clădirile orăşelului erau vechi şi neîngrijite. De fapt nici nu semăna a oraş, era un fel de nod de cale ferată unde se încherbălase o localitate mai răsărită, formată din negustori şi din ţărani mai înstăriţi. După război decăzuse mult, locuitorii vechi, fie că se mutaseră în Piteşti, fie că-şi găsiseră alte mijloace de trai prin alte părţi. Casele confiscate deveniseră instituţii de stat, mutaseră în ele secţia de învăţământ, secţia financiară, organizaţia de femei, uteceul, pionierii, arlusul, sediul partidului, etc. Clădirea raionului de partid avea un coridor în triunghi luminat puternic de nişte ferestre mari încadrate de nişte arcade, aşezate în faţa soarelui, coridor din care dădeau pe o singură latură încăperile comitetului judeţean de partid. Jos, o scară masivă din beton, urca până la intrarea principală, străjuită de o parte şi de alta de două capete de lei ale căror guri stăteau deschise gata parcă să înghită prada. Deasupra era şters proaspăt sau mai degrabă tăiat cu dalta numele fostului boier şi agăţată cu grijă firma comitetului raional de partid, scrisă frumos cu litere de tipar pe fond roşu. Lângă clădire, făcând corp comun cu ea, se ridicase din cărămidă un fel de gheretă în care era instalat portarul, un bătrânel mărunţel, care nu ştia să 273
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
- Page 319 and 320: PAGE 319 400 56 upă venirea Adinei
- Page 321 and 322: PAGE 321 400 ceceu să discut cu du
PAGE 272 400<br />
se ducă după el! Că mă lăsă văduvă, să trag eu de necazuri ! » « Iancu<br />
Muscalu ! »- strigă tehnicianul, cu ochii în scriptele lui. « Prezent !- strigă el<br />
şi se repezi peste capetele oamenilor s-o ia după care o rupse bucăţi mici şi o<br />
aruncă în vânt- din cauza ei nu pot să dorm de trei nopţi!” Luptase în Tatra<br />
şi venise teafăr acasă şi primise ,,La Fagi” două hectare de pământ. El îi<br />
povestise lui Ioviţă despre fie-său, cum murise el acolo în munţi într-o<br />
misiune de recunoaştere. « Am luptat pentru ele şi acum să mi le ia ?-<br />
vorbea el singur- sus acolo sunt mai cu cap nu precum e Carol ăsta… »<br />
Apoi urmară pe rând Talioara lui Leu ( lui îi spusese Nae : ,,bă, să nu te<br />
pună dracu s-o iai tu că te mătură ăştia de la cooperativă, rămâi fără bruma<br />
asta de servici !”), Mişu lui Visu, Cârmâz, Melodie, Cap Patrat, Fleancu,<br />
Foamete, Bana, Visoaica, Stancu A. Barbu, Veselnicu, Brabete, al lui<br />
Bubulete, Florică al Cioblii, Văduva Ion, Sandu Postelnicu şi toţi ceilalţi.<br />
Cum luau cererile, cum se duceau la sediul ceape şi-şi alegeau<br />
animalele, căruţele, plugurile şi le aduceau acasă. Până seara Linia rămase<br />
pustie, ploaia cădea rece peste sat, parcă n-ar fi fost iarnă, semăna mai de<br />
grabă cu o toamnă morocănoasă, care le muiase oasele bieţilor ţărani şi le<br />
înnegrise sufletul cu asemenea atmosferă.<br />
Neluţu lui Ionel al lui Duran venise acasă şi-i spusese lui taică-său :<br />
« Să nu vii când e toată lumea aia acolo că mă dă ăştia afară , te laşi mai pe<br />
seară când se vor mai potoli lucrurile, te duci la tehnicianul agronom la Sfat<br />
şi o iai mai pe şest să nu prea ştie lumea că ai luat-o ».<br />
Cât stătuse acasă, Ionel al lui Duran turbase când vedea lumea că trece<br />
bucuroasă acasă cu cererea luată şi cu animalele şi el stă cu mâinile-n sân şi<br />
se uită la ei. Aproape pe întuneric plecă singur pe lângă gard, gândindu-se<br />
cum să facă şi cum să dreagă ca să-l găsească doar pe tehnician acolo să-i<br />
dea cererea fără prea mult tam-tam şi să plece acasă liniştit. Intrase în<br />
clădire în vârful picioarelor şi-l întrebase pe îngrijitor unde este tehnicianul<br />
cu pricina ,,E înăuntru!”- îi zisese ăla şi-l întrebase ce-are cu el.<br />
“Ce să am, o treabă, să-mi dea şi mie cererea aia!” Secretarul Florea,<br />
care era afară şi-l aştepta pe Licaciu, şoferul maşinii, îl întrebă pe îngrijitor:<br />
,,Cine e mă ăla care luă cererea?” « Cine să fie-zisese îngrijitorul- e tatăl<br />
tovarăşului secretar de organizaţie, Neluţ! » « Fir-aţi ai dracului de<br />
comunişti vopsiţi, păi dacă şi ăsta o ia, atunci ce să mai zicem noi de<br />
oamenii simpli ? » « Licaciule, îi zise secretarul doi, Florea, şoferului,<br />
supărat foc după ce se potoli chestia cu cererile,- porneşte maşina, mergem<br />
la Mozăceni să văd ce e cu Maria, ieri aşa de prost am fost încât nici la<br />
revedere nu mi-am luat de la ea !. » « Păi ziceaţi că e măritată, tovarăşe<br />
secretar, să nu ne ia bărbatu-său ăla cu joarda de la poartă ! » « Lasă-l<br />
dracului că lucrează la Piteşti la combinat, n-o veni el tocmai în seara asta<br />
272