PRIVEGHIUL-roman

PAGE 27 400
-E fata părintelui Gheorghe, cocoană! E la Normală, iese învăţătoare!
-Și Ilie al Vădanei văd că-i dă ocol, se uită ea la sărăntocul ăla?
-E şi el la Normală, cocoană, l-a dus domnu’ Tache pe banii statului, că
învăţa bine! S-o vezi pe Vădana cu nasul pe sus că are băiat la şcoală…
La horă veneau şi tinerii intelectuali, se plimbau rânduri-rânduri şi
discutau de-ale lor. Adina sta mai mult cu Ilie Georgescu. Fata asta avea pe
dracu în ea, le sucea minţile la băieţi şi nu se lipea de nici unul. O înfiase
popa Gheorghe de la un orfelinat de la Piteşti. Despre ea circula o poveste
cam ciudată. Cică ar fi fost găsită într-un coş de gunoi la marginea oraşului
de către un militar şi ăla ar fi dus-o la Orfelinat. La câteva luni, părintele
Gheorghe a luat-o pe preoteasă la oraş să-şi aleagă o fată şi femeia a pus
ochii pe ea « pe-asta o iau-a zis ea- prea e frumoasă, copiii din flori ies
frumoşi şi deştepţi ! » Şi adevărul nu se desminţise, fata era prima din clasă
şi pe deasupra era şi frumoasă. Ea nu ştia nimic din trecutul ei, părinţii o
crescuseră bine, dar fata rămăsese cu un comportament ciudat. Îi plăcea să
umble mai mult singură şi tristă, se ducea sub nucul din grădină şi ce făcea
ea acolo toată ziua, Dumnezeu ştia…O curtaseră toţi băieţii, Nicu lui Sterie,
care era la Politehnică, Marian al lui Ticuţă Ionescu, care era la Normală,
Virgi lui Făgădău, Gheorghe Popescu, frate-său, Victor, dar nici unul nu se
lipise de ea. Mai avea doi ani şi ieşea învăţătoare, trebuia să-şi facă şi ea un
rost, preoteasa ar fi vrut s-o mărite în sat, dar fata nu se gândea la aşa ceva,
visa cai verzi pe pereţi…Ilie Georgesu insistase mult să vie şi ea la bal,
acolo se cunoscuseră ei mai bine. Trei tineri merseseră la Roşiori şi
arvuniseră o orchestră selectă, vioară ,saxofon, ţambal şi contrabas. Balul se
dădea într-o sală de clasă, fetele o împodobiseră cu ghirlande multicolore,
făcuseră rost de petromaxe să lumineze puternic, băieţii cumpăraseră
ilustrate, voiau să scoată regina balului, peste tot puseseră flori şi era o
veselie, mama- mamă !. Ilie o luase de acasă, îi ceruse voie lui popa şi
maică-sii, fata acceptase cu inima îndoită« nu prea am ce căuta eu acolo »-
zisese ea « se uită lumea la mine ca la urs ». Sala era arhiplină, veniseră
tineri din toate satele, muzica şi voia bună puseseră stăpânire pe toţi, dansau
perechi-perechi, era ca-n basme, fetele cu rochii lungi ca nişte regine se
învârteau în jurul cavalerilor, mirosea a parfum, prin părul lor cădeau
confeti, afară lună, vânt cald, peste tot poezie şi dragoste. Băieţii se
întreceau care s-o ia la dans şi care să-i scrie ilustrate cât mai frumoase.
,,Te iubesc !”-semna un necunoscut. ,,Te ador !” Chestii de-astea banale
care-o făceau să râdă, adunase sute de asemenea ilustrate şi a fost aleasă
regina balului, i s-a pus o coroniţă pe cap împletită din flori de câmp şi ea
trebuia să aleagă cavalerul cu care făcea dansul de onoare ; hora era în toi şi
ea nu se hotăra deloc pe cine să aleagă, era o linişte înfiorătoare, toţi
27