PRIVEGHIUL-roman

PAGE 269 400
făcuseră acolo un morman de fiare vechi toate plugurile lor şi grapele, şi
rariţele, şi prăşitorile şi căruţele…Caii lor pe care-i îngrijiseră cu atâta
dragoste acum stau stârciţi de frig în ploaie, legaţi de nişte cotineţe de
grajduri, făcute în grabă ; boii lor cu care arau şi semănau, care-i duceau la
moară şi la gară sau la loturile lor, cu care cărau grâul şi porumbul din
câmp, stau acum legaţi de nişte garduri şi zbierau de foame, uitându-se la
trecători, doar le-o da şi lor o mână de fân cineva. Animale lăsate în voia
sorţii de care nu mai are nimeni milă !
Cică al Băcanului se apropiase primul de parapetul Sfatului Popular şi
după el se lăsase întreaga suflare a satului : toată Linia se umpluse de lume
în aşteptarea unui miracol, toţi tăceau şi fierbeau în ei, unii îşi luaseră de
acasă cuţite şi topoare băgate pe sub haine, alţii îşi umpluseră buzunarele cu
pietre…În cazul că nu le vor da cererile înapoi se vor dezlănţui ca nişte
animale sălbatice pe capul lor. Capul răutăţilor fusese Carol, ăsta se bătuse
cu pumnii în piept că face el colectivizarea agriculturii printre primii în
judeţ. Acum stătea cu miliţianul lângă el şi-i ţâţâia fundul de frică când
văzuse atâta lume pornită împotriva lui. Ieşise pe afară şi secretarul doi,
Florea, şi luase pulsul acelei adunături de oameni, i se făcuse şi milă de ei
cum stau stârciţi şi tăcuţi în ploaie cu copiii de mână şi cu nevestele lângă ei.
« Ce facem, tovarăşe secretar,-îl întrebase Carol- am bătut noroaiele
atâta timp şi acum să le dăm cererile înapoi ? » “Tu stai aci şi taci din gură,
partidul n-a zis să faceţi colectivizarea cu forţa, trebuia să lămuriţi oamenii
să se înscrie în colectivă de bună voie! Cine are mai multă credibilitate
dintre voi asupra oamenilor?” Toţi fuseră de acord că secretarul Sfatului,
Trâncă, este crezut şi respectat de oameni. « Tovarăşe Trâncă, dumneata
eşti cel mai indicat să ieşi în drum şi să le vorbeşti oamenilor- îi trasă ca
sarcină lui Trâncă secretarul doi al raionului- le spui franc despre ce e
vorba : partidul nu dă înapoi de la colectivizarea agriculturii, asta e calea,
dar dacă e vreunul care nu vrea să se înscrie, noi îi dăm cererea înapoi ! »
Ieşise afară secretarul Sfatului, toată adunarea îngheţase într-o tăcere
adâncă, nu se mai auzea nici ţipenie de om. Cineva din clădire îi aduse
secretarului un scaun ca să se urce pe el să fie auzit de cât mai multă lume.
« Tovarăşi !- zise secretarul Sfatului după ce se urcă pe acel scaun- elemente
duşmănoase vă împing spre lucruri rele, eu zic să nu vă luaţi după ele că
partidul nu dă înapoi de la colectivizarea agriculturii ! Ce vreai dumneata,
nea Cică ? Tocmai dumneata eşti în frunte care nu ai decât o jumătate de
pogon de pământ, lasă-i să facă gălăgie cei care au băgat în colectiv zeci de
hectare ! Ce vreai dumneata ? » « Ci-ci-ci-că eu-eu vreau cererea, tovarăşe
secretar, atâta vreau, ce-ce-re-rea aia ! » În acest timp câteva pietre zburară
pe la urechea secretarului şi se opriră în geamul clădirii, în căderea pitrelor
269