PRIVEGHIUL-roman
PAGE 268 400 născut între Mitică şi Mărin şi-l făcuse maică-sa la şase luni, de-aia rămăsese aşa pipernicit. Mărin era născut între Ouşor şi Gheorghe, avea mintea ceva mai coaptă, nu se băga între ei, sta mai la o parte şi se uita şi el la lumea aia, iar Gheorghe, cel mai mare de statură şi de ani, înalt şi slab ca un piţigoi, cu faţa ciupită de vărsat şi cu nasul coroiat, privea pe cer şi blestema pe Dumnezeu că astă vară când să facă şi ei ceva porumb, n-a plouat o picătură şi acum varsă potop peste biata lume, că numai dendoaselea le face şi Dumnezeu ăsta ! Lângă ei, Leana lui Mitroi, îşi făcea cruce şi se mira că ce minune o mai fi şi asta să le dea cererile înapoi, o fi poate putere dumnezeiască, ea le srigase, când veniseră să le dea cererea, că ,,ne-aţi nenorocit cu cotele şi cu impozitele cu Bădoi pe capul nostru, ne-aţi luat pământurile, mai aveţi să ne jupuiţi ca pe Constantin Brâncoveanu !…” Atunci un securist a chemat-o la Postul de miliţie şi a întrebat-o : ,,De ce faci, târfă, instigaţie ?” ,,Eu târfă, mă, nenorocitule, când am doi copii acasă şi bărbatul mort în război la Odesa ?” Şi ăla i-a vârât pistolul sub coaste şi i- a zis : ,,Să taci din gură că te fac pilaf !” O rodea cuvântul acela că ea se ştia nevinovată, toată viaţa ei fusese femeie cinstită, cu frica de Dumnezeu… Jurase că după ce-şi pierduse bărbatul şi rămăsese văduvă, nu mai ştiuse ce e alt bărbat, aşa-i fusese soarta! Ăla, de acolo din război, parcă prevestise, îi scrisese că el nu se ştie dacă se mai întoarce, să aibă grijă de copiii- ăia şi ea să-şi vadă de cele lumeşti… Dar ea, doamne-fereşte, dacă se gândise la aşa ceva ! Şi-o lăsase văduvă cu doi copilaşi pe care numai ea ştia cum Dumnezeu îi crescuse şi acum venise dumnealui, un fluieră-vânt s- o facă târfă. ,,Cererea, asta e, să-i dea cererea că ea o făcuse forţată de amărâtul-ăla de Carol al Dii!” În alt grup erau Florică al lui Cioblea, Joiţa, Cârmâz, Melodie, Fleancu, copiii Visoaichii, Stancu lui Bubulete. Tăceau şi ei şi fierbeau, aşteptau şi ei minunea lui Dumnezeu că azi va coborî pe pământ şi le va da cererile ! Drumul era numai noroi, plouase, se dezgheţase şi şoseaua se făcuse chisăliţă. Începuse să şi burniţeze, era o atmosferă apăsătoare, nişte nori se lăsaseră jos de tot şi cerneau peste sat ca printr-o sită deasă, picături fine de ploaie. Oamenii se îmbrăcaseră cu ce avuseseră mai rău prin casă, îşi puseseră în cap nişte saci să nu-i plouă, luaseră cu ei copiii şi nevestele şi se vărsau de pe toate uliţele spre Sfatul Popular. Priviţi de departe mai cu ce erau, mai cu ce se prefăceau ,erau parcă pe un un drum al robilor, înotau prin noroiul acela clisos ca nişte vite duse la tăiere. Se cunoştea pe faţa lor tot amarul şi toată scârba înghiţite de această clasă socială din trecutul ei ancestral şi până astăzi. Pierduseră tot şi acum le era tot una dacă-i lua la puşcărie sau îi lăsau acasă. Se gândeau că vine primăvara şi ei nu mai aveau niciun rost, duseseră totul la Gospodăria Agricolă Colectivă şi ei rămăseseră cu mâinile-n sân pe bătătură. Se 268
PAGE 269 400 făcuseră acolo un morman de fiare vechi toate plugurile lor şi grapele, şi rariţele, şi prăşitorile şi căruţele…Caii lor pe care-i îngrijiseră cu atâta dragoste acum stau stârciţi de frig în ploaie, legaţi de nişte cotineţe de grajduri, făcute în grabă ; boii lor cu care arau şi semănau, care-i duceau la moară şi la gară sau la loturile lor, cu care cărau grâul şi porumbul din câmp, stau acum legaţi de nişte garduri şi zbierau de foame, uitându-se la trecători, doar le-o da şi lor o mână de fân cineva. Animale lăsate în voia sorţii de care nu mai are nimeni milă ! Cică al Băcanului se apropiase primul de parapetul Sfatului Popular şi după el se lăsase întreaga suflare a satului : toată Linia se umpluse de lume în aşteptarea unui miracol, toţi tăceau şi fierbeau în ei, unii îşi luaseră de acasă cuţite şi topoare băgate pe sub haine, alţii îşi umpluseră buzunarele cu pietre…În cazul că nu le vor da cererile înapoi se vor dezlănţui ca nişte animale sălbatice pe capul lor. Capul răutăţilor fusese Carol, ăsta se bătuse cu pumnii în piept că face el colectivizarea agriculturii printre primii în judeţ. Acum stătea cu miliţianul lângă el şi-i ţâţâia fundul de frică când văzuse atâta lume pornită împotriva lui. Ieşise pe afară şi secretarul doi, Florea, şi luase pulsul acelei adunături de oameni, i se făcuse şi milă de ei cum stau stârciţi şi tăcuţi în ploaie cu copiii de mână şi cu nevestele lângă ei. « Ce facem, tovarăşe secretar,-îl întrebase Carol- am bătut noroaiele atâta timp şi acum să le dăm cererile înapoi ? » “Tu stai aci şi taci din gură, partidul n-a zis să faceţi colectivizarea cu forţa, trebuia să lămuriţi oamenii să se înscrie în colectivă de bună voie! Cine are mai multă credibilitate dintre voi asupra oamenilor?” Toţi fuseră de acord că secretarul Sfatului, Trâncă, este crezut şi respectat de oameni. « Tovarăşe Trâncă, dumneata eşti cel mai indicat să ieşi în drum şi să le vorbeşti oamenilor- îi trasă ca sarcină lui Trâncă secretarul doi al raionului- le spui franc despre ce e vorba : partidul nu dă înapoi de la colectivizarea agriculturii, asta e calea, dar dacă e vreunul care nu vrea să se înscrie, noi îi dăm cererea înapoi ! » Ieşise afară secretarul Sfatului, toată adunarea îngheţase într-o tăcere adâncă, nu se mai auzea nici ţipenie de om. Cineva din clădire îi aduse secretarului un scaun ca să se urce pe el să fie auzit de cât mai multă lume. « Tovarăşi !- zise secretarul Sfatului după ce se urcă pe acel scaun- elemente duşmănoase vă împing spre lucruri rele, eu zic să nu vă luaţi după ele că partidul nu dă înapoi de la colectivizarea agriculturii ! Ce vreai dumneata, nea Cică ? Tocmai dumneata eşti în frunte care nu ai decât o jumătate de pogon de pământ, lasă-i să facă gălăgie cei care au băgat în colectiv zeci de hectare ! Ce vreai dumneata ? » « Ci-ci-ci-că eu-eu vreau cererea, tovarăşe secretar, atâta vreau, ce-ce-re-rea aia ! » În acest timp câteva pietre zburară pe la urechea secretarului şi se opriră în geamul clădirii, în căderea pitrelor 269
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219 and 220: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
- Page 313 and 314: PAGE 313 400 libertate ne-a adus…
- Page 315 and 316: PAGE 315 400 condamnând ţara la a
- Page 317 and 318: PAGE 317 400 Neluţu de la şcoală
PAGE 269 400<br />
făcuseră acolo un morman de fiare vechi toate plugurile lor şi grapele, şi<br />
rariţele, şi prăşitorile şi căruţele…Caii lor pe care-i îngrijiseră cu atâta<br />
dragoste acum stau stârciţi de frig în ploaie, legaţi de nişte cotineţe de<br />
grajduri, făcute în grabă ; boii lor cu care arau şi semănau, care-i duceau la<br />
moară şi la gară sau la loturile lor, cu care cărau grâul şi porumbul din<br />
câmp, stau acum legaţi de nişte garduri şi zbierau de foame, uitându-se la<br />
trecători, doar le-o da şi lor o mână de fân cineva. Animale lăsate în voia<br />
sorţii de care nu mai are nimeni milă !<br />
Cică al Băcanului se apropiase primul de parapetul Sfatului Popular şi<br />
după el se lăsase întreaga suflare a satului : toată Linia se umpluse de lume<br />
în aşteptarea unui miracol, toţi tăceau şi fierbeau în ei, unii îşi luaseră de<br />
acasă cuţite şi topoare băgate pe sub haine, alţii îşi umpluseră buzunarele cu<br />
pietre…În cazul că nu le vor da cererile înapoi se vor dezlănţui ca nişte<br />
animale sălbatice pe capul lor. Capul răutăţilor fusese Carol, ăsta se bătuse<br />
cu pumnii în piept că face el colectivizarea agriculturii printre primii în<br />
judeţ. Acum stătea cu miliţianul lângă el şi-i ţâţâia fundul de frică când<br />
văzuse atâta lume pornită împotriva lui. Ieşise pe afară şi secretarul doi,<br />
Florea, şi luase pulsul acelei adunături de oameni, i se făcuse şi milă de ei<br />
cum stau stârciţi şi tăcuţi în ploaie cu copiii de mână şi cu nevestele lângă ei.<br />
« Ce facem, tovarăşe secretar,-îl întrebase Carol- am bătut noroaiele<br />
atâta timp şi acum să le dăm cererile înapoi ? » “Tu stai aci şi taci din gură,<br />
partidul n-a zis să faceţi colectivizarea cu forţa, trebuia să lămuriţi oamenii<br />
să se înscrie în colectivă de bună voie! Cine are mai multă credibilitate<br />
dintre voi asupra oamenilor?” Toţi fuseră de acord că secretarul Sfatului,<br />
Trâncă, este crezut şi respectat de oameni. « Tovarăşe Trâncă, dumneata<br />
eşti cel mai indicat să ieşi în drum şi să le vorbeşti oamenilor- îi trasă ca<br />
sarcină lui Trâncă secretarul doi al raionului- le spui franc despre ce e<br />
vorba : partidul nu dă înapoi de la colectivizarea agriculturii, asta e calea,<br />
dar dacă e vreunul care nu vrea să se înscrie, noi îi dăm cererea înapoi ! »<br />
Ieşise afară secretarul Sfatului, toată adunarea îngheţase într-o tăcere<br />
adâncă, nu se mai auzea nici ţipenie de om. Cineva din clădire îi aduse<br />
secretarului un scaun ca să se urce pe el să fie auzit de cât mai multă lume.<br />
« Tovarăşi !- zise secretarul Sfatului după ce se urcă pe acel scaun- elemente<br />
duşmănoase vă împing spre lucruri rele, eu zic să nu vă luaţi după ele că<br />
partidul nu dă înapoi de la colectivizarea agriculturii ! Ce vreai dumneata,<br />
nea Cică ? Tocmai dumneata eşti în frunte care nu ai decât o jumătate de<br />
pogon de pământ, lasă-i să facă gălăgie cei care au băgat în colectiv zeci de<br />
hectare ! Ce vreai dumneata ? » « Ci-ci-ci-că eu-eu vreau cererea, tovarăşe<br />
secretar, atâta vreau, ce-ce-re-rea aia ! » În acest timp câteva pietre zburară<br />
pe la urechea secretarului şi se opriră în geamul clădirii, în căderea pitrelor<br />
269