PRIVEGHIUL-roman

PAGE 267 400
trăgând de volan, ce spuneţi dumneavoastră e un roman întreg ! De-aia nu v-
aţi căsătorit până acum…Aţi iubit-o mult de tot… » Drumul spre Piteşti era
plin de hârtoape şi maşina îi arunca până-n plafon, se înserase, nu se vedeau
decât luminile lămpilor pe la ferestre şi câte-o potaie de câine ieşită în
farurile maşinii…
Puiu, funcţionarul Sfatului, deşi primise ordin de la judeţ să nu spună
nimănui ce se întâmplase la Mozăceni, chemase câteva persoane printre
care era şi Neluţu lui Ionel al lui Duran şi le povestea cu lux de amănunte tot
ce păţiseră ei acolo. Băiatul venise şi el acasă şi le povestise părinţilor, încet
-încet vorba se dusese din om în om şi aflase aproape întregul sat.
Dacă ar fi trăit frati-său, Ioviţă, Ionel al lui Duran s-ar fi dus la gard la
el şi l-ar fi strigat : « Băi, nică, hai, să-ţi spui şi ţie tărăşenia, tu eşti mai
mare, ai trecut prin mai multe, uite ce se întâmplă la Mozăceni, noi ce să
facem, s-o luăm şi noi pe urma lor ? » Dar n-avea cui să-i mai spună, Marina
asurzise rău şi nu mai puteai să te înţelegi cu ea, de când murise bărbatu-său
se ţinea numai de cimitir, aproape zilnic trecea cu sapa pe umăr la cimitir săi
aranjeze mormântul, iar sâmbăta se ducea cu noaptea-n cap cu coşul pe
umăr la capul mortului şi-l jelea până dimineaţa. Câinele nu mai plecase de
acolo şi nu vrea să meargă nici cu ea acasă, îşi făcuse un culcuş pe mormânt
şi sta acolo zi şi noapte, păzindu-l. Ajunsese proverbial în întregul sat, ia
uite, domnule, câine credincios faţă de stăpânul său,-îl lăudau oamenii- mai
milos ca un om !
A doua zi secretarul doi, Florea, veni iar în sat, îi dădu ordin lui Carol
să convoace o adunare ca să transmită sarcinile de la regionala de partid.
După întâmplarea lui cu Maria, omul se cunoştea că nu mai are chef de
nimic. Din păcate adunarea nu mai avu loc. Încă de dimineaţă, curgeau pe
uliţele satului tot felul de oameni, trecuse înainte unul din Betegi, pe nume
Cică al Băcanului, care sculase tot satul. « Ci-ci-ci-că, hai, bă, cutare la Sfat,
tu n-ai auzit că la Mozăceni s-au dat cererile înapoi, noi de ce să nu le
luăm ? » ,,Ăsta e nebun -îşi ziceau oamenii- el n-o fi auzit că acolo e arestată
jumătate din sat ?” Lumea îl poreclise aşa pentru că fiecare vorbă a lui
începea cu cică, adică, zice că, pe cine cita el, dracu să-l ia, că lumea îi
zisese Cică. Purta nişte pantaloni de aba sumeşi până sub genunchi şi o
haină mare ponosită căptuşită cu un cojoc vechi, pe cap avea o pearcă de
căciulă cu fundul spart, era nebărbierit şi nedormit de câteva nopţi, lângă el
în partea dreaptă, stăteau flăcăii Tanteloei : Mitică, Ouă, Marin şi Gheorghe.
Mitică era slab şi scofâlcit, să fi avut cinci zeci de ani, tremura de frig într-o
flanelă de lână cu coatele rupte cu capul băgat într-un fund de sac. Ouă sau
Ouşor- cum îl mângâia lumea- era scund, aproape cât un pitic, sta cu un bici
în mână şi-l freca între degete, tremurând şi el pe lângă frati-său. Fusese
267