PRIVEGHIUL-roman
PAGE 262 400 el alt bou? Luase celălalt bou din grajd şi-l dusese la colectiv cu mâna lui, mulţumit că scăpase doar cu atât. Dar acum lucrurile se complicaseră, auzise şi el de răzmeriţa de la Mozăceni şi se gândea cum să facă să-şi recupereze boul înapoi. De fapt ce se întâmplase ? Un funcţionar de la Sfat, pe nume Puiu lui Ducu cu Ion al Oaţii fuseseră invitaţi la Mozăceni la inaugurarea colectivului din sat. Plecaseră cu maşina cu secretarul doi al raionului care dăduse prin comună să-i ia . Ajunseseră acolo pe la ora nouă şi intraseră în sala căminului cultural unde erau invitaţi din tot raionul. Aşteptau pe secretarul prim al regiunii care trebuia să deschidă festivităţile adunării. Sătenii, organizaţi în secret, blocaseră uşile căminului cultural cu nişte reteveie de lemne, se înarmaseră cu furci, topoare, coase şi măciuci şi plecaseră spre sediul CAP-eului să-şi recupereze boii, caii, căruţele şi ce mai duseseră ei acolo. După aceea trebuia să vină la Sfatul Popular să ceară cererile înapoi că le fuseseră smulse cu forţa. Între timp scoseseră la marginea satului grapele şi le puseseră cu cuiele-n sus, blocând toate intrările în comună şi tăiaseră liniile telefonice. Tot satul era în fierbere şi cei din cămin habar n-aveau ce se întâmplă. După ce şi-au dus animalele acasă, s-a strâns toată marea aia de oameni la Sfat şi a început să strige să le dea cererile. Cei din cămin, când au văzut ce se întâmplă, au sărit pe geamuri şi au luat-o care încotro au văzut cu ochii. Sătenii au început mai întâi să dea cu pietre, au spart geamurile căminului şi ale Sfatului şi s-au luat după autorităţi să le ia la bătaie. Unii dintre ei au dat foc la dulapurile cu hârţoage, flăcările au început să mistuie toată clădirea Sfatului, unul din activiştii de partid a fost înjunghiat şi a căzut jos în şosea, oamenii au jucat cu picioarele pe el şi l-au scuipat şi l-au batjocorit cum au vrut ei. Între timp a sosit secretarul prim al regiunii care spărsese breşa de grape şi pătrunsesen sat cu maşina. Unul din săteni i-a sărit în spinare şi i-a înfipt cuţitul în ceafă, secretarul a căzut jos, aproape mort. Peste câteva ore au sosit patru tancuri de la o unitate militară din Piteşti cu un pluton de soldaţi şi au început arestările în masă. Toate acestea le trăise funcţionarul Sfatului, Puiu, pe pielea lui. El scăpase cu fuga, o luase pe la marginea satului spre Izvoru şi mersese pe jos vreo doisprezece chilometri până ajunsese acasă. Lui Ion al Oaţii, intrat în panică, i-a fost frică să mai vină acasă, a luat-o spre Piteşti. Cât priveşte pe secretarul doi al raionului, Florea, l-a căutat pe seară de tot pe Licaciu, şoferul lui, care fugise cu maşina la marginea satului să plece spre Piteşti şi, după ce l-a găsit, a început să-i spună o poveste aiurea despre viaţa lui sentimentală, habar n-avea de ce se întâmplase la Mozăceni : « Măi, fraţilor, măi Licaciule, astăzi mi s-a întâmplat un lucru incredibil, parcă ar fi un vis, se făcea că eram tot secretar doi de raion şi mă 262
PAGE 263 400 trimisese partidul în munca de colectivizare într-o comună din Argeş, tot comuna Râca, unde sunt repartizat acum, era pe la sfârşitul lui februarie, plecasem cu maşina aşa cum venirăm noi astăzi, la inaugurarea unei colective din Mozăceni, aici am intrat, aşa cum ai văzut, în căminul cultural şi aşteptam pe secretarul prim al regiunii să vină să deschidă festivităţile. Unul din sală intră şi strigă tare :,,răzmeriţă, tovarăşi !”-ţăranii puşi la cale de reacţionari au făcut răzmeriţă! Pe noi ne-au blocat în cămin. În fine, toate chestiile astea le ştii şi tu ! În acea panică am spart geamurile şi am luat-o fiecare încotro am văzut cu ochii. Eu am luat-o prin nişte grădini şi-am fugit în neştire până pe sub coama unui deal, mă murdărisem pe mâini şi pe faţă şi mi se rupseseră hainele, câinii îmi spintecaseră un crac de la pantaloni, dintr-un braţ îmi curgea sânge, un cui dintr-un gard îmi intrase aproape jumătate în antebraţul drept. Aşa m-a găsit o femeie bătrână, căzusem lângă o şiră cu paie. Femeia m-a luat de mână şi m-a băgat în casă: ,,stai, maică, să te speli şi să-ţi oblojesc rana aia de la mână !”- zice ea şi o strigă pe fie-sa, ,,Mario !,-zice, adu, tu, un lighean cu apă caldă că avem un musafir scăpat din răzmeriţa asta !…” „Că sunt turbaţi, maică, ce-au făcut acolo, măcel, nu alta, cică l-au tăiat pe ăla de la regiune, a venit şi armata şi i-a arestat…” Când femeia a strigat-o pe Maria, eu am tresărit odată şi m-am dus cu gândul la anii tinereţii mele…Iubisem în tinereţea mea o fată pe care o chema Maria. Era prin ’45, mai sau iunie, după ce defilasem pe sub Arcul de triumf, ne răspândisem prin mulţimea capitalei care ne asaltase cu flori, eu o căutam din ochi pe Maria, mă ridicam în vârful cizmelor şi priveam peste capetele fetelor care ne aruncau flori, doar o fi şi ea pe undeva… Apoi ni s-a ordonat adunarea: ,,locotenent Florea!- zice maiorul Dinu Iulian şi se uită la mine- te las la vatră!” Eu am rămas trăznit, ce fel de vatră îmi mai trebuia mie când nu mai aveam pe nimeni ! Casa nostră de la Bellu dispăruse rasă de o bombă şi cu ea muriseră şi părinţii mei…Speranţa mea rămăsese Maria, mă duc acasă la ea şi mă însor ! ,,Pentru merite deosebite pe câmpul de luptă, Statul Român te decorează cu Virtutea Militară, clasa a treia !”- continuă maiorul Dinu Iulian… Prima zi de pace mi s-a părut absurdă, cum să fie pace ?-mă întrebam eu, îmi intrase atât de mult războiul în sânge încât nu puteam să mă obişnuiesc cu ideea că de azi încolo voi arunca hainele militare şi nu voi mai auzi răpăit de mitralieră sau zăngănit de puşcă. Pe stradă lumea forfotea veselă, ieşită la lumină după o lungă ciumă, şi-şi întorcea privirile spre mine, întrebându-se parcă : ,,Ce dracu, domnule, ăsta n-a auzit de pace, de ce nu-şi dă jos de pe el hainele alea militare ?” Adevărul e că mi se urâse şi mie cu ele, dar n-aveam altele ! Acest adevăr îl ştiam numai eu şi era crud. Mergeam pe stradă şi-mi curgeau lacrimile gândindu-mă cum ceilalţi 263
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
- Page 215 and 216: PAGE 215 400 poliţie… » « Poat
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219 and 220: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 221 and 222: PAGE 221 400 şi lui din ciordeală
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
- Page 271 and 272: PAGE 271 400 de tot aflase şi el i
- Page 273 and 274: PAGE 273 400 acasă ! De ieri pân
- Page 275 and 276: PAGE 275 400 raionului de partid !
- Page 277 and 278: PAGE 277 400 Ce bine era să-şi va
- Page 279 and 280: PAGE 279 400 devine omu’ şI făr
- Page 281 and 282: PAGE 281 400 Ilie cât mai repede i
- Page 283 and 284: PAGE 283 400 50 ostul secretar de r
- Page 285 and 286: PAGE 285 400 Apoi urmă Drăcea car
- Page 287 and 288: PAGE 287 400 51 lie Georgescu şi c
- Page 289 and 290: PAGE 289 400 conacul părinţilor f
- Page 291 and 292: PAGE 291 400 « Hai, deţinut, daţ
- Page 293 and 294: PAGE 293 400 În locul plugurilor
- Page 295 and 296: PAGE 295 400 prost ; stinge-i lampa
- Page 297 and 298: PAGE 297 400 taică-său să aibă
- Page 299 and 300: PAGE 299 400 dom’ profesor ? »
- Page 301 and 302: PAGE 301 400 53 e Lisăndriţa şi
- Page 303 and 304: PAGE 303 400 căsătorise cu o moa
- Page 305 and 306: PAGE 305 400 până undeva la etaju
- Page 307 and 308: PAGE 307 400 inventa ceva, ceva ori
- Page 309 and 310: PAGE 309 400 pământul, ei erau pa
- Page 311 and 312: PAGE 311 400 55 upă încheierea co
PAGE 262 400<br />
el alt bou? Luase celălalt bou din grajd şi-l dusese la colectiv cu mâna lui,<br />
mulţumit că scăpase doar cu atât. Dar acum lucrurile se complicaseră, auzise<br />
şi el de răzmeriţa de la Mozăceni şi se gândea cum să facă să-şi recupereze<br />
boul înapoi. De fapt ce se întâmplase ? Un funcţionar de la Sfat, pe nume<br />
Puiu lui Ducu cu Ion al Oaţii fuseseră invitaţi la Mozăceni la inaugurarea<br />
colectivului din sat. Plecaseră cu maşina cu secretarul doi al raionului care<br />
dăduse prin comună să-i ia . Ajunseseră acolo pe la ora nouă şi intraseră în<br />
sala căminului cultural unde erau invitaţi din tot raionul. Aşteptau pe<br />
secretarul prim al regiunii care trebuia să deschidă festivităţile adunării.<br />
Sătenii, organizaţi în secret, blocaseră uşile căminului cultural cu nişte<br />
reteveie de lemne, se înarmaseră cu furci, topoare, coase şi măciuci şi<br />
plecaseră spre sediul CAP-eului să-şi recupereze boii, caii, căruţele şi ce mai<br />
duseseră ei acolo. După aceea trebuia să vină la Sfatul Popular să ceară<br />
cererile înapoi că le fuseseră smulse cu forţa. Între timp scoseseră la<br />
marginea satului grapele şi le puseseră cu cuiele-n sus, blocând toate<br />
intrările în comună şi tăiaseră liniile telefonice. Tot satul era în fierbere şi<br />
cei din cămin habar n-aveau ce se întâmplă. După ce şi-au dus animalele<br />
acasă, s-a strâns toată marea aia de oameni la Sfat şi a început să strige să le<br />
dea cererile. Cei din cămin, când au văzut ce se întâmplă, au sărit pe<br />
geamuri şi au luat-o care încotro au văzut cu ochii. Sătenii au început mai<br />
întâi să dea cu pietre, au spart geamurile căminului şi ale Sfatului şi s-au luat<br />
după autorităţi să le ia la bătaie. Unii dintre ei au dat foc la dulapurile cu<br />
hârţoage, flăcările au început să mistuie toată clădirea Sfatului, unul din<br />
activiştii de partid a fost înjunghiat şi a căzut jos în şosea, oamenii au jucat<br />
cu picioarele pe el şi l-au scuipat şi l-au batjocorit cum au vrut ei. Între timp<br />
a sosit secretarul prim al regiunii care spărsese breşa de grape şi pătrunsesen<br />
sat cu maşina. Unul din săteni i-a sărit în spinare şi i-a înfipt cuţitul în<br />
ceafă, secretarul a căzut jos, aproape mort.<br />
Peste câteva ore au sosit patru tancuri de la o unitate militară din Piteşti<br />
cu un pluton de soldaţi şi au început arestările în masă.<br />
Toate acestea le trăise funcţionarul Sfatului, Puiu, pe pielea lui. El<br />
scăpase cu fuga, o luase pe la marginea satului spre Izvoru şi mersese pe jos<br />
vreo doisprezece chilometri până ajunsese acasă. Lui Ion al Oaţii, intrat în<br />
panică, i-a fost frică să mai vină acasă, a luat-o spre Piteşti. Cât priveşte pe<br />
secretarul doi al raionului, Florea, l-a căutat pe seară de tot pe Licaciu,<br />
şoferul lui, care fugise cu maşina la marginea satului să plece spre Piteşti şi,<br />
după ce l-a găsit, a început să-i spună o poveste aiurea despre viaţa lui<br />
sentimentală, habar n-avea de ce se întâmplase la Mozăceni :<br />
« Măi, fraţilor, măi Licaciule, astăzi mi s-a întâmplat un lucru<br />
incredibil, parcă ar fi un vis, se făcea că eram tot secretar doi de raion şi mă<br />
262