PRIVEGHIUL-roman

PAGE 260 400
Roşiori! Aşa ţi-ai bătut joc şi de Stanca lui Ioviţă, lăsând-o cu burta la gură !
Nu ţi-e ruşine, mă, bestie ? » « Pe cine faci tu bestie, Ilie, sare Ion al Oaţii,
tu nu ştii că dumnealui e deputat în Marea Adunare Naţională ? » Şi Ilie nu
mai rabdă, ia secera în mână şi harşti ! la gâtul lui, i-o înfige drept în
beregăţi, capul lui Ion al Oaţii căzu, rostogolindu-se în apă, toată valea
Bucovului se roşi de sânge, apa toată se făcuse sânge, un râu de sânge, care
curgea învolburat la vale. Milică al lui Costea o luase la fugă şi Ilie după el
strigând ca un nebun : « Auzi, să ştii că mama mea n-a fost niciodată curvă,
tu ţi-ai bătut joc de tinereţea ei şi de dragostea ei şi de chipul ei şi află că
acum nu-mi mai scapi ! » Milică al lui Costea o luase spre râu şi se
împotmolise în noroi, fugea ca un nebun scăpat din balamuc de frică. Ilie îl
prinde şi se agaţă de gâtul lui ca de un pom, trăgea de el să-l înece, să-i bage
capul la fundul apei, apa nu mai era apă, era un râu de sânge care curgea
năvalnic la vale, gura lui Milică gâlgâia plină de nămol şi apă, ,,gata !- l-am
înecat !”- a zis el văzând că nu mai dă niciun semn de viaţă şi i-a dat
drumul, privea de pe mal cum plutea pe apă chipul lui desfigurat… « Fir-aţi
ai dracului de nenorociţi, ce credeaţi că nu vă vin eu de hac ? »
Aşa se încheiase visul lui, când se trezi văzu două raze de soare care
băteau pe ferestruica lui mică, juca în lumina lor un praf fin, ridicat până-n
tavan, coborî din patul lui rabatabil, se închină, îşi scutură hainele şi aşteptă
să vadă cum se desfăşoară prima lui zi de puşcărie. Ascultă peste tot să vadă
dacă aude ceva, era parcă băgat într-o groapă imensă în fundul
pământului…
260