PRIVEGHIUL-roman

PAGE 26 400
6
ele mai frumoase evenimente ale satului erau horele, nunţile,
C
furcăriile, clăcile şi balurile. Horele se făceau pe Linie, fetele
veneau îmbrăcate în costume naţionale, flăcăii la fel, se
strângeau în faţa cârciumii lui Făgădău sau a lui Şoarece şi
jucau ; câţiva flăcăi tocmeau lăutarii, pe Luca Ţiganu şi pe Maria din Izvorul
de jos cu ţambalul şi comandau horele ; se prindeau întâi ei şi chiuiau,
dădeau un fel de semnal al începutului şi hora se mărea, i-auzi una !-strigau
ei-i-auzi două şi o ţineau aşa până la două zeci şi două, hora se numea hora
lui douăş’doi,sau hora calarâca,era un dans vioi, plin de viaţă, săltăreţ, cu
paşi repezi, pe care-l îndrăgiseră toţi. Fruntaşii satului, cu nevestele lor ieşau
la porţi, şi priveau spectacolul de pe scaune ; discutau politică sau citeau
Universul, puneau ţara la cale, măritau sau însurau, bârfiau, cei mai mulţi
însă stăteau pe prispe ca-n loje la teatru ca să vadă mai bine cine cu cine se
plimbă, cine lângă cine joacă, cine are costumele cele mai frumoase.
Prima care se aşeza în faţa porţii Castelului era Eliza Câmpineanu,
însoţită de Lina, lângă ea veneau Mocăneasca, preuteasa lui popa Gheorghe,
învăţătoarele satului, primarul, notarul, agentul sanitar şi alţii şi alţii care-o
respectau, căutând să -i intre în graţii. Eliza Câmpineanu făcuse multe
pentru sat, construise şcoală din temelii. Când venise ea în sat găsise o
coşmelie învelită cu paie, închiriată de la negustorul Mărchidan. « Aici
înveţi dumneata copiii, domnule Tache ? »-îl întrbase ea pe Tache
Dumitrescu, învăţătorul proaspăt venit. « Ce să fac, cocoană, dacă stăpânirea
nu m-ajută ! » Şi a chemat primarul şi i-a dat ordin ca până-n toamnă să facă
şcoală. I-a pus la dispoziţie materialele, banii, şi cu ajutorul lui Tache
Dumitrescu a ieşit ca prin minune Şcoala Mare. A fost cu Tache şi la
Minister şi l-a propus pentru decorare. Era primul învăţător din sat cu Şcoala
Normală, avea apucătură de om gospodar, a făcut garduri, o grădină de
zarzavat, un atelier de tâmplărie, unul de ţesătorie, a învăţat copiii să
altoiască pomi. Tot ea a făcut şi baia comunală şi pictura bisericii din Bucov
care rămăsese neterminată. Chemase un pictor de biserici de la Bucureşti ca
să facă pictura, era un băiat tânăr şi talentat care până la urmă s-a îndrăgostit
de una din fetele învăţătorului şi a luat-o de nevastă. Eliza Câmpineanu i-a
cununat şi le-a construit şi casa.
-Cine e ,Lino, fata aia care se plimbă cu băiatul Vădanei?- întreabă
cocoana pe femeia de lângă ea.
-Cum ,cocoană, n-o cunoaşteţi ?
-Zău că n-o cunosc ! Prea e frumoasă foc, bat-o s-o bată norocul !
26