PRIVEGHIUL-roman

PAGE 254 400
se dusese la autogara Militari, aşteptase maşina cu veşti şi, când auzise că e
adevărat, luase un tren de noapte şi plecase acasă…
Pe la orele două după amiază scoaseră mortul în bătătură şi-l aşezară pe
nişte butuci în faţa casei. Lumea, curioasă, se înghesui să-i vadă înfăţişarea,
şi cei bătrâni, leat cu el, treceau în şir şi-şi luau la revedere de la decedat,
pupându-i mâinile şi crucea de pe pieptul lui.
Polina, îmbrăcată într-o rochie neagră, prindea cu acare pe spatele
bărbaţilor prosoape albe, refecate de ea la maşină. În prosoape, legaţi la un
colţ, bănuţi de 25 de lei, puşi de Marina cu câţiva ani înainte, atârnau pe
spatele oamenilor, flencănind în bătaia vântului. Stanca, în altă parte,
prindea batiste la femei în piept sau le lega la braţul stâng. Gheorghe se
dusese să pună căpestrele la boi şi să aranjeze căruţa pentru a-l transporta pe
mort la cimitir. O femeie, rudă cu ei, prindea în coarnele boilor bucăţi mari
de pânză neagră în semn de doliu. Printre lacrimi, Gheorghe îşi aduse
aminte de o gafă din trecut. Îl trimisese taică-său, Ioviţă, să dea pe rând lui
Ion al Badii, după ce pusese rariţa în căruţă să plece acasă, înjugase boii
invers, pe cel de cea îl pusese în locul celui de ăis şi pe cel de ăis, în locul
celui de cea şi-l aduseseră cu căruţa din şanţ în şanţ. Taică-său îl văzuse de
la poartă şi-i srtigase : ,,tu nu vezi,mă,…tu-ţi coliva mă-ti de băiat că i-ai
înjugat invers ? mai deştepţi sunt boii ăştia ca tine, tu nu vezi cum trage
fiecare la locul lui ? degeba îi baţi tu, boii îşi cunosc locurile lor !” Atât de
încuiat fusese el că nu-şi dăduse seama ce se întâmplă cu boii ăştia de o luau
razna ! Acum le ştia locurile şi-i trăgea pe fiecare să-i înjuge. Boii,
neînvăţaţi cu noul stăpân, dădeau din capete şi priveau speriaţi la lumea din
curte. Acum, când se căznea să-i înjuge, un resteu nu prea intra în jug şi
Gheorghe zise în gândul lui: ,,de m-ar vede bietul tata, ce-ar mai râde de
mine!” Privi apoi către mort şi-l apucă nişte fiori reci în tot corpul,
,,Doamne- zise- mie parcă tot nu-mi vine să cred, parcă ar fi în vis, şi ce
bine ar fi să fie în vis !” « Hai, mă mai repede cu boii-ăia că se grăbesc
popii, zice că mai au un mort ! » « Bă, Ionele, glumi Leu cu Ionel al lui
Duran care pusese mâna să dea şi el ajutor, noi când bem, mă, zeamă de
clopot ? » « Mă, Leule, mai taci mă din gură, că nu ne mai arde de
glume ! »- i-o retezase Ionel care se repezi să-l ajute pe Gheorghe să tragă
căruţa prin mulţimea aia să urce mortul sus. « Nu este vis, gândi Gheorghe,
dacă vine nenica să mă ajute, este realitate ! » « Hai, mă, Gheorghe, că se
grăbesc popii ! » « Ia tu, nenică, boii de lanţ, că mie nu-mi vine să-l scot din
curte ! »- îl rugă Gheorghe cu lacrimi în ochi pe unchi-său şi rămase în
urmă, nemaiştiind ce să facă. „Diii, boală, zise Ionel, dacă ştia el că o să iasă
ultima dată pe poartă cu picioarele înainte, dus de voi, nu ştiu ce-ar fi
făcut…”- şi începu să plângă şi el ca un copil, gândindu-se că n-are să-şi
254