PRIVEGHIUL-roman

PAGE 252 400
care ieşise de la MAT puse mâinile pâlnie la gură şi imită goarna mortului :
,,du-l, du-l, du-l ! Du-l, du-l, du-l !”
-Ce-ai, nea Ştevie, omul mort în casă şi dumitale-ţi arde de glume !- îl
apostrofă Leana lui Răţoi, care sta la poartă să dea explicaţii cum îl găsise ea
pe mort celor care treceau pe drum.
-Ce-aş da eu să-mi cânte şi mie !- zise Ştevie cu limba încurcată de
băutură.
- Cânta-ţi-ar !- îi răspunse femeia, supărată de gestul lui necugetat.
- Lasă-l, fa, tu nu vezi că e beat !- i-o reteză alta de la cealaltă poartă,
care ascultase şi ea.
- Polina l-a căutat aseară, continua Leana, a venit pe la mine şi m-a
întrebat dacă n-a fost pe-aici, dar eu i-am răspuns că n-a fost, fetiţă ! Ce să
caute nea Ioviţă noaptea la mine ! Ea mi-a spus că sta-n coşarul boilor şi se
jelea : ,,aoleoo, juncanii mei- cică zicea- vă crescui de mititei şi-acu rămâi
fără voi !” şi-i pupa şi sta numai cu capetele lor în braţe ! I-a ţesălat, le-a
scos băligile, le-a băgat paie, şi fuma ţigară după ţigară…După care, până să
facă ţaţa Marina mămăliga, a dispărut! Cred că s-a dus să la ia apă să dea la
vaci şi atunci i-a venit lui ideea asta cu înecatul…
- Săracu!- se descărcă o femeie care până acum ascultase totul cu
sufletul la gură.
- De ce sărac, fa, ce, n-avea ce mânca şi ce bea ? Că nu mai avea
greutăţi…
În deal la biserică se auzea clopotul : ,,bang, bang, bang !” Arama lui
răsuna trist peste sat răscolind sufletele oamenilor. Departe pe drum se
vedeau venind popii, păşau delicat, din piatră-n piatră, să nu se murdărească
de noroi. Popa Gogu, bătrân şi adus ca o cobiliţă, şi popa Vasile, de la
cealaltă biserică, mai tânăr şi mai chipeş, ţinând în mână o geantă soioasă în
care-şi băgase odăjdiile să le ferească de ploaie. Mergeau încet, ca într-un
ritual, şi discutau aprins ceva, din când în când ridicau capetele să vadă dacă
mai e mult până la casa mortului, după care-şi reluau discuţiile.
Când intrară popii, toată lumea se feri în lături şi răspunse la salutul lor,
,,Dumnezeu să-l ierte !” Femeile de pe prispă făcură semnul crucii şi
îngenunchiară. Marina, care sta mai mult pe la bucătărie să fiarbă oalele cu
pomana, când îi văzu, începu să se jeluiască :
- Aoleooo, Ioviţă, Ioviţă, trăirăm o viaţă amândoi, Ioviţă, şi acum mă
părăseşti, Ioviţăăă ! Ce-oi mai face eu fără tine, Ioviţăăă! Că nu mai am
niciun copil pe lângă mine ,Ioviţăăă…âââ…âââ…âââ.
Mortul fusese scos afară pe prispă şi sta liniştit şi ţeapăn în hainele lui
de aba într-un cosciug vechi în care ţinuseră grâu. Apa îl umflase, chipul i se
buhăise, pe faţă-i rămăseseră câteva tăieturi de la bărbierit, se învineţise, şi
252