PRIVEGHIUL-roman

PAGE 250 400
munte de om care sta parcă pe două buturugi în loc de picioare. Femeia se
melancolizase. « La ce vă gândiţi ? »- o întrebase Mânzatu. « La nimic !
şampania m-a melancolizat şi-mi răscoleşte trecutul ! » « Atunci să mai
bem ! - şi iar repetă figura cu paharele, umplându-le de data aceasta cu vârfsă
mai chemăm şi alte amintiri ! Bănui că o femeie aşa frumoasă ca
dumneavoastră are amintiri foarte plăcute ! »- deschise el ochii, umflând
pupilele, şi fixându-i pe ai ei cu o privire lascivă. « Câteodată este bine să
nu-ţi mai aduci aminte de amintiri ! »- zise ea şi iar dădu un pahar peste cap.
« Cum este acum ! - continuă Mânzatul dialogul şi repetă şi el gestul femeii,
dând paharul peste cap şi tornându-l ca într-o enormă pâlnie- pe mine
niciodată nu m-au interesat amintirile, nici trecutul şi nici viitorul, decât
clipa de faţă…” “Este o filozofie mai practică!”- încheie Adina dialogul şi
se ridică să-şi tragă o eşarfă de pe ea că se încălzise. « Să vă ajut eu ! »- se
sculase Mânzatu şi în loc să-i tragă eşarfa, se apucase să-i descheie nasturii
rochiei pe la spate. Ea se lăsase uşor cu faţa în sus şi Mânzatu o sărutase
pătimaş, apoi simte o mână rece că o cuprinde de mijloc şi o strânge
puternic, trăgând-o spre el. Femeia se scutură de un fior rece care-i
cuprinse tot corpul şi deodată sări în picioare, chiuind, din somn, trezită din
vis. ,,Ce e cu dumneata aici?”- întrebă ea pe omul îmbrăcat în costumul de
militar, crezând că e tot doctorul. « Sunt ofiţerul de serviciu, doamnă, am
ordin să vă păzesc ! » ,,Dacă se ia de mine, sar pe fereastră!”- se gândi ea şi
se uită la fereastră să vadă dacă se deschide. Auzise la Europa Liberă
povestea unei femei , soţia unui mare ţărănist, pe care o arestaseră şi o
băgaseră într-o cameră şi o brută de securist o violase şi femeia sărise pe
geam şi că multe femei o păţiseră, fuseseră la fel violate de asemenea aşazişi
ofiţeri care păzeau deţinutele…Şi după privirile lui, ofiţerul părea un
asemenea specimen.
-De ce vă uitaţi urât pe mine ?- întrebă ofiţerul. Eu n-am nicio vină. Am
sarcina să vă păzesc până vă faceţi bine şi apoi…
Femeia nu-i răspunse, tăcu şi se întoarse cu faţa la perete.
250