PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 244 400 îl apucase de gulerul hainei zdrahonul ăla de securist, deghizat în instructor de partid, şi-l trăgea de sub magazie. Când se trezi în faţa lor, omul, tremurând de frică, repeta mereu : « O fac, tovarăşe, o fac ! » « Hai, fă-o, treci tovarăşe Crivăţ şi scrie-i-o dumneata, că ăsta nici s-o scrie nu poate ! » Peste noapte Ioviţă îl chemase pe Ionel al lui Duran la gard şi-l întrebase ce face. Era tare supărat, îi povesti că venise şi fata aia acasă şi nu mai avea de trai cu ea să se treacă c-o dă afară de la servici. Ionel îi spuse că veniseră şi-ai lui, băiatul din armată şi fata de la Căldăraru şi-l puseseră pe jar s-o scrie. « Eu, nică, l-am împărţit, i-am dat două hectare băiatului şi-am mai oprit şi eu patru, două i le dau fetei când s-o mărita şi două le opresc şi eu. Duminică am să mă duc cu boii ăia pe la târg să-i vând să iau alţii mai mici, nişte juncani, nu le dau eu mândreţea de boi degeaba! Și cu pământul, treaba lor, să facă ce-or vrea ! Băiatul ăla a făcut şi cererea să le-o ducă. Are permisia până azi şi-i trebuie adeverinţă de la Sfat s-o ducă la unitate precum că s-a trecut!” ,,Eu nu ştiu ce să mai fac, Ionele, cred că-mi iau zilele dacă rămân fără boi şi fără căruţă!” « Nu fi şi tu nebun, le-au luat ei moşiile la boieri şi tot n-au avut ce face! Nu vezi că asta e linia, fi-le-ar linia a dracului să le fie ! » 244

PAGE 245 400 45 n duminica următoare, când îi promisese tovarăşul Mânzatu să Î vină pentru rezolvare, Adina sună de trei- patru ori la uşă dar nu-i răspunse nimeni. Apăru o vecină, o femeie foarte bătrână care de-abia mai vorbea, şi o întrebă mirată : « Pe cine căutaţi dumneavoastră ? » « Pe tovarăşul Mânzatu ! »- îi răspunse Adina timid să nu-l desconspire. « Păi cum, dumneavoastră nu ştiţi?” “Ce să ştiu?”- rămase Adina mirată. Femeia se dădu mai aproape de ea să nu le audă nimeni şi-i şopti la ureche : « S-au făcut rotiri de cadre…Alţii vorbesc c-a fost tornat că ia mită să-i scape de puşcărie pe cei arestaţi de securitate… » « Şi doamna Mânzatu unde e ? »- o întrebă Adina pe bătrână. « La Mizil, unde să fie! Apoi după o pauză, bătrâna continuă : Lasă-i c-aşa le trebuie, prea se îmbuibaseră şi nu mai ştiau de nimeni şi de numic ! Nu mai aveau niciun Dumnezeu ! » Adina plecă de la uşa casei lui Mânzatu ameţită şi descumpănită. I se năruiseră toate planurile ei ; se gândi că e bine să dea pe la Elena să se intereseze mai îndeaproape despre cele întâmplate. Luă autobuzul până la şosea dar nici aici nu găsi pe nimeni acasă, plecă apoi la Fabrica de confecţii, întrebă de ea şi i se răspunse că e plecată peste graniţă într-o delegaţie cu desfacerea mărfurilor. Nemaiavând nicio speranţă se duse la autogara Militari şi plecă spre casă. Acasă se găsi iară singură ca odinioară, urmărind-o cu ghearele lor hâde tristeţea şi desnădejdea, vechile prietene care-i intrseră în casă şi n- aveau să mai iasă uşor. Începu chiar, pentru a le alunga, să-i scrie o scrisoare lui bărbatu-său, să-i spună şi lui cele întâmplate ; se gândi c-ar face o mare imprudenţă, securitatea ar pune mâna pe scrisoare şi-ar fi mai rău. Apoi, amintindu-şi de veleităţile adolescentine vru să-şi înceapă un roman, romanul vieţii ei, să se descarce cumva, dar ce să scrie în el ? ,,Sunt atâtea de scris, gândi ea, a trăit cât două vieţi”. Când punea tocul pe coală, toate imaginile îi fugeau de dinainte, se ascundeau şi nu putea să scrie decât o frază, două…şi acestea stângace şi sărace : copilăria ?- o nebuloasă ! Ce poate să însemne pentru cei ce vor citi un copil găsit la margine de drum, aruncat de cine ştie ce amărâtă care s-a tăvălit prin buruieni cu vreun prăpădit de bărbat ? Oamenii la asemenea copii le găsise o metaforă poetică : copil din flori ! Ea mai de grabă le-ar fi spus : copil din mărăcini ! din scaieţi ! din buruieni ! Apoi orfelinatul ? De acolo chiar că nu-şi aduce aminte de nimic- îi apărea vag în mintea ei una Miţa, o îngrijitoare zurbagie care striga toată ziua după ei : « Mai staţi, la locul vostru, fete fără niciun căptâi ! » ,,Cum adică fără niciun căpătâi ? Şi poate că avea dreptate Miţa 245

PAGE 244 400<br />

îl apucase de gulerul hainei zdrahonul ăla de securist, deghizat în instructor<br />

de partid, şi-l trăgea de sub magazie. Când se trezi în faţa lor, omul,<br />

tremurând de frică, repeta mereu : « O fac, tovarăşe, o fac ! » « Hai, fă-o,<br />

treci tovarăşe Crivăţ şi scrie-i-o dumneata, că ăsta nici s-o scrie nu poate ! »<br />

Peste noapte Ioviţă îl chemase pe Ionel al lui Duran la gard şi-l<br />

întrebase ce face. Era tare supărat, îi povesti că venise şi fata aia acasă şi nu<br />

mai avea de trai cu ea să se treacă c-o dă afară de la servici. Ionel îi spuse că<br />

veniseră şi-ai lui, băiatul din armată şi fata de la Căldăraru şi-l puseseră pe<br />

jar s-o scrie. « Eu, nică, l-am împărţit, i-am dat două hectare băiatului şi-am<br />

mai oprit şi eu patru, două i le dau fetei când s-o mărita şi două le opresc şi<br />

eu. Duminică am să mă duc cu boii ăia pe la târg să-i vând să iau alţii mai<br />

mici, nişte juncani, nu le dau eu mândreţea de boi degeaba! Și cu pământul,<br />

treaba lor, să facă ce-or vrea ! Băiatul ăla a făcut şi cererea să le-o ducă. Are<br />

permisia până azi şi-i trebuie adeverinţă de la Sfat s-o ducă la unitate<br />

precum că s-a trecut!” ,,Eu nu ştiu ce să mai fac, Ionele, cred că-mi iau<br />

zilele dacă rămân fără boi şi fără căruţă!” « Nu fi şi tu nebun, le-au luat ei<br />

moşiile la boieri şi tot n-au avut ce face! Nu vezi că asta e linia, fi-le-ar linia<br />

a dracului să le fie ! »<br />

244

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!