PRIVEGHIUL-roman

PAGE 243 400
pumnii pe el, ,,na, na, na, fir-ai al dracului de puturos, de-aia n-aveţi !”, şi-l
înghiontea cu pumnii pe sub coaste până obosea. Sărea în ajutor fratele cel
mare : ,,Lasă-l, mă, tu nu vezi că l-ai omorât în bătaie, nu vezi că nu mai
suflă ?…” Apoi venea şi Ciorchinoaia şi începea să ţipe : ,,Aoooleoo, săriţi
lumeee, că-l omoară, lumeee !…” Copilul sufla greu, se scula tăcut şi lua
vaca de lanţ şi pleca cu ea la deal. Când ajungea la marginea satului,
întorcea buzunarele pe dos, le scutura de tutun şi-şi înfăşura o ţigară,
păpuşind-o cu vârful limbii, trăgea primul fum cu sete, după care-l lua o
ameţeală uşoară, se-nvârteau cu el planurile şi porumburile şi zarea cu norii
şi cu cerul acela senin şi se trezea când îl lua vaca târâş după coceanul fraget
de porumb şi el trebuia s-o tragă înapoi, sleit de puteri.
Acum Foamete îmbătrânise mult, albise, ochii i se pierduseră-n orbite
şi peste ei ţinea două lentile legate cu aţă la ceafă, se adusese în faţă şi-i
apăruse o cocoaşă mare, faţa i se zbârcise ca pielea de broască arsă de
soare. Marele lui necaz era această comisie nenorocită care-l punea să
semneze cererea să dea şi bruma aia de pământ care-i mai rămăsese după cel
vânduse să scape de foamete. De data aceasta, când văzu comisia nu se mai
băgă sub pat, sări imediat peste nevastă-sa care fierbea în tindă o oală cu
fasole, deschise uşa din spatele casei şi se vârâ sub tălpile magaziei. Când
sărise peste femeie atinsese cu piciorul o surcică cu care femeia scârma în
foc şi-i săriseră câţiva tăciuni în oală. Ciorchinoaia începuse să blesteme :
« Ce-ai, mă, ai orbit de tot de nu mai vezi pe unde calci? Fi-ţi-ar picerilii ale
necuratului să-ţi fie de orb! Murire-ai de nenorocit ! » Tocmai atunci intrase
Carol pesta ea şi-o auzise blestemând : “Cin’ să moară, ţaţă Ciorchinoaio,
eu?” “Nu, maică ,nu…focul ăsta.. că nu se mai aprinde odată!”- schimbase
ea vorba. « Unde este Foamete ? » ,,În sat!”- zise femeia, adoptând tonul lui
Carol. « În care sat ? » « Ştiu eu, de ! » « Femeie, nu ne mai fierbe şi spunene
unde este Foamete, vă batem bătătura de două săptămâni şi-o ţii una şi
bună, ba că e-n sat, ba că e la moară, ba la gară… ! » « Dar ce-ai Carole,
maică ? Se trecu toată lumea şi rămăserăm noi ? » « S-a trecut şi-aţi mai
rămas voi, nişte ciurucuri, parc-ai pierde a avere, ştii că ai doar o jumătate
de pogon şi nu tu boi, nu tu căruţă, sau plug, de ce dracului vă mai
fofilaţi ? » Foamete care stătea băgat sub talpa magaziei auzise tot şi se
gândi că nu mai are nicio scăpare, dacă-l cheamă şi pe el acolo la Sfat şi-i
bagă ăia bolduri în… Are dreptate Carol ăsta, de ce se mai opune el cu o
jumătate de pogon, se trecuseră ei ăia bogaţii, ce-o să-i facă la colectiv, o săl
belească ? Unii care rămăseseră pe-afară îl zăriră sub magazie şi-l strigară
pe Carol : « Vino, tovarăşe Carol, aici că e sub magazie ! Ce faci, mă, aici,
amărâtule şi dosăditule, ieşi de acolo şi fă cererea aia, nu te mai ascunde ca
şobolanii ! Partidul vă vrea binele şi voi fugiţi de el şi-i daţi cu piciorul ! »-
243