PRIVEGHIUL-roman

PAGE 241 400
i ia la bătaie sau le înfigea bolduri în fund până se lămureau. Cu boldurile se
ocupa Gheorghe Tiţă care intrase proaspăt om de serviciu la Sfat. Era un om
înalt şi slab, lipsit de scrupule, un beţiv care era în stare de orice. Băga câte
un om în altă cameră, îi stingea lampa şi în timp ce comisia discuta cu el,
Gheorghe ăsta îi înfigea boldul în şezut. ,,Auuu !”- striga ăla ieşit din minţi.
Securistul, care era alături, se repezea în el şi-i ardea două palme : « Ce aia
mă-ti ai, mă, te prefaci ? Lasă că ţi-arătăm noi înţepături în fund, cine te
înţeapă ?, poate visezi tu ! Fă cererea şi du-te dracului acasă la nevastă şi
dormi liniştit cu ea-n braţe ! » Şi omul făcea cererea : ,,subsemnatul cutare
cutare din satul cutare vă rog- auzi domnule, îi mai şi rugăm, ziceau unii în
gândul lor- să mă primiţi şi pe mine în gospodăria agricolă colectivă
« Drumul lui Lenin » cu doi boi, o căruţă, un plug şi o grapă“. « Pune, mă, şi
braţele de muncă ! - striga Carol la ei-şi semnează mai repede că avem alţii
la rând».
Nu mare-i fu mirarea lui Ioviţă când în una din seri se pomeni cu Polina
acasă, coborî din rată la ei la poartă şi intră în curte, câinele începu s-o latre.
« Ia uite, domnule, n-o mai cunoaşte nici câinele de când n-a mai dat pe
acasă, ce e taică cu tine ?- gata, gata să nu mai ştii unde stăm ! » « Hai, lasă
şi matale gluma, că ne-a trimis acasă să vă lămurim, de ce nu te-nscrii la
colectiv şi ne faci nouă greutăţi ? » « Şi cum să ne lămuriţi ? Hai, lămureştemă
şi pe mine ! Adică să dai pământul din moş-strămoş, să-ţi dai boii din
curte, plugul şi căruţa cu care m-am arânit o viaţă-ntreagă şi eu să rămân ca
prostul învârtindu-mă pe bătătură ! Voi nu vedeţi că n-aveţi cap, eu am fost
în Rusia şi-am văzut cum merg colhozurile lor! O să murim de foame, asta o
să facem! “ “ Hai, lasă, că n-o să muriţi, nu lasă el partidul oamenii să
moară de foame!”- căută Polina să-l mai liniştească. Îl văzuse prea supărat şi
i se făcuse milă de el, poate că avea şi el dreptatea lui, muncise o viaţă să-i
ţie şi acum să se trezească fără nimic în curte!”
A doua zi sosi şi fata lui Ionel al lui Duran de la Căldăraru tare supărată
că a dat-o directorul afară de la ore să se ducă să-şi lămurească părinţii. Pe
seară veni şi băiatul, plecase pe jos de la gara Miroşi şi nu mai putea de
oboseală, primise după un an de zile o permisie şi lui îi părea bine că mai
vine şi el pe acasă să mai vadă ce mai e prin sat. Şi la ei se iscă aceeaşi
ceartă, cum să se treacă cu pământul şi cu tot avutul lor la colectiv. ,,Vouă
nu vă pasă că v-am scos învăţători, vă duceţi pe-aci-n colo, dar noi rămânem
vaide capul nostru muritori de foame !…” « Uite ce e- le spuse Ionel al lui
Duran- eu vă dau la fiecare dreptul vostru de pământ şi puteţi să faceţi ce
vreţi cu el, tu, Neluţule, ai dreptul la două hectare, poţi să faci cererea şi să
te treci cu ele ! Dar pe urmă să nu vii la mine şi să-ţi mai ceri alte drepturi că
n-am de unde să vă mai dau, tătică ! Iar ţie , Cătuţo , nu-ţi dau nimic până nu
241