PRIVEGHIUL-roman

PAGE 239 400
Bucureşti la intreprindere să vină să-şi lămurească părinţii, mai e şi secretară
de secţie!” “Notaţi-o în carnet – zise securistul de la judeţ- şi vedeţi şi de
copiii lui Ionel al lui Duran, să le faceţi şi lor adrese, fata ziceaţi că e
învăţătoare la Căldăraru şi băiatul în armată! Să vină acasă să-şi lămurească
părinţii, muma lor de comunişti vopsiţi…” “Adică, măi tovarăşe,-zise Carolcum
vine asta: comunişti vopsiţi?” “Păi tu nu ştii mă, Carole, care este
diferenţa dintre un pepene şi-un comunist?” “Care e tovarăşe?”
“Comunistul e roşu pe dinafară şi verde pe dinăuntru şi pepenele, verde pe
diafară şi roşu pe dinăuntru!” Râseră toţi şi plecară mai departe la ai
Tantelii.
La poartă îi întâmpină un dulău flocos, acasă nu era nimeni, de câteva
zile flăcăii Tanteloaiei stăteau ascunşi prin pădurea Bucovului şi veneau
acasă noaptea cu câte-un braţ de lemne. Lumea le zicea în râs ,,flăcăi”
pentru că cel mai mare avea şaizeci de ani şi cel mai mic patruzeci. Nu se
însurase niciunul, cât fusese maică-sa, Tanteloaia, mai tânără, îi îngrijise ea ,
îi spălase şi-i dămâncărise, acum femeia îmbătânise şi umbla vaide capul ei
şi flăcăii şi mai rău : aveau pantalonii şi cămeşile petec pe petec şi nu le
shimbau cu lunile, se scărpinau toată ziua, îi umpluse purecii şi păduchii.
Femeile le ducea de milă câte-o îmbucătură şi câte-o strachină de ciorbă sau
câte-o oală cu lapte. « Haideţi în casă- zise contabilul Sfatului- să vedeţi în
ce hal trăiesc ăştia ! » Se luară după javra de câine care fugi în grădină la
paie şi unul câte unul intrară în casă la Tanteloaia. Casa era un fel de
cocioabă, căzută într-o rână, cu pereţii înnegriţi de fum, cu o cameră şi o
tindă. Camera avea două paturi de scânduri peste care puseseră coceni şi
două hanţe de pături, pe jos era pământ făcut numai găuri de gherlani iar
soba era neagră şi frecată pe toate părţile, lampa chioară, fără sticlă, afumase
tot tavanul. Toţi se mirară de mizeria în care trăiesc şi începură să-i caute
prin toate cotloanele dar nu dădură de ei. Miliţianul văzu o pisică mierlăind
prin tindă şi-i veni ideia să se uite şi pe gura sobei. Era o sobă oarbă de paie
cu gura mare şi câteva coşuri de paie trântite-n tindă. « Tovarăşi, strigă
miliţianul- cineva este băgat în sobă, se văd doi ochi sticlind în întuneric ! »
Carol îşi băgă nasul să vadă el primul, întradevăr cineva era în sobă. ,,Ieşi
de-acolo, cotoroanţă bătrână, o ameninţă Carol pe Tanteloaia care sta
înghesuită pe vine în mijlocul sobei- dă-mi, mă, vătraiul ăla s-o scot eu de
acolo, fir-ar ea a dracului, ne mai poartă ea mult pe drumuri?” Femeia ieşi
de-abuşile, tremurând toată, era neagră de funingine din cap până-n picioare.
,,Maică- zicea- să nu-mi faceţi nimic, maică, că sunt femeie bătrână şi
neputincioasă! Zău, maică, mai bine mă lua moartea să nu mai prind eu
timpurile astea, c-am fost şi eu în viaţa mea cineva dar m-au făcut de râs
băieţii-ăştia, că nu s-a însurat niciunul… » ,,Unde s-au ascuns?”- a strigat
239