PRIVEGHIUL-roman

PAGE 236 400
da zor cu ale ei, că s-o mai lase de carte, să se uite mai mult în viaţă, că trece
viaţa pe lângă ei şi nu simt…
« Doamna Adina,- veni Elena la ea după ce se termină dansul, e vremea
să discutăm cu Mânzatu, noi ieşim în hol şi-l aşteptăm acolo, să nu cumva
să-i fi spus lui bărbatu-mio, că ăsta face infarct când aude de aşa ceva ! »
« Nu i-am spus, Eleno, noi am discutat altele, m-a întrebat dacă ştiu ceva de
trecutul tău.. »
« Ia, zi-i, frumoaso, o luă Mânzatu pe Adina când rămaseră în trei în
marele hol, ce vânt te-a adus la onomastica mea ? » Răspunsul îl preluă
Elena care observă că Adina amuţise şi nu ştiuse ce să mai spună : « Să
vedeţi, tovarăşe Mânzatu, căută ea s-o ia pe ocolite, doamna e victima unor
înscenări, cineva, persoane rău-voitoare, i-a reclamat soţul că unelteşte
împotriva regimului, c-ar fi plecat voluntar pe frontul de răsărit să lupte
împotriva Uniunii Sovietice… » « Î-hâ, dădu Mânzatu din cap, asta e grav,
şi unde e soţul acum- se adresă el Adinei ? » « Este închis la securitate ! »
« Cine i-a instrumentat dosarul ? » « Unul Ifrimovici, nu ştiu ce grad
are… » « Ăsta e rus, a fost consilier la Interne şi-acum l-au dat la noi, e dat
dracului… Şi soţul a recunoscut ceva ? » “Soţul a fost sincer şi a recunoscut
unele lucruri, dar n-au nici-o legătură cu uneltirea împotriva regimului…”
“E grav, să vedem ce putem face…” “Vă rog, tovarăşe Mânzatu!”-
interveni şi Elena înduioşată de lacrimile Adinei care începuse să plângă. Şi
plecară la locurile lor cu sufletul plin de bucurie că Mânzatu promisese să se
ocupe de caz. După câteva minute, apăru Mânzatu la spatele lor, făcându-i
semn Elenei : « Numele ? » « Ilie Georgescu!» ,,Chiar, zise Elena, noi
vorbisem cu el dar nu-i dădusem numele!”
236