PRIVEGHIUL-roman

PAGE 234 400
ei ce caută ea între aceşti necunoscuţi. Elena, ca să o scoată din privirile lor,
le zise : « Altceva nu mai aveţi, dragă, de făcut decât să vă chiorâţi la noi ? »
Volubila doamnă Mânzatu care stătea mai în fundul mesei îi dădu
răspunsul : « Sunteţi prea frumoase, dragă, să nu vă admirăm ! » “Vai,
doamna Mânzatu, dar ce surpriză ne puteţi oferi, dumneavoastră sunteţi
întotdeauna originală!”- o lăudă Elena. “Lasă, dragă, c-am trăit destul rău,
ne-a mai venit şi nouă rândul…”- le răspunse ea în zeflemea.
Petrecerea începu brusc cu un buchet de romanţe cântate de un mic
taraf. Cântăreaţa, bine stilată, îi ură tovarăşului Mânzatu ani mulţi şi fericiţi,
apoi un mulţi ani trăiască la un pahar de votcă rusesească, după care, am
început să-mbătrânesc,/ am cam uitat că anii zboară/ vremea în loc n-o poţi
opri,/ mai trece-o zi şi înc-o zi,/şi-am început să-mbătrânesc./ oricât te
minţi, n-ai ce să faci/ degeaba dai oglind-afară… Melodia curgea lin
îngânată de o vioară, femeile râseră, Mânzatu n-avea vârstă, parcă aşa-l
născuse mă-sa, un butoi pe două buturugi, cum să îmbătrânească el ?
Domnul Mânzatu, puţin emoţionat de început, se aşezase lângă consoartă şi
începuse să înfulece în stilul său caracteristic aperitivul din farfurie.
Apăru şi Gulimănescu destul şifonat şi de plouat, îşi ceru scuze pentru
întârziere şi se aşeză la masă. Adina acum îl văzu bine şi-i făcu o impresie
detestabilă. Un bărbat slăbănog, trecut de patru zeci de ani cu pielea feţei
zbârcită ca a sfinţilor din biserici, cu hainele ponosite, neglijent din cap
până-n picioare, un tip de boem căruia îi sta bine mai de grabă într-o
cârciumă de ţară decât aici. După mai multe discuţii părerea Adinei despre
Gulimănescu se mai atenuă, observă că era un deosebit cărturar care-şi cam
uitase viaţa lui particulară, părea să aibă dreptate Brebenel când spusese căşi
îngropase dragoste în acel orăşel de provincie, pe Elena o luase doar
pentru decor, să fie şi el în rândul lumii. Nici Elena nu prea îl lua în seamă,
ea îşi avea tabieturile ei , avea de toate, îi plăcea să fie admirată şi se ocupa
mai mult de copiii ei care acum erau la facultate…
După aperitiv se servi peşte pane, apoi friptură de fazan cu şampanie,
între peşte şi friptură se dansă, spiritele se încinseră, un ofiţer de securitate
se dădu în spectacol cu nevastă-sa, se îmbătase şi femeia strigase la el să nu
mai bea, el îi arsese o palmă peste obraz şi ea i -o întorsese triplu ; veni la ei
Mânzatu să-i potolească, îşi certă subordonatul şi ofiţerul se supără şi plecă
acasă, nevastă-sa, nervoasă, plecă şi ea. În hol cearta luă proporţii
dramatice, ofiţerul striga după nevastă : « Să nu mergi după mine, facu-ţi şi
dregu-ţi de marţopină că te-am adunat de pe drumuri şi-acum mă faci tu pe
mine de râs în văzul lumii şi-al tovarăşului Mânzatu ? »- şi lip ! lip ! câteva
palme, după care dihoria se continuă pe scări şi se pierdu în stradă.
234