PRIVEGHIUL-roman

PAGE 233 400
lui nevastă era o femeie tot frumoasă, avea un mijloc subţire şi nişte picioare
de căprioară, era o brunetă ca o ţigăncuşă, avea în ea un amestec drăcesc de
sfinţenie şi de patimă, din care nu ştiai ce să alegi, şi el o lasă singură şi-l
trimite partidul la Târgu-Mureş, pe-atunci era Regiunea Autonomă
Maghiară, şi-l pune secretar doi şi când vine într-o seară acasă, aşa,
hodoronc- tronc, ,,Gulimănescule, divorţez de tine !-adio, domnule
Gulimănescu…” L-am văzut pe tovarăşu-prim că vine supărat la servici, mă
uitam la el prin oglinda retrovizoare cum îi aluneca peste obraz câte-o
lacrimă…După câteva luni l-au luat şi l-au mutat profesor la şcoala de
partid că era foarte citit…,,Tovarăşe-prim, îi spuneam eu, lăsaţi-o naibii de
arhitectă, nu vedeţi că asta vă mănâncă banii ?”, el, nimic, îi cânta mereu la
ureche, mi-e dor de ochii tăi adânci- mai lăsa-ţi-i dracului de ochi, tovarăşe
prim, că sunt ochi câţi vreţi pe lumea asta !…” S-a supărat el un timp pe
mine, dar m-a ascultat şi a luat-o pe doamna Elena, o minune de femeie,
acum îmi zice :,,Bă, Brebenele, ştii tu atunci când mi-ai zis să-i las dracului
de ochi ?”, ,,ştiu, tovarăşe-prim !”, că mie nu-mi vine să-i zic tovarăşe
profesor, ,,ei, află că i-am îngropat, mă, în fundul inimii, nu se merită, mă,
pe pământ să ţii la nimeni, mă !” Zice că cu doamna Elena s-a căsătorit să
fie în rândul lumii, dar eu cred c-o iubeşte… »
« Doamna Adina, cred că n-am întârziat,- veni Elena repede şi se urcă
în maşină, după care se adresă şoferului, repede-te tu, Brebenele, şi spune-i
lui bărbatu-meu să se grăbească că ne ia Mânzatu la rost … »
Brebenel veni supărat că tovarăşu Gulumănescu mai are de lucru şi a
zis să revin să-l iau după zece. « Atunci să plecăm !- zise Elena nervoasă- de
fiecare dată când avem câte-o astfel de întâlnire el îşi găseşte de lucru ! »
Tovarăşul Mânzatu, îmbrăcat ireproşabil într-un costum de seară închis,
coborî scările în hol să întâmpine pe cele două doamne, întinsese mâna mai
întâi către Elena care sărise prima din maşină drept în uşa vilei, îi prinse
degetele ei fine şi-i sărută mâna cu gestul lui curtenitor, apoi urmă Adina
care-i făcu o impresie foarte frumoasă de la prima vedere. « Dar tovarăşul
Gulimănescu ?- întrebă el- aveam să-i spun nouţăţi, cred că se face o nouă
rotire a cadrelor şi trebuie să ne aşteptăm la cine ştie ce plăcinte ! »
« Brebenele, îi mai aminti Elena şoferului, vezi la zece fără ceva te repezi
să-l iai, s-o lase încolo de treabă, că aşa l-am pomenit… » Adina privi la el
şi era aşa cum i-l descrisese Elena, o namilă de om, amestecat cu multă
prostie. « şi doamna cine este ?- întrebă el insistent- cu ochii pe Adina- pare
nouă şi necunoscută ! » « Doamna este o rudă a mea de la ţară.. »
Masa fusese întinsă în sufragerie pe două rânduri şi locurile fuseseră
aproape ocupate. Când intrară cele două doamne, toţi îşi îndreptară privirile
spre ele. Se făcuse linişte, Adina se roşise toată şi chiar se întrebă ea în sinea
233