PRIVEGHIUL-roman

PAGE 230 400
proaspăt, proletarizată, care-şi vindea prin Tancioc ceea ce-i mai rămăsese
ca să supravieţuiască. « Ferice de tine, Eleno, că te-a mai făcut maică-ta şi-ai
căzut în zodia asta ! »- o lăudă Adina sincer, uitându-se mirată peste
tot. « Stai pe fotoliu şi aşteaptă-mă să fac o cafea că avem timp destul de
trăncăneală ! Nu te las eu să pleci aşa uşor de la mine! »- o rugă Elena şi
dispăru după nişte cortine de muselină care străluceau în luminile
policandrului din tavan.
« Doamna Adina, reveni Elena cu o tavă cu cele două ceşti cu cafea,
oamenii se schimbă, nu mai sunt Elena aceea de-atunci, Elena aceea s-a
înmormântat odată cu Gafencu, aveţi în faţă o altă Elenă, o copie pe invers,
indiferentă, transformată după noi tipicuri… După moartea lui Gafencu, am
stat câţiva ani de mi-am crescut copiii şi apoi, după ce mi s-au închis rănile,
m-am înscris la o şcoală de partid, după care m-au numit instructoare de
partid la Fabrica de confecţii, fosta apaca… Apoi mi-am refăcut viaţa, s-a
ţinut după mine un profesor de la Ştefan Gheorghiu câţiva ani până m-a
lămurit şi m-am căsătorit cu el. Ăsta mi-a schimbat viaţa, e un om
cumsecade şi m-am gândit că nu trebuie să dau cu piciorul sorţii…” ,,Ce
bine îmi pare, Eleno, că eşti fericită!”- se bucură sincer Adina, după care
tăcu şi îşi sorbi în linişte cafeaua. « Hai, acum e rândul dumneavoastră să vă
destăinuiţi ! Ce mai face tovarăşul Georgescu ? V-aţi căsătorit ? Tare v-a
iubit omul ăsta… » « Dragă Eleno, eu nu mă pot bucura de viaţă ca tine, eu
sunt blestemată să trăiesc nefericită- începu Adina să plângă- peste mine au
venit numai nenorociri, atunci, după ce am venit de la voi de la spital, m-am
certat cu fostul soţ, care m-a bruscat, lăsându-mă singură, şi a plecat peste
graniţă. Apoi s-au schimbat timpurile, eu am rămas să dau socoteală de
matrapaslâcurile Câmpinenilor, m-am căsătorit cu Ilie şi-am trăit câtva timp
fericiţi… Şi acum întreabă-mă de ce sunt aici, în Bucureşti. Ilie este arestat,
dragă, în urma unor denunţuri false, omul ăsta este complet nevinovat şi
stă-n arestul securităţii de-atâta timp …” Urmă o pauză, Adina îşi scoase
batista şi-şi şterse lacrimile din ochi. Elena rămase înmărmurită, îi aduse un
pahar cu apă şi-o rugă să-l bea să se răcorească. Adina continuă: « Ilie are
mari necazuri, personae necunoscute, egoiste, l-au vârât pe mâinile
securităţii şi-l învinuie de nişte bazaconii pe care nu le-a făcut, tipii ăia deacolo
insistă să-şi recunoască o vină imaginară, străină de noi şi nici el, nici
eu nu avem pe nimeni la care să apelăm…Omul ăsta e nevinovat ca
lacrima… » « Doamna Adina, staţi un pic că bărbatu-mio este prieten cu
tovarăşul Mânzatu şi în seara asta avem o întâlnire…De câte ori mă
întâlnesc cu caraghiosul ăsta mă distrerz pe seama prostiei lui, îmi zice
,,Eli”, aşa mă mângâie el, probabil că i-am intrat la suflet ! ,,Ce faci, doamna
Eli ?”- se strâmbă ea ca Mânzatu-ăsta, ,,Mersi bine, tovarăşu Mânzatu !”-
230