PRIVEGHIUL-roman

PAGE 23 400
5
ăi, fraţilor,-continua Ionel al lui Duran să povestească- am
M
ajuns la Chişinău cu trenul şi când ne-am dat jos din tren,
lume cât vedeai cu ochii, unii plângeau, alţii chiuiau de
bucurie, ne îmbrăţişam şi ne sărutam ; am intrat într-un
restaurant să bem şi noi ceva şi o dizoză a dracului, frumoasă, le cânta
camarazilor la ureche o romanţă :
În umbra vechilor salcâmi
Ne întâlneam adeseori
Şi ne iubeam ca doi nebuni
În pajiştea cu mii de flori…
Jucau bieţii soldaţi, scăpaţi parcă de la balamuc, se gândeau că lăsaseră
acasă iubite şi neveste şi-acum le veniseră un dor nebun de ele. Și suspina o
vioară şi-i ţinea isonul un acordeon şi-un ţambal şi dizoza cânta-cânta :
Sub nuc am cunoscut iubirea,
Un nuc bătrân şi înfrunzit,
Tu ai adăpostit sub ramuri
Un vis frumos,neisprăvit…
Un vis frumos,neisprăvit…
Vine un neamţ cu un locotenent român şi zice ăla : « voi vă distraţi şi
ruşii sun la câţiva kilometri de voi » şi neamţul « hanţ, zbanţ, cranţ ! » se
înfuria şi-şi bătea cu mâna centura de pe burtă…Da’ ce nouă ne păsa de el ?
Acum eram aproape acasă, un caporal l-a şi înjurat de mă-sa pe friţ, doar
eram în retragere…Şi venise o primăvară frumoasă şi înfloriseră grădinile
oraşului şi ieşiseră femeile la plimbare pe bulevard…Şi noi cu ochii după
ele…Şi cântecul care ne înnebunea, ,,un vis frumos, neisprăvit…” Dar zice
unu : « noi cu păduchii pe noi şi ne mai arde de muieri, să vină ruşii să ne şi
beleasă, eu arma n-o mai ridic, o dau dracului de viaţă ! » Ne umpluseră,
fraţilor, păduchii şi mizeria, hainele pe noi se făcuseră zdrenţe…Si ofiţerul
zice « nu te bucura, soldat, că ruşii vin cu molima comunismului, vor face
colhozuri şi-o să vă dea la gamelă să mâncaţi ! » Şi soldatul ăla scoase o
carte din buzunar, era un Almanah de prin 41,uite-zicea el-cartea începe cu
cuvântul Mareşalului : ,,Fraţi români, treceţi Prutul, zdobiţi duşmanul de la
răsărit”,trecuserăm Prutul, luaserăm Basarabia, ce dracu mai căutam noi
23