PRIVEGHIUL-roman

PAGE 224 400
armată, acte de studii ale bătrânilor şi ale lor şi câte şi mai câte… Gigea luă
teancul de hârtii şi veni cu ele în tindă, îl chemă şi pe Ionel lângă ea şi
începură să le citească pe prag. Prima dată dădură de o adresă a prefecturii
Teleorman prin care făcea cunoscut că Ion Andreescu, adică tatăl ei, e numit
notar la primăria Bucovu cu data de 1 noiembrie 1932. Apoi găsiră o carte
poştală scrisă tot de el lui frati-său, Stancu Andreescu, din armată. « Bă,
nene,-îi scria frati-său, să n-o iai pe Păuna că a fost o curvă, mă, s-a ţinut cu
toţi jandarmii cât ai fost tu plecat… »
-Vezi tu că tot aşa a fost cu ţaţa Păuna cum vorbea lumea, fata asta a lor
ei îi seamănă !- zise Ionel al lui Duran. Stancu Andreescu pe lângă cei doi
băieţi pierduţi în război mai făcuse două fete, pe Măriuţa, care ieşise
învăţătoare şi pe Lisăndrina, căreia îi deschisese prăvălie şi o măritaseră cu
un băiat al lui Arghir Bogatu. Pe Măriuţa o luase de nevastă Crivăţ, stătuseră
ce stătuseră la Silişte cu posturile şi, după dispariţia băieţilor, le dăduse casa
lui Ioniţă, care murise în război, şi se mutaseră în sat.
Urmară apoi actele pădurii pe care o cumpăraseră de la Câmpineanca,
trei pogoane, pentru fiecare copil câte un pogon, acum pădurea era
naţionalizată, pusese mâna statul pe ea. Pădurea se afla la marginea şoselei
Popeşti- Râca, lângă terenul de tir şi sport unde se instruiseră tinerii de la
premilitară pe timpul războiului. De câte ori Ionel şi Gigea treceau pe lângă
ea începeau să ofteze, trudiseră mult până o cumpăraseră, se împrumutase
Ion Andreescu, vânduseră pământ şi mahmudele… Actele le încheiase la
notariat la Slăveşti, se dusese Gigea cu unchi-său, Ionel era în război, era
iarnă, o iarnă grea, actele le făcuse pe numele ei.
-Dădui mahmudelele fetei degeaba, şi pământul, şi boii… Dar
Dumnezeu e mare, pupa-l-aş, poate întoarce iar timpurile…
-Tu nu vezi, Gigeo, că boierii se aşteptau la aşa ceva… Vându cocoana
pământul şi pădurea şi spălă putina, se duse dracului şi fi-său şi-o lăsară pe
amărâta asta de Adina lui Popa să tragă de necazuri, acum îl arestară şi pe
domnu’ Georgescu, ce vină o fi având el, săracu’…
Ăsta ce-o mai fi ?- puse Gigea mâna pe altă hârtie.
-Ăsta e un auzvais al lui tatica din 916 dat de nemţi, a stat săracu patru
ani prizonier în Germania…
-Uite şi actele pământului !- sări Gigea- astea sunt… Erau nişte hârtii
împachetate cu grijă şi legate cu fir de arnici; le desfăcu încet să nu cumva
să le rupă şi-ncepură să le citească. Mâna femeii tremura de emoţie, era aici
strânsă toată sudoarea lor de-o viaţă, a lor şi-a părinţilor lor… ,,Păi, făceam-aş
în gura lui de ţigan, auzi, să mă întrebe el pe mine că de unde am eu
pământul ăsta !…” ,,De unde ai pământ, te-ai născut cu pământ ?- se
strâmba ea, imitând pe Carol- uite, nemernicule , de unde-l am, de la taticu
224