PRIVEGHIUL-roman

PAGE 223 400
mai cu nimic, venea şi lua mâncare tot de acasă, cu banii ei murea de
foame…După ce venise din Bucureşti dăduse de alt necaz : i se umflaseră
picioarele de romatismul căpătat în război şi din când în când îl durea
ficatul. Mâncase nişte conserve stricate în Transnistria, fusese internat în
spital şi doctorul îi spusese să se ferească toată viaţa lui că oricând poate să
dea în gălbenare. Se pusese Gigea şi-i făcuse la ceai de sunătoare şi-l făcuse
bine, dar romatismului n-avea ce-i face, când şi când scotea capul, mai ales
pe vreme rea. Apoi cotele, impozitele, necazul cu ăla micu’ bolnav de
epilepsie, toată viaţa asta fusese un chin, noroc că se înţelesese bine cu
nevasta, dacă trăgea unul ăis şi altul cea era vaide capul lor ! Nu-i părea rău
de casa nevestei pe care o vânduse şi nici de pământul de la Stâmba şi de la
Plescarea, dacă ştia el de timpurile astea vindea şi pădurea şi lua casa lui
Pisă pentru copii, era vecină cu el, făceau amândoi un hotar. Ascultă şi auzi
câinele lătrând, sosise comisia la poartă. Strigă întâi Carol : « Bă, nea
Ionele ! » Unul de la raion îi zise în glumă: « Bă, Carole, la voi în sat numai
Ioni sunt, mă? Unul e Ion al Badii, altul Ion al lui Mamaie, ăsta e Ionel al lui
Duran, lui Leu îi ziceţi tot Ion, apoi Ion al lui Stancu Juncu, Ion Purcaru, Ion
Dumitrescu, Ion Ilie, Ion Ion, ce dracului satul ăsta are un singur naş? »
« Hai, mă de-aci că ăsta nu e acasă, nu vezi că are poarta încuiată ! »- zisese
unul din comisie pe care nu-l cunoştea. Şi plecaseră mai departe. Lui Ionel
al lui Duran îi veniră lacrimi în ochi, îl cuprinsese răcoarea, se uită pe cuca
casei să vadă dacă s-a dus comisia şi coborî din pod în tindă. De ce s-ar mai
apuca el dacă ăştia i-ar lua pământul ? S-ar mai considera el om între
oameni ?
Între timp veni şi Gigea acasă şi-i spuse bărbatului că trecuse şi prin
Ciuculeşti comisia, Stancu Andreescu îi spusese ce aflase şi el de la
şedinţele de partid că până în primăvară comuna trebuie să fie colectivizată,
nu mai e nicio scăpare, e ordin de sus.
-Ştii ce, hai să căutăm actele pământului şi ale pădurii, să le punem întro
cutie de fier şi să le îngropăm în grădină. Atunci când vor veni alte timpuri
le scoatem şi ne cerem drepturile înapoi. Nica Stancu aşa a făcut, el tot îl
mai aşteaptă pe băiatul-ăla din război, crede că acest copil nu e mort, a auzit
el de unu care a venit tocmai acum, a fost deportat în Siberia şi i-au dat
drumul şi crede că şi copilul lui tot acolo este ! I-a scris un bilet şi l-a pus la
grinda casei şi în bilet i-a spus unde a ascuns actele cu pământul…
Femeia intră în odaie, puse păturile de pe ladă jos pe pat şi desfăcu
lada, aici erau toate hainele lor cele bune, le dădu la o parte şi luă de pe
fundul lăzii toate actele lor, erau aici amestecate hârtii de toate felurile,
certificate de naştere, de moarte, obligaţii de predare a cotelor, acte de
vânzare-cumpărare, citaţii, bilete, cărţi poştale de la copii sau de la Ionel din
223