21.12.2016 Views

PRIVEGHIUL-roman

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.

PAGE 222 400<br />

-Ce să vedem, Ioane?- sări Bălăşica arsă parcă de foc- ce să vedem,<br />

dumnealor are leafă, le convine să bată ţurca prin sat, dar nouă ne-o<br />

conveni? Că tu n-ai izmene-n cur şi-ţi pică-n casă şi vreai să te treci? Ştii ce,<br />

maică, că nu te cunosc al cui eşti, tu să vorbeşti la bătătura mă-ti, să nu-mi<br />

vii mie cu iordane de-astea! Auzi, să vedem, tu Ioane, să te treci cu<br />

pământul ăla care nu-l ai, că ştii cum ai venit la mine, traistă-n băţ, să nu teatingi<br />

de pământul meu că fac moarte de om ! Şi femeia duse ciurelul cu<br />

mălai pe prispă, luă un cărpător şi începu să facă pârtie cu el prin curte.<br />

Ridica zăpada în sus, mai mult o vântura, prin faţa comisiei, în batjocură, să<br />

le scoată ochii, doar, doar or pleca.<br />

-Stai, fa, dracului, nu vezi că le scoţi ochii dumnealor !- sări cantonerul<br />

comunal, o huidumă de om, care până acum tăcuse şi ascultase balivernele<br />

femeii.<br />

-Intră, fă, amărâto, în casă, ţi s-a urât cu binele ?- o luă bărbatu-său de<br />

braţ şi o împinse spre prispă.<br />

-Băăă, sări Bălăşica cu cărpătorul la bărbat- tu să taci din gură că-ţi<br />

crăp una de nu te vezi! Să nu dea dracu să te treci c-ai sfeclit-o cu mine !<br />

Spune-le franc oamenilor că nu ne trecem şi gata !…<br />

Directorul GAS-ului care tăcuse până acum hotărâ să-i lase în pace :<br />

-Hai, tovarăşi, nu se trece, nu se trece, dragoste cu sila nu se poate face;<br />

lasă, ţaţă Bălăşico, c-ai să vii dumneata să ne rogi!<br />

-Euuu ? Să viu eu să vă rog ? Când o înţărca mutu’ iapa!- sări femeia,<br />

prinzând curaj când văzu că oamenii din comisie bat în retragere.<br />

Ionel al lui Duran, văzându-i, fugise repede în casă şi se aruncase pe<br />

gura podului. Era singur acasă, nevastă-sa se dusese pe la neamurile ei prin<br />

Ciuculeşti să vadă ce mai fac şi să-i întrebe dacă ei au vreun gând să se<br />

treacă. « Dacă se trec ei, ne trecem şi noi, dar să ştim, vindeam boii ăia şi<br />

pământul din Comuni şi le luam la copiii ăştia o casă ; aşa am făcut cu<br />

pădurea şi ne-a luat-o statul degeaba ! Bine c-am apucat de-am tăiat-o şi-am<br />

scos copiii ăştia învăţători că dacă o lăsam aşa, ne frângeam gâtul de<br />

necaz ! » În pod, Ionel al lui Duran îşi rememoră toată viaţa lui, numai de<br />

necazuri şi de muncă avusese parte; era mai bine să rămână în Bucureşti, cei<br />

ca el care rămăseseră în poliţie ajunseseră mari domni, le dăduse statul<br />

apartamente, îi îmbrăcase, îi încălţase, le dusese copiii la şcoli, deveniseră<br />

mari miliţieni care tăiau şi spânzurau… Şi el cu ce se alesese? A fugit de<br />

legionari, acum fuge de comunişti… Leu-ăsta s-a dat cu ei şi uite-l acu’,<br />

trăieşte ca belferul, l-a băgat Nae la cooperativă şi umblă toată ziua beat,<br />

tăind frunză la câini ! E adevărat că scosese şi el copiii-ăia învăţători, dar<br />

mare brumă nu se alesese de pe urma lor, băiatul din armată nu le scrisese<br />

decât odată dintr-o aplicaţie de la Cincu, iar fata din leafa ei nu se alegea<br />

222

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!