PRIVEGHIUL-roman

PAGE 221 400
şi lui din ciordeală, bucuroşi că le luase apărarea. Toţi râseră. Carol după cel
înjură pe director de prescura mă-si, vârî capul în ciutura cu apă şi sorbi
setos câteva guri cu apa proaspătă şi rece. Plecară iară unul câte unul şi
hotărâră să înceapă munca de lămurire cu Ion al Badii. Femeile pe la porţi
dădură semnalul că pe Linie a apărut comisia. Bărbaţii auziră şi fugiră toţi
care încotro văzură cu ochii să se pitească. Numai Bălăşica, soţia lui Ion al
Badii, rămăsese în poartă, uitându-se la ei. Ieşise din magazie cu un ciurel
de mălai în mână să facă mămăligă şi auzind alaiul o luase înspre poartă.
Carol bătu cu un ciomag în care se sprijinea în poartă.
-Ce e, maică, ce-aveţi cu noi ?- îi întâmpină Bălăşica, nevinovată. Era
poate singura din sat care nu aflase de comisie.
-Am vrea să vorbim cu nea Ion, ţaţă Bălăşico !- îI răspunse Carol care
se afla în fruntea comisiei.
-Ioaneee!- îşi strigă Bălăşica bărbatul- ia vin, mă, încoa că te cheamă
Carol!
-Care Carol, fa?
-Preşedintele Sfatului, mă!
-Ce-are, fa, cu mine, el nu ştie că vine Crăciunul şi lumea are treabă!-
ieşi Ion al Badii din saivanul oilor cu o furcă de bălegar în mână. Venea spre
poartă făcut cobiliţă, îmbătrânise mult şi nu i se vedea faţa de barbă şi de
mustaţă. Freca o ţigară între dinţi şi privea la oameni cu nedumerire.
-Da’ ce v-am făcut, oameni buni, de-aţi dat buzna la mine-n curte
tocmai acum de Sfântul Crăciun?
Oamenii din comisie nu mai aşteptară şi unul câte unul se strecurară pe
poartă sub un şopron.
-Nu ne-ai făcut nimic, nea Ioane, ce, nu ne cunoşti de te uiţi aşa chiorâş
la noi ?- îl întrebă Carol.
-Pe dumneata te cunosc că mi-ai luat grâul de pe arie odată, dar pe
dânşii de unde să-i cunosc?
-Dumnealui e tovarăşul Crivăţ, învăţătorul nostru, el e Ion al Oaţii,
dumnealor sunt de la raion, de la sfat, de la cooperativă…
-Şi ce vânt v-aduce pe la mine ?
-Am venit în legătură cu colectivul, vrem să-l mai mărim şi noi şi-am
vrea să te înscrii şi dumneata !- începu Crivăţ rugător, dăndu-i foc la ţigară
din ţigara lui. După ce trase de câteva ori din ţigară, Ion al Badii făcu o
pauză, privi peste toţi, ridicând capul şi dându-şi cocoaşa pe spate, le zise :
-Dar voi n-aveţi porci de tăiat ? Acu’ vă găsi pe voi colectivizarea, pe
timpul ăsta ? Lăsaţi oamenii să-şi petreacă sfintele sărbători ca lumea şi pe
urmă om mai vedea noi !
221