PRIVEGHIUL-roman

21.12.2016 Views

PAGE 220 400 Carol că dacă nu se trece o să vază el pe dracu, îi dă copiii-ăia afară din şcoli. Şi chiar mimă un dialog între el şi Carol : « De ce nu te treci, nea Ionele, ce abţinere ai ? » « N-am nicio abţinere, Carole, mai aştept şi eu să văd ce face lumea ! » « Pe cine mai aştepţi, nu vezi că americanii dumitale nu mai vin ! » « Pe aia mă-ti o aştept, sărăcanii dracului, lor le convine să facă colectiv că nu tu pământ, nu tu boi, nu tu plug, nu tu grapă, nu tu căruţă…Intră cu aia-n mână în colectiv ! D’apăi mie mi-o conveni să duc tot avutul acolo şi eu să rămân ca un prost pe bătătură ? » Ioviţă nu mai ieşi zile întregi din casă, parcă ceva se rupsese în el, se gândea că de acum încolo îi cam trecuse făina prin traistă, dacă se înscrie la colectiv n-are decât să se culce şi să moară, cine-l mai ţine pe el ? Fata aia luase câmpii prin Bucureşti, după ce se încadrase la apaca le scrisese acasă că s-a făcut membră de partid şi a trimis-o partidul la studii la Ştefan Gheorghiu, vor s-o pună secretară de partid pe secţie. ,,O găsi politica pe proasta aia, cum nu semănară ei cu mine să-şi vadă de treaba lor că au venit la mine să mă roage să mă înscriu şi averescanii, şi legionarii, şi ţărăniştii, şi liberarii, şi comuniştii şi eu mi-am văzut de treaba mea, ce-mi trebuie mie politică, dacă mâine, Doamne-fereşte se schimbă roata, nu intră ea la puşcărie ?” În decembrie se schimbă timpul, noroiul amorţi şi începu să ningă, cădeau primii fulgi de zăpadă peste sat, cădeau încet, parcă pluteau prin văzduh şi câmpia, şi dealul, şi salcâmii, şi casele oamenilor se îmbrăcară în haină nouă, un alb imaculat, venit parcă din poveste puse stăpânire peste tot. Copiii ieşiseră cu săniile pe derdeluş şi făceau un zgomot asurzitor, bucuroşi că în sfârşit venise iarna. Pe la case se auzea câte un guiţat de porc, oamenii începuseră să taie porcii, prin curţi focurile de paie ardeau pârlind grăsunii şi ţăranii se cinsteau cu ţuică fiartă la pomana porcului. Tocmai acum îşi făcu apariţia şi comisia, urca încet coama dealului în frunte cu Carol care se aşezase pe vizdurile unei fântâni şi rodea nişte şorici proaspăt luat de la un vecin care tăiase porcul. « Bă, ţigane, glumea directorul GASeului, să-ţi spun un banc cu balaoacheşii tăi ! » « Lasă-te, tovarăşe director, de bancuri,- îi răspunse Carol ronţăind mai mult în gingii şoriciul, de ce faci ură de rasă ? » « A venit un ţăran la sfatul popular să reclame că nişte ţigani i-au furat găinile. Preşedinte era tot unul ca tine, un ţigan, pe care-l făcuse partidul membru. Preşedintele cheamă pe ţigani la sfat şi-i ia la întrebări. Preşedintele : ,,Bă, balaoacheşilor, ciordit-aţi ciricliu ?” Ţiganii: ,,Ciorditam, mânca-te-aş!” Preşedintele : ,,Mişto ?” Ţiganii: ,,Mişto!” Preşedintele: ,,Baro?” Ţiganii: ,,Baro!, baro!” Preşedintele către ţăran: ,,Măi, omule, ăştia se jură şi pe mă-sa şi pe ta-so că n-au pus ei mâna pe găini!” Seara preşedintele se pomeneşte cu orătăniile prin curte pe la el, îi adusese ţiganii 220

PAGE 221 400 şi lui din ciordeală, bucuroşi că le luase apărarea. Toţi râseră. Carol după cel înjură pe director de prescura mă-si, vârî capul în ciutura cu apă şi sorbi setos câteva guri cu apa proaspătă şi rece. Plecară iară unul câte unul şi hotărâră să înceapă munca de lămurire cu Ion al Badii. Femeile pe la porţi dădură semnalul că pe Linie a apărut comisia. Bărbaţii auziră şi fugiră toţi care încotro văzură cu ochii să se pitească. Numai Bălăşica, soţia lui Ion al Badii, rămăsese în poartă, uitându-se la ei. Ieşise din magazie cu un ciurel de mălai în mână să facă mămăligă şi auzind alaiul o luase înspre poartă. Carol bătu cu un ciomag în care se sprijinea în poartă. -Ce e, maică, ce-aveţi cu noi ?- îi întâmpină Bălăşica, nevinovată. Era poate singura din sat care nu aflase de comisie. -Am vrea să vorbim cu nea Ion, ţaţă Bălăşico !- îI răspunse Carol care se afla în fruntea comisiei. -Ioaneee!- îşi strigă Bălăşica bărbatul- ia vin, mă, încoa că te cheamă Carol! -Care Carol, fa? -Preşedintele Sfatului, mă! -Ce-are, fa, cu mine, el nu ştie că vine Crăciunul şi lumea are treabă!- ieşi Ion al Badii din saivanul oilor cu o furcă de bălegar în mână. Venea spre poartă făcut cobiliţă, îmbătrânise mult şi nu i se vedea faţa de barbă şi de mustaţă. Freca o ţigară între dinţi şi privea la oameni cu nedumerire. -Da’ ce v-am făcut, oameni buni, de-aţi dat buzna la mine-n curte tocmai acum de Sfântul Crăciun? Oamenii din comisie nu mai aşteptară şi unul câte unul se strecurară pe poartă sub un şopron. -Nu ne-ai făcut nimic, nea Ioane, ce, nu ne cunoşti de te uiţi aşa chiorâş la noi ?- îl întrebă Carol. -Pe dumneata te cunosc că mi-ai luat grâul de pe arie odată, dar pe dânşii de unde să-i cunosc? -Dumnealui e tovarăşul Crivăţ, învăţătorul nostru, el e Ion al Oaţii, dumnealor sunt de la raion, de la sfat, de la cooperativă… -Şi ce vânt v-aduce pe la mine ? -Am venit în legătură cu colectivul, vrem să-l mai mărim şi noi şi-am vrea să te înscrii şi dumneata !- începu Crivăţ rugător, dăndu-i foc la ţigară din ţigara lui. După ce trase de câteva ori din ţigară, Ion al Badii făcu o pauză, privi peste toţi, ridicând capul şi dându-şi cocoaşa pe spate, le zise : -Dar voi n-aveţi porci de tăiat ? Acu’ vă găsi pe voi colectivizarea, pe timpul ăsta ? Lăsaţi oamenii să-şi petreacă sfintele sărbători ca lumea şi pe urmă om mai vedea noi ! 221

PAGE 220 400<br />

Carol că dacă nu se trece o să vază el pe dracu, îi dă copiii-ăia afară din<br />

şcoli. Şi chiar mimă un dialog între el şi Carol : « De ce nu te treci, nea<br />

Ionele, ce abţinere ai ? » « N-am nicio abţinere, Carole, mai aştept şi eu să<br />

văd ce face lumea ! » « Pe cine mai aştepţi, nu vezi că americanii dumitale<br />

nu mai vin ! » « Pe aia mă-ti o aştept, sărăcanii dracului, lor le convine să<br />

facă colectiv că nu tu pământ, nu tu boi, nu tu plug, nu tu grapă, nu tu<br />

căruţă…Intră cu aia-n mână în colectiv ! D’apăi mie mi-o conveni să duc tot<br />

avutul acolo şi eu să rămân ca un prost pe bătătură ? »<br />

Ioviţă nu mai ieşi zile întregi din casă, parcă ceva se rupsese în el, se<br />

gândea că de acum încolo îi cam trecuse făina prin traistă, dacă se înscrie la<br />

colectiv n-are decât să se culce şi să moară, cine-l mai ţine pe el ? Fata aia<br />

luase câmpii prin Bucureşti, după ce se încadrase la apaca le scrisese acasă<br />

că s-a făcut membră de partid şi a trimis-o partidul la studii la Ştefan<br />

Gheorghiu, vor s-o pună secretară de partid pe secţie. ,,O găsi politica pe<br />

proasta aia, cum nu semănară ei cu mine să-şi vadă de treaba lor că au venit<br />

la mine să mă roage să mă înscriu şi averescanii, şi legionarii, şi ţărăniştii, şi<br />

liberarii, şi comuniştii şi eu mi-am văzut de treaba mea, ce-mi trebuie mie<br />

politică, dacă mâine, Doamne-fereşte se schimbă roata, nu intră ea la<br />

puşcărie ?”<br />

În decembrie se schimbă timpul, noroiul amorţi şi începu să ningă,<br />

cădeau primii fulgi de zăpadă peste sat, cădeau încet, parcă pluteau prin<br />

văzduh şi câmpia, şi dealul, şi salcâmii, şi casele oamenilor se îmbrăcară în<br />

haină nouă, un alb imaculat, venit parcă din poveste puse stăpânire peste<br />

tot. Copiii ieşiseră cu săniile pe derdeluş şi făceau un zgomot asurzitor,<br />

bucuroşi că în sfârşit venise iarna. Pe la case se auzea câte un guiţat de porc,<br />

oamenii începuseră să taie porcii, prin curţi focurile de paie ardeau pârlind<br />

grăsunii şi ţăranii se cinsteau cu ţuică fiartă la pomana porcului. Tocmai<br />

acum îşi făcu apariţia şi comisia, urca încet coama dealului în frunte cu<br />

Carol care se aşezase pe vizdurile unei fântâni şi rodea nişte şorici proaspăt<br />

luat de la un vecin care tăiase porcul. « Bă, ţigane, glumea directorul GASeului,<br />

să-ţi spun un banc cu balaoacheşii tăi ! » « Lasă-te, tovarăşe director,<br />

de bancuri,- îi răspunse Carol ronţăind mai mult în gingii şoriciul, de ce faci<br />

ură de rasă ? » « A venit un ţăran la sfatul popular să reclame că nişte ţigani<br />

i-au furat găinile. Preşedinte era tot unul ca tine, un ţigan, pe care-l făcuse<br />

partidul membru. Preşedintele cheamă pe ţigani la sfat şi-i ia la întrebări.<br />

Preşedintele : ,,Bă, balaoacheşilor, ciordit-aţi ciricliu ?” Ţiganii: ,,Ciorditam,<br />

mânca-te-aş!” Preşedintele : ,,Mişto ?” Ţiganii: ,,Mişto!” Preşedintele:<br />

,,Baro?” Ţiganii: ,,Baro!, baro!” Preşedintele către ţăran: ,,Măi, omule, ăştia<br />

se jură şi pe mă-sa şi pe ta-so că n-au pus ei mâna pe găini!” Seara<br />

preşedintele se pomeneşte cu orătăniile prin curte pe la el, îi adusese ţiganii<br />

220

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!