PRIVEGHIUL-roman
PAGE 220 400 Carol că dacă nu se trece o să vază el pe dracu, îi dă copiii-ăia afară din şcoli. Şi chiar mimă un dialog între el şi Carol : « De ce nu te treci, nea Ionele, ce abţinere ai ? » « N-am nicio abţinere, Carole, mai aştept şi eu să văd ce face lumea ! » « Pe cine mai aştepţi, nu vezi că americanii dumitale nu mai vin ! » « Pe aia mă-ti o aştept, sărăcanii dracului, lor le convine să facă colectiv că nu tu pământ, nu tu boi, nu tu plug, nu tu grapă, nu tu căruţă…Intră cu aia-n mână în colectiv ! D’apăi mie mi-o conveni să duc tot avutul acolo şi eu să rămân ca un prost pe bătătură ? » Ioviţă nu mai ieşi zile întregi din casă, parcă ceva se rupsese în el, se gândea că de acum încolo îi cam trecuse făina prin traistă, dacă se înscrie la colectiv n-are decât să se culce şi să moară, cine-l mai ţine pe el ? Fata aia luase câmpii prin Bucureşti, după ce se încadrase la apaca le scrisese acasă că s-a făcut membră de partid şi a trimis-o partidul la studii la Ştefan Gheorghiu, vor s-o pună secretară de partid pe secţie. ,,O găsi politica pe proasta aia, cum nu semănară ei cu mine să-şi vadă de treaba lor că au venit la mine să mă roage să mă înscriu şi averescanii, şi legionarii, şi ţărăniştii, şi liberarii, şi comuniştii şi eu mi-am văzut de treaba mea, ce-mi trebuie mie politică, dacă mâine, Doamne-fereşte se schimbă roata, nu intră ea la puşcărie ?” În decembrie se schimbă timpul, noroiul amorţi şi începu să ningă, cădeau primii fulgi de zăpadă peste sat, cădeau încet, parcă pluteau prin văzduh şi câmpia, şi dealul, şi salcâmii, şi casele oamenilor se îmbrăcară în haină nouă, un alb imaculat, venit parcă din poveste puse stăpânire peste tot. Copiii ieşiseră cu săniile pe derdeluş şi făceau un zgomot asurzitor, bucuroşi că în sfârşit venise iarna. Pe la case se auzea câte un guiţat de porc, oamenii începuseră să taie porcii, prin curţi focurile de paie ardeau pârlind grăsunii şi ţăranii se cinsteau cu ţuică fiartă la pomana porcului. Tocmai acum îşi făcu apariţia şi comisia, urca încet coama dealului în frunte cu Carol care se aşezase pe vizdurile unei fântâni şi rodea nişte şorici proaspăt luat de la un vecin care tăiase porcul. « Bă, ţigane, glumea directorul GASeului, să-ţi spun un banc cu balaoacheşii tăi ! » « Lasă-te, tovarăşe director, de bancuri,- îi răspunse Carol ronţăind mai mult în gingii şoriciul, de ce faci ură de rasă ? » « A venit un ţăran la sfatul popular să reclame că nişte ţigani i-au furat găinile. Preşedinte era tot unul ca tine, un ţigan, pe care-l făcuse partidul membru. Preşedintele cheamă pe ţigani la sfat şi-i ia la întrebări. Preşedintele : ,,Bă, balaoacheşilor, ciordit-aţi ciricliu ?” Ţiganii: ,,Ciorditam, mânca-te-aş!” Preşedintele : ,,Mişto ?” Ţiganii: ,,Mişto!” Preşedintele: ,,Baro?” Ţiganii: ,,Baro!, baro!” Preşedintele către ţăran: ,,Măi, omule, ăştia se jură şi pe mă-sa şi pe ta-so că n-au pus ei mâna pe găini!” Seara preşedintele se pomeneşte cu orătăniile prin curte pe la el, îi adusese ţiganii 220
PAGE 221 400 şi lui din ciordeală, bucuroşi că le luase apărarea. Toţi râseră. Carol după cel înjură pe director de prescura mă-si, vârî capul în ciutura cu apă şi sorbi setos câteva guri cu apa proaspătă şi rece. Plecară iară unul câte unul şi hotărâră să înceapă munca de lămurire cu Ion al Badii. Femeile pe la porţi dădură semnalul că pe Linie a apărut comisia. Bărbaţii auziră şi fugiră toţi care încotro văzură cu ochii să se pitească. Numai Bălăşica, soţia lui Ion al Badii, rămăsese în poartă, uitându-se la ei. Ieşise din magazie cu un ciurel de mălai în mână să facă mămăligă şi auzind alaiul o luase înspre poartă. Carol bătu cu un ciomag în care se sprijinea în poartă. -Ce e, maică, ce-aveţi cu noi ?- îi întâmpină Bălăşica, nevinovată. Era poate singura din sat care nu aflase de comisie. -Am vrea să vorbim cu nea Ion, ţaţă Bălăşico !- îI răspunse Carol care se afla în fruntea comisiei. -Ioaneee!- îşi strigă Bălăşica bărbatul- ia vin, mă, încoa că te cheamă Carol! -Care Carol, fa? -Preşedintele Sfatului, mă! -Ce-are, fa, cu mine, el nu ştie că vine Crăciunul şi lumea are treabă!- ieşi Ion al Badii din saivanul oilor cu o furcă de bălegar în mână. Venea spre poartă făcut cobiliţă, îmbătrânise mult şi nu i se vedea faţa de barbă şi de mustaţă. Freca o ţigară între dinţi şi privea la oameni cu nedumerire. -Da’ ce v-am făcut, oameni buni, de-aţi dat buzna la mine-n curte tocmai acum de Sfântul Crăciun? Oamenii din comisie nu mai aşteptară şi unul câte unul se strecurară pe poartă sub un şopron. -Nu ne-ai făcut nimic, nea Ioane, ce, nu ne cunoşti de te uiţi aşa chiorâş la noi ?- îl întrebă Carol. -Pe dumneata te cunosc că mi-ai luat grâul de pe arie odată, dar pe dânşii de unde să-i cunosc? -Dumnealui e tovarăşul Crivăţ, învăţătorul nostru, el e Ion al Oaţii, dumnealor sunt de la raion, de la sfat, de la cooperativă… -Şi ce vânt v-aduce pe la mine ? -Am venit în legătură cu colectivul, vrem să-l mai mărim şi noi şi-am vrea să te înscrii şi dumneata !- începu Crivăţ rugător, dăndu-i foc la ţigară din ţigara lui. După ce trase de câteva ori din ţigară, Ion al Badii făcu o pauză, privi peste toţi, ridicând capul şi dându-şi cocoaşa pe spate, le zise : -Dar voi n-aveţi porci de tăiat ? Acu’ vă găsi pe voi colectivizarea, pe timpul ăsta ? Lăsaţi oamenii să-şi petreacă sfintele sărbători ca lumea şi pe urmă om mai vedea noi ! 221
- Page 169 and 170: PAGE 169 400 Nae. « Dă-l, mă, î
- Page 171 and 172: PAGE 171 400 acasă ? » « Am să
- Page 173 and 174: PAGE 173 400 ,,semnătură de minis
- Page 175 and 176: PAGE 175 400 A doua zi pe la două
- Page 177 and 178: PAGE 177 400 rezultatul, strâmbă
- Page 179 and 180: PAGE 179 400 Aşa se face că se du
- Page 181 and 182: PAGE 181 400 aşa de mult de ei în
- Page 183 and 184: PAGE 183 400 38 on Bratu umbla prin
- Page 185 and 186: PAGE 185 400 A doua zi plecă la Pi
- Page 187 and 188: PAGE 187 400 un colţ să nu ne-aud
- Page 189 and 190: PAGE 189 400 ne mai trimit şi ele
- Page 191 and 192: PAGE 191 400 39 dina fu absorbită
- Page 193 and 194: PAGE 193 400 trebuia să fie pregă
- Page 195 and 196: PAGE 195 400 40 ospodăria lui Iovi
- Page 197 and 198: PAGE 197 400 când bietul copil voi
- Page 199 and 200: PAGE 199 400 el, ,,ce bă, Ioviţă
- Page 201 and 202: PAGE 201 400 -Doarme în fânar, ha
- Page 203 and 204: PAGE 203 400 frică să nu creadă
- Page 205 and 206: PAGE 205 400 -Bă, moşule,- sare p
- Page 207 and 208: PAGE 207 400 omul de servici, care
- Page 209 and 210: PAGE 209 400 -Hai noroc, tovarăşe
- Page 211 and 212: PAGE 211 400 când colegii lui plec
- Page 213 and 214: PAGE 213 400 această femeie pe car
- Page 215 and 216: PAGE 215 400 poliţie… » « Poat
- Page 217 and 218: PAGE 217 400 - Şi ce-i cu asta ? C
- Page 219: PAGE 219 400 întâmplă şi minune
- Page 223 and 224: PAGE 223 400 mai cu nimic, venea ş
- Page 225 and 226: PAGE 225 400 şi de la moşii şi s
- Page 227 and 228: PAGE 227 400 înfipsese pe coama de
- Page 229 and 230: PAGE 229 400 43 upă arestarea lui
- Page 231 and 232: PAGE 231 400 nu-i place niciodată
- Page 233 and 234: PAGE 233 400 lui nevastă era o fem
- Page 235 and 236: PAGE 235 400 Această scenă mai li
- Page 237 and 238: PAGE 237 400 44 eara flăcăii şi
- Page 239 and 240: PAGE 239 400 Bucureşti la intrepri
- Page 241 and 242: PAGE 241 400 i ia la bătaie sau le
- Page 243 and 244: PAGE 243 400 pumnii pe el, ,,na, na
- Page 245 and 246: PAGE 245 400 45 n duminica următoa
- Page 247 and 248: PAGE 247 400 informaţii, martorul
- Page 249 and 250: PAGE 249 400 cânta ciocârlia în
- Page 251 and 252: PAGE 251 400 46 a poartă la Ioviţ
- Page 253 and 254: PAGE 253 400 ochii i se pierduseră
- Page 255 and 256: PAGE 255 400 mai vadă fratele nici
- Page 257 and 258: PAGE 257 400 surcică din gard şi
- Page 259 and 260: PAGE 259 400 În Valea Piscului îl
- Page 261 and 262: PAGE 261 400 48 onel al lui Duran e
- Page 263 and 264: PAGE 263 400 trimisese partidul în
- Page 265 and 266: PAGE 265 400 rugându-se parcă ace
- Page 267 and 268: PAGE 267 400 trăgând de volan, ce
- Page 269 and 270: PAGE 269 400 făcuseră acolo un mo
PAGE 220 400<br />
Carol că dacă nu se trece o să vază el pe dracu, îi dă copiii-ăia afară din<br />
şcoli. Şi chiar mimă un dialog între el şi Carol : « De ce nu te treci, nea<br />
Ionele, ce abţinere ai ? » « N-am nicio abţinere, Carole, mai aştept şi eu să<br />
văd ce face lumea ! » « Pe cine mai aştepţi, nu vezi că americanii dumitale<br />
nu mai vin ! » « Pe aia mă-ti o aştept, sărăcanii dracului, lor le convine să<br />
facă colectiv că nu tu pământ, nu tu boi, nu tu plug, nu tu grapă, nu tu<br />
căruţă…Intră cu aia-n mână în colectiv ! D’apăi mie mi-o conveni să duc tot<br />
avutul acolo şi eu să rămân ca un prost pe bătătură ? »<br />
Ioviţă nu mai ieşi zile întregi din casă, parcă ceva se rupsese în el, se<br />
gândea că de acum încolo îi cam trecuse făina prin traistă, dacă se înscrie la<br />
colectiv n-are decât să se culce şi să moară, cine-l mai ţine pe el ? Fata aia<br />
luase câmpii prin Bucureşti, după ce se încadrase la apaca le scrisese acasă<br />
că s-a făcut membră de partid şi a trimis-o partidul la studii la Ştefan<br />
Gheorghiu, vor s-o pună secretară de partid pe secţie. ,,O găsi politica pe<br />
proasta aia, cum nu semănară ei cu mine să-şi vadă de treaba lor că au venit<br />
la mine să mă roage să mă înscriu şi averescanii, şi legionarii, şi ţărăniştii, şi<br />
liberarii, şi comuniştii şi eu mi-am văzut de treaba mea, ce-mi trebuie mie<br />
politică, dacă mâine, Doamne-fereşte se schimbă roata, nu intră ea la<br />
puşcărie ?”<br />
În decembrie se schimbă timpul, noroiul amorţi şi începu să ningă,<br />
cădeau primii fulgi de zăpadă peste sat, cădeau încet, parcă pluteau prin<br />
văzduh şi câmpia, şi dealul, şi salcâmii, şi casele oamenilor se îmbrăcară în<br />
haină nouă, un alb imaculat, venit parcă din poveste puse stăpânire peste<br />
tot. Copiii ieşiseră cu săniile pe derdeluş şi făceau un zgomot asurzitor,<br />
bucuroşi că în sfârşit venise iarna. Pe la case se auzea câte un guiţat de porc,<br />
oamenii începuseră să taie porcii, prin curţi focurile de paie ardeau pârlind<br />
grăsunii şi ţăranii se cinsteau cu ţuică fiartă la pomana porcului. Tocmai<br />
acum îşi făcu apariţia şi comisia, urca încet coama dealului în frunte cu<br />
Carol care se aşezase pe vizdurile unei fântâni şi rodea nişte şorici proaspăt<br />
luat de la un vecin care tăiase porcul. « Bă, ţigane, glumea directorul GASeului,<br />
să-ţi spun un banc cu balaoacheşii tăi ! » « Lasă-te, tovarăşe director,<br />
de bancuri,- îi răspunse Carol ronţăind mai mult în gingii şoriciul, de ce faci<br />
ură de rasă ? » « A venit un ţăran la sfatul popular să reclame că nişte ţigani<br />
i-au furat găinile. Preşedinte era tot unul ca tine, un ţigan, pe care-l făcuse<br />
partidul membru. Preşedintele cheamă pe ţigani la sfat şi-i ia la întrebări.<br />
Preşedintele : ,,Bă, balaoacheşilor, ciordit-aţi ciricliu ?” Ţiganii: ,,Ciorditam,<br />
mânca-te-aş!” Preşedintele : ,,Mişto ?” Ţiganii: ,,Mişto!” Preşedintele:<br />
,,Baro?” Ţiganii: ,,Baro!, baro!” Preşedintele către ţăran: ,,Măi, omule, ăştia<br />
se jură şi pe mă-sa şi pe ta-so că n-au pus ei mâna pe găini!” Seara<br />
preşedintele se pomeneşte cu orătăniile prin curte pe la el, îi adusese ţiganii<br />
220