PRIVEGHIUL-roman

PAGE 219 400
întâmplă şi minunea : veni de la raion acelaşi secretar doi, Florea, convocă
toată suflarea la şcoală şi spuse franc că e ordin de sus, de la Gheorghiu-Dej
să se grăbească munca de colectivizare în aşa fel încât în primăvară să fie
gata. Îl sculase pe Carol în picioare în şedinţă şi-l pusese să raporteze câte
cereri a făcut în plus. Preşedintele care de fiecare dată ştia să ticluiască bine
răspunsurile, de data aceasta puse capul în jos şi tăcu. « De ce taci, Carole,
de-aia te-a pus pe tine partidul aici ?- se repezise secretarul doi la el, tunând
şi fulgerând- asta e muncă politică la voi aici ? Într-o lună să fie tot satul
colectivizat, suntem în noiembrie, până-n anul nou să-mi raportezi că aţi
terminat ! » « Am înţeles ! »- îngânase Carol care luase o mutră de bleg sub
privirile înmărmurite ale celor din sală. « Faceţi o comisie serioasă din cei
de la sfat, de la cooperativă şi de la şcoală, puneţi în ea pe cei care s-au
înscris şi treceţi la treabă!. Lămuriţi ţăranii că asta e linia, în colectivă vor
trăi mai bine, partidul ştie ce face!”
În comisie se pusese ca preşedinte Carol al Dii, el trebuia s-o îndrume
unde trebuie să meargă şi ce să facă. Lângă el apăruse un lungan de la
regiune, bine făcut, despre care nu prea ştia nimeni nimic, dar se bănuia că
este de la securitate. Ca ajutor al preşedintelui venise directorul IAS-eului,
un muncitor care fusese luat de la ciocan şi adus în sat ca director peste
moşia Câmpinencii. Se instalase la castel cu familia şi se plimba toată ziua
prin sat în trăsura fostei boieroaice. Omul se îmburghezise şi el, avea haine
noi, cisme bilgher, o haină de piele cu un guler enorm şi umbla după femei
prin sat cu nasul plin de băutură. După ei veneau funcţionarii de la Sfat, un
agent veterinar bun numai de şotii, un agronom care se ocupa cu registrul
agricol, contabilul, un fost ţârcovnic de biserică care se lăsase de cele sfinte
şi intrase funcţionar să ia şi el un ban, secretarul sfatului, Trâncă, neam de
ungur statornicit aici după mamă-sa care se măritase cu un localnic, şi
învăţătorii, care lăsaseră şcoala pe planul doi, şi acum se preocupau cu
munca de lămurire. Din învăţători cel mai activ era Crivăţ, după care urmau
Nae Steru, Petre Popescu, Alexandru Ionescu. Pe Adina Georgescu şi cu
vreo două învăţătoare le ţineau la şcoală să facă linişte şi să aibă grijă de
copii.
Zvonul se duse repede în sat după ce GAZ-ul secretarului doi făcu cale
întoarsă spre raion numai cu şoferul Licaciu, trecând în viteză şi împroşcând
gardurile cu noroi. « Ce-o mai fi şi cu comisia asta- gândea Ionel al lui
Duran-nu e cum vorbeau unii că aduce miliţieni îmbrăcaţi în civil care te
deznoadă în bătaie dacă nu te treci, sunt oameni de-ai noştri, de-aci din sat
cu care te poţi înţelege ! » În definitiv copiii lui terminaseră şcolile, fata
fusese repartizată ca învăţătoare la Căldăraru şi băiatul plecase în armată. Iar
cel mic murise cu puţin timp în urmă. Nu mai era cuţitul la gât să-l ameninţe
219