PRIVEGHIUL-roman

PAGE 216 400
43
upă chestia cu grâul de pe arie, Ionel al lui Duran şi cu
D
Ioviţă, deşi duseseră toată recolta la bază a doua zi, stătură
câtva timp fugiţi prin pădurea Piscului; intrase frica în ei, zi
de zi căra maşina neagră la raion sau la regiune sau dracu
mai ştie unde, ba pe unul, ba pe altul, şi se aşteptau şi ei să le vină rândul.
Mai întâi îl ridicaseră pe cumnatul lor, pe Ion al Micului, apoi pe Trâncă,
venit proaspăt de la canal, încercaseră să-l ridice şi pe Ion al lui Stan
Stănică, dar fugise şi el încotro văzuse cu ochii, îl căutaseră ce-l căutaseră şi
se lipsiseră de el. Pe unii îi luau noaptea de acasă, le puneau nişte ochelari
negri la ochi şi-i plimbau ce-i plimbau pe marginea satului, le trăgeau câteva
perechi de palme să spună ce ştiu şi-apoi le dădeau drumul. ,,Duceţi-vă
dracului- le ziceau ei- partidul vă face bine şi voi îi daţi cu piciorul !” „Ăsta
e bine, domnule, să vină să-ţi ia îmbucătura de la gură să te lase flămând, săţi
lase copiii muritori de foame şi nevasta plângând pe vatră că n-are din ce
le face o cocoaşă de pâine ?”- se plângeau ţăranii unii altora pe la porţi sau
pe unde fugiseră.
Nu trecu mult de la această întâmplare că în comună veni o echipă de
activişti să-i lămurească pe ţărani să strângă pământul la un loc în
întovărăşiri şi începură mai întâi cu tarlaua de la Fagi. Primul care fu chemat
la sfat era Ionel al lui Duran.
-Nea Ionele, -încerca preşedintele Carol să-l lămurească- dumneata ai
copiii-ăia pe la şcoli, vreai să-i chemăm acasă ? Nu se întâmplă nimic dacă
semnezi cererea, pământul rămâne tot al dumitale, noi îl muncim cu
tractoare, ne luăm şi noi partea noastră şi-ţi iai şi dumneata partea dumitale!
- Să întreb şi eu muiera aia că e pământul ei ! - îi răspunsese Ionel al lui
Duran .
- Dumneata ai fost sergent de stradă pe timpul lui Antonescu ?
- Da, am fost !
- Am o informare că la o adunare la 23 august când s-au confruntat
forţele noastre cu cele ale opoziţiei, dumneata, ca sergent de stradă, n-ai luat
atitudine când o femeie tânără din mulţime striga ca nebuna :
Vrem făină, vrem mălai
Vrem pe regele Mihai !
Şi afară cu ,,davai” !
Era o repliocă la « Davai ceas, davai moşia, horoşo tovărăşia !, glumi Carol
cu el.
216