PRIVEGHIUL-roman

PAGE 209 400
-Hai noroc, tovarăşe secretar !- se făcu Carol că nu aude întrebărileăştia
e reacţionari, asta este, mumele lor de netrebnici, se pun ei cu partidu ?
Lasă-i pe mine că scot eu boşogii din ei !
-Breee, Carole, făcu Florea un semn prin aer cu mâna, aţâţat de licoarea
din pahar, n-o lua tu aşa, unde e, breee, munca de lămurire ? Partidu se
sprijine, breee, pe ţărani, să-i băgăm pe toţi la puşcărie, breee ? Cu cine mai
facem agricultură, breee ? Cine mai dă cotele, breee ?
Carol tăcu, avea dreptate secretarul doi, dacă băga tot satul la puşcărie,
el peste cine mai guverna ? Dom’le, trebuie să ai tactică în construirea
socialismului la sate, trebuie să te aliezi cu ţăranul sărac şi cu cel mijlocaş,
împotriva chiaburilor ! Ăştia e clasa care trebuie distrusă, nu Mariţa şi cu al
lui Jianu !
-Luăm capii, tovarăşe secretar, şi-i băgăm în procuratură !- sări Carol,
ca şi cum ar fi descoperit cine ştie ce secret.
-Şi care sunt, breee, capii-ăia? Aici e aici: o trimiţi pe Mariţa asta în
puşcărie? Sau pe fulăii-ăia doi care sunt şi membri uteme ? C-am auzit că i-
aţi făcut şi utemişti! Sau pe Troscot –ăla nebunul?
Şi tăcură, se-auzeau în toată încăperea doar fălcile lor ronţăind
ciortanele de găină şi din când în când gâlgâitul licoarei roşietice care
aluneca pe gât…,,Dom’le- gândea Florea- ce bine era acolo la Griviţa Roşie,
la atelierele lui acolo, îşi vedea de câlţii lui, nu mai trăgea targa pe uscat aici
la marginea pământului…” Era el capabil să construiască socialismul la
sate, cum le spusese Dej ? Cu cine dracului să-l construieşti ? Cu Carol al
Dii şi cu Ion al Oaţii ? ,,Ne trebuie oameni noi, tovarăşi, proveniţi din clasa
muncitoare, nu lichele de-astea…”
Secretarul mâncă şi se trânti într-un pat la camera oficială care era întro
altă încăpere a primăriei. Aprinse ţigara şi cu faţa în sus da fumul în
cercuri spre tavanul încăperii. Cine dracului îl trimisese pe el aici în acest
capăt de ţară să construiască el socialismul ? Nu era mai bine acolo la
Griviţa Roşie, se ducea opt ore la serviciu, îşi făcea treaba ca un om cinstit
şi se întorcea acasă la muiere sau intra în cârciumă şi bea şi el liniştit o bere,
două, fără bătaia asta de cap. Vinul îl ameţise, îl urca parcă la ceruri, se
însurase şi el proaspăt şi lăsase mândreţea de femeie singură prin
Bucureşti…Dacă apuca să facă şi el un copil, mai era ce mai era, dar femeia,
fără ocupaţie şi fără bărbat lângă ea, cine ştie de ce s-apucă…C-a văzut el
multe la viţa lui…
209