PRIVEGHIUL-roman

PAGE 203 400
frică să nu creadă ăştia că au pus ei la cale aşa ceva ! Opriseră vaporul din
lipsă de combustibil şi-o luaseră spre întunericul pădurii, liniştea se
aşternuse peste tot doar o javră de câine se mai auzea lătrând la marginea
satului…O spuză de vânt adia uşor dinspre apus şi în vale, apa Bucovului
curgea-n bulboane mici, clipocind uşor, în bătaia lunii, căldura de peste zi se
ostoise odată cu apusul soarelui, apăruseră şi stelele, fetele de pe arie
fugiseră să se scalde, în liniştea serii păreau nişte fecioare care îndeplinesc
un ritual, ,,jocul ielelor, jocul ielelor !”,- repeta Troscot de acolo de sus de
pe batoză- ,,ia uitaţi-vă la Târsă cum fuge după ele cu puşca, băăă, lasă-le-n
pace, vin la mine să ne socotim !…” În pădurea din apropiere se-auzea
foşnet de frunze, o ciocârlie întârziată, se suia în înaltul cerului şi apoi se
lăsa ca o săgeată şi odată cu virajul ei dădea drumul unor sunete fantastice,
piu, piu, piu, chi, chi, chi, piuuu, piuuu, piuuu, după care şi ea, răpusă de
oboseală şi de întunericul nopţii a tăcut, lăsând un gol imens peste toată
natura…
Troscot coborî de pe batoză ca un soldat învingător, aruncă arma în
nişte paie, amuşină acea linişte înspăimântătoare, aruncă şi tricolorul şi o luă
la fugă spre biserică, îi venise ideea năstruşnică să se ducă să tragă clopotele
ca să scoale întregul sat, fugea ca nebunul prin apa Bucovului, urcă dealul şi
se opri lângă clopotniţă, speriat de umbra unui om.
-De-de-de un-de vii tu Troscote, acu ?-îl întrebă Păsăroi, clopotarul,
care aştepta pe popa să toace şi să tragă clopotul pentru sfânta duminică.
-Tu eşti, Păsăroi ?- se trezi el întrebând. Tremura tot şi era făcut fleaşcă
de transpirație, deabia acum realiza el ce făcuse şi nu ştia încotro s-o mai ia.
-Păi dar… cine?- răspundea Păsăroi rar cu glasul lui fărâmiţat în silabe
şi silăbuţe.
-Bă, Păsăroi, s-a întâmplat ceva grav pe arie, suie-te şi trage clopotul ca
de foc!
-Ce, ce s-a întâmplat?- întreba el nepăsător, scărpinându-se-n cap.
-Pă aia mă-ti s-a întâmplat , tot cretin ai rămas, lasă că mă sui eu, nu
vezi că tu te mişti ca melcul… Şi imediat escaladă scara, apucă bine funia
clopotului şi trase de ea cât putu, bătea des şi dădea cu toată forţa lui, ecoul
aramei sperie întreaga natură, satul se trezi ca din morţi, câinii începură să
latre şi lumea să iasă pe la porţi.
-Doamne ajută !- se-nchină el, apoi i se adresă lui Păsăroi- eu am să fug
că mă bagă ăştia la puşcărie, mă duc unde-am mai fost, ştiu eu o mânăstire
la munte unde nu mă găseşte nici dracu…Să-i spui mamei să aibă grijă de
ăla micu şi de ea c-am să dau eu cu vorba de ei…
Dimineaţa de mult veni în sat un camion plin cu soldaţi, doi securişti,
un procuror şi secretarul doi de raion şi se instalară la postul de miliţie. Îl
203